Bună ziua, dragi ascultători! Sunt Lina Grâu și va prezint astăzi, la microfonul Europei Libere, emisiunea Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:
Republica Moldova marchează cea de a 26-a aniversare de la proclamarea independenței sale. Solicitarea Guvernului de la Chişinău de a discuta în cadrul Adunării Generale a ONU chestiunea retragerii trupelor ruse din regiunea transnistreană a trezit reacții negative la Moscova și Tiraspol, dar și din partea Președinției moldovene. Medicii transnistreni vor fi obligați să muncească în plus, consultând veteranii și invalizii, fără a li se suplimenta și salariile. Și plasarea la Moscova a cunoscutului regizor rus Kiril Serebrenikov în arest la domiciliu a trezit un val de revoltă printre oamenii de cultură și cetățenii ruși.
Aceste și alte subiecte le vom aborda în următoarea jumătate de oră.
***
Europa Liberă: Începem, ca de obicei, cu buletinul de știri, cu principalele evenimente ale săptămânii trecute.
Cea de-a 26-a aniversare de la proclamarea Independenței Republicii Moldova a fost marcată duminică, 27 august. Conducerea statului, alături de veterani și rudele acestora, a depus flori la Complexul memorial „Eternitate” și la Monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. În Piața Marii Adunări Naționale din Chişinău a avut loc o paradă, dar și un concert care a durat până la miezul nopții. Spre deosebire de anul trecut, când a fost organizată o paradă militară, în acest an vizitatorii au putut urmări o paradă a portului popular.
Președintele Statelor Unite Donald Trump și cel al Rusiei Vladimir Putin, precum și alți șefi de stat, au trimis felicitări la Chișinău cu ocazia Zilei Independenței, transmite Unimedia. În mesajul trimis de către Donald Trump se spune, citez: „Statele Unite sunt mândre să numească Republica Moldova prieten și partener, și ne așteptăm să conlucrăm pe mai departe pentru pace, securitate și prosperitate”, citat închis. În mesajul trimis de președintele rus se spune, citez din nou: „Sunt convins că dezvoltarea dialogului bilateral constructiv și cooperarea productivă în diferite domenii vor răspunde în continuare intereselor comune și vor contribui la întărirea stabilității și siguranței regionale”, am încheiat citatul.
Guvernul de la Chişinău a cerut miercuri Organizației Națiunilor Unite să pună în discuție la Adunarea Generală din septembrie chestiunea retragerii trupelor ruse din regiunea transnistreană. Președintele Igor Dodon a criticat, însă, demersul, spunând că este „praf în ochii curatorilor și păpușarilor occidentali” ai guvernării. Rusia și administrația de la Tiraspol au condamnat solicitarea Guvernului de la Chișinău, iar vineri Ministerul de externe al Rusiei l-a convocat pe ambasadorul R. Moldova Andrei Neguță.
Vicepremierul pentru reintegrare, Gheorghe Bălan, a avut miercuri o întâlnire la Bender cu negociatorul transnistrean Vitali Ignatiev, în prezența reprezentanților mediatorilor și observatorilor din formatul „5+2”. În ajunul întâlnirii vicepremierul Gheorghe Bălan a reiterat dorința Chișinăului de a găsi soluții unor probleme importante precum restabilirea legăturii telefonice între cele două maluri ale Nistrului, asigurarea liberei circulaţii a persoanelor, mărfurilor şi a mijloacelor de transport, funcţionarea normală a şcolilor cu predare în baza grafiei latine, apostilarea diplomelor de studii din regiunea transnistreană, asigurarea accesului liber al fermierilor din raionul Dubăsari la terenurile lor agricole ş.a. În cadrul întâlnirii Vitali Ignatiev a transmis Chişinăului o notă de protest în legătură cu instituirea controlului mixt moldo-ucrainean pe segmentul transnistrean al frontierei, control pe care Tiraspolul îl califică drept blocadă.
Președintele Igor Dodon a dat mâna și a vorbit cu un militar rus la punctul de control al forțelor de menținere a păcii de la Varnița, joi, spunând într-o postare ulterioară pe Facebook că operaţiunea de pacificare în formatul existent trebuie să se desfășoare în continuare.
Ministerul Apărării din Belarus spune că a invitat observatori din mai multe țări la exercițiile militare ruso-beloruse Zapad 2017, pe care le va găzdui între 14 și 20 septembrie. La exercițiile la care urmează să ia parte 12 700 de militari au fost invitați observatori din Ucraina, Polonia, Lituania, Letonia, Estonia, Suedia și Norvegia. Veștile despre exercițiul „Zapad” au fost primite cu îngrijorare de Polonia și țările baltice. NATO susține că potrivit convențiilor internaționale manevre de asemenea amploare trebuie anunțate cu mult înainte și trebuie să fie deschise observatorilor străini.
Ambasadorul Statelor Unite la Moscova, John Tefft, a declarat că suspendarea operațiunilor de acordare a vizelor – cu excepția celor de imigrare – de la birourile diplomatice din Rusia este rezultatul reducerii masive a personalului conform unui ordin al Moscovei și nu este o măsură de „pedeapsă” pentru ruși. Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a cerut luna trecuta Washingtonului să-și reducă cu 755 de angajați personalul din consulatele americane din Rusia. Ambasadorul american a spus că operațiunile de acordare de vize vor fi reluate la Moscova, dar vor rămâne suspendate pe termen nelimitat la consulatele din Sankt Petersburg, Yekaterinburg și Vladivostok.
Președintele Ucrainei, Petro Poroșenko, a propus un armistițiu în zona de conflict din estul țării, începând cu 25 august, înaintea noului an școlar. Inițiativa Kievului a fost sprijinită unanim de Rusia, Germania, Franța și Statele Unite.
Statele Unite ale Americii au expediat primul transport cu cărbune spre Ucraina, din portul Baltimore, în cadrul unei înțelegeri privind întărirea securității energetice a Ucrainei. În portul Odesa urmează să ajungă 700 de mii de tone de cărbune antracit în următoarele trei luni. În Ucraina, cea mai mare parte a cărbunelui – singurul combustibil folosit de mai multe centrale electrice – provenea, în trecut, din regiunea Donbas, care este controlată acum de separatiștii pro-ruși.
Aceasta a fost sinteza principalelor evenimente ale săptămânii trecute, mai multe, în actualitate, găsiți pe pagina noastră de internet la europaliberă.org.
***
Europa Liberă: Duminică a fost marcată cea de-a 26-a aniversare de la proclamarea Independenței Republicii Moldova. De dimineață, conducerea statului, alături de veterani și rudele acestora au depus flori la Complexul memorial „Eternitate” și Monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt de la Chişinău. În Piața Marii Adunări Naționale a avut loc o paradă, dar și concerte până la miezul nopții. Spre deosebire de anul trecut, când a fost organizată o paradă militară, în acest an vizitatorii au avut ocazia de a urmări o paradă a portului popular.
Ziua naţională a fost marcată în ajun de veteranii războiului de la Nistru. Mai mulți veterani de război și reprezentanți ai Ministerului de Interne au depus flori la monumentul Maicii Îndurerate, în semn de recunoștință față de militarii care au participat la conflictul armat de pe Nistru. Unii luptători regretă că independenţa pe care au apărat-o nu le-a îmbunătăţit viaţa, iar copiii lor sunt nevoiţi să i-a calea pribegiei. Cu ce gânduri au mai ajuns veteranii în prag de 27 august, Ziua Independenței Republicii Moldova – a căutat să afle colegul meu Nicu Gușan.
„Noi nu avem de unde și țara-i cam săracă...”, așa este văzută Republica Moldova în prag de 26 de ani de independență de unii veterani, printre care și Ștefan Ciobanu, pe care l-am întâlnit la monumentul Maicii Îndurerate din cadrul Memorialului Eternitate.
Despre conflictul de pe Nistru de la începutul anilor '90 se vorbește deseori ca despre un război pentru apărarea independenței. Veteranul Mihai Badea, care a fost comandant al unui batalion de voluntari în acele timpuri, se arată convins că dacă în martie '92 proaspătul stat moldovean nu opunea rezistență agresiunilor militare, armate străine aveau să stăpânească întreaga republică:
„Principalu-i că noi am dobândit independența Republicii Moldova și ar fi de dorit să fim independenți și mai departe. Să avem tărie de caracter ca să construim acest stat mai departe. Câteodată ne dictează din exteriorul țării, dar noi trebuie să facem ceea ce este în interesul Moldovei.”
Cei care au luptat la Nistru sunt comemorați și cinstiți, de obicei, în data de 2 martie, zi în care au început acțiunile militare în raionale de est. Intenția autorităților este însă de a mai institui o zi în acest sens, a sugerat ministrul de Interne, Alexandru Jizdan:
„Este o tradiție instituită de curând de MAI, prin care cu ocazia Zilei Independenței noi venim la monumentul Maicii Îndurerate împreună cu veteranii care au luptat în 1992 pentru independența statului. Sper eu ca această tradiție se va păstra în continuare, când Ministerul de Interne separat va sărbători Ziua Independenței.”
Războiul pentru independență nu a însemnat însă doar apărarea integrității pentru Oleg Vîrlan, care s-a prezentat fost comandant de pluton în Brigada poliției cu destinație specială. El spune că a luptat în '92 și cu gândul la o viață mai bună.
Oleg Vîrlan: „Ar fi fost de dorit ca veteranii într-adevăr să simtă că au luptat pentru independență, nu pentru altă țară sau altceva.”
Europa Liberă: De ce nu simțiți asta?
Oleg Vîrlan: „Pentru că vedem cum se vinde și țara, și oamenii, tinerii pleacă, nu au de muncă și nu au nici un trai decent.”
Europa Liberă: Nu pentru asta ați luptat atunci.
Oleg Vîrlan: „N-am luptat pentru asta. Am luptat ca tinerii să aibă parte și de educație, și de locuri de muncă etc. să nu fugă toți din țară.”
Când este întrebat despre independență, Oleg Vîrlan amintește de armata rusă, care după un sfert de secol încă staționează pe teritoriul Republicii Moldova. El crede că statul moldovean încă nu și-a câștigat în totalitate independența față de alte țări.
Oleg Vîrlan: „Armata a 14-a, ea demult ar fi plecat dacă conducerea noastră ar fi vrut, fără lupte, fără vărsare de sânge, să steie la o masă rotundă și să se înțeleagă.”
Europa Liberă: Dar se discută de 25 de ani.
Oleg Vîrlan: „Nu, ei doar se întâlnesc la baruri și restaurante. Mă simt trădat. De pe an ce trece, din ce în ce mai mult se uită despre evenimentele de atunci.”
***
Europa Liberă: Guvernul de la Chişinău a cerut Organizației Națiunilor Unite să pună în discuție la Adunarea Generală din septembrie chestiunea retragerii trupelor ruse din regiunea transnistreană. Spicherul Andrian Candu a confirmat pe pagina sa de Facebook existența acestei cereri despre care relatase inițial presa rusă. „De 25 de ani, sub pretextul unei misiuni de pacificatori, Federația Rusă ne intimidează, ținând ilegal pe teritoriul țării noastre trupe, muniții și armament”, a scris Candu.
Președintele Igor Dodon a criticat, însă, demersul, spunând că este „praf în ochii curatorilor și păpușarilor occidentali” ai guvernării. Într-o postare tot pe Facebook, Dodon scrie că misiunea rusă de menținere a păcii este reușită și trebuie continuată, iar baza militară rusă din stânga Nistrului poate fi evacuată după rezolvarea politică a conflictului transnistrean.
Rusia și administrația de la Tiraspol au condamnat solicitarea Guvernului de la Chișinău, afirmând că asemenea discuție ar împiedica, în loc să favorizeze rezolvarea conflictului „înghețat”.
Iar vineri Ministerul de externe al Rusiei l-a convocat pe ambasadorul R. Moldova Andrei Neguță. Adjunctul ministrului rus de externe, Serghei Riabkov, i-a spus ambasadorului moldovean că Moscova consideră demersul „ca încă o verigă în lanțul de acțiuni ostile” pe care le-ar fi întreprins în ultima vreme politicienii de la Chișinău. În declarația citată vineri de agențiile rusești se mai spune că demersuri de acest fel „nu corespund aspirațiilor unei mari părți” a societății moldovene.
Între timp, președintele Parlamentului Andrian Candu a spus într-un interviu că R. Moldova va folosi și alte canale decât ONU pentru a obține retragerea trupelor rusești din raioanele sale estice. „Această chestiune va rămâne în centrul atenției autorităților moldovene”, a spus Candu în interviul citat vineri de Interfax. Detalii, de la Alla Ceapai:
În reacţiile lor critice, atât Moscova, cât şi Tiraspolul au insistat că demersul diplomaţiei de la Chişinău ar viza militarii ruşi din forțele de menținere a păcii din zona de securitate de la Nistru. Ambasadorul rus la Naţiunile Unite, Vasili Nebenzia, a declarat că această „mișcare bruscă” a Chișinăului „nu este foarte prietenoasă” şi că Rusia nu a fost informată în prealabil. Diplomatul a mai a spus, citat de agenţia rusă de stat TASS, că examinarea la ONU a chestiunii retragerii „pacificatorilor ruşi din Transnistria nu va ajuta procesul de reglementare paşnică a conflictului transnistrean”.
Liderul de la Tiraspol Vadim Krasnoselski a declarat pentru publicaţia rusă Nezavisimaia Gazeta că „evacuarea trupelor rusești, care ar implica automat şi pacificatorii ruşi e „o cale sigură spre război”.
Ministerul de externe de la Chişinău a dezminţit însă că ar fi cerut Națiunilor Unite să pună în discuție la Adunarea Generală din septembrie chestiunea retragerii militarilor ruși din forțele de menținere a păcii de la Nistru. Diplomaţia de la Chişinău a precizat că cererea vizează doar Grupul Operativ al Forțelor Armate a Federației Ruse (GOTR). „Informațiile în acest sens vehiculate în presă, în particular în cea din Rusia, distorsionează esența inițiativei”, se arată în comunicatul Ministerului.
Această confuzie a fost perpetuată miercuri atât de președintele pro-rus Igor Dodon, cât și de spicherul democrat Andrian Candu. Criticând demersul guvernului, despre care a spus că este „praf în ochii curatorilor și păpușarilor occidentali”, şeful statului a spus că misiunea rusă de menținere a păcii este reușită și trebuie continuată, iar baza militară rusă din stânga Nistrului poate fi evacuată după rezolvarea politică a conflictului transnistrean.
Confirmând cererea guvernului către ONU, spicherul Andrian Candu a spus miercuri că Federația Rusă intimidează de 25 de ani Republica Moldova „sub pretextul unei misiuni de pacificatori”.
Diplomaţia de la Chişinău speră ca la Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va avea loc la 12 septembrie, să fie adoptată o rezoluţie privind retragerea trupelor militare ruse aflate ilegal pe teritoriul ţării.
Într-un interviu la Europa Liberă vicepreşedintele Parlamentului, popular-europeanul Iurie Leancă a minimalizat efectele acestui demers.
„Nu putem miza pe o implicare a ONU în conflict, din simplul motiv că deciziile importante se iau în Consiliul de Securitate. În Consiliul de Securitate sunt cinci membri. Și o țară, care se numește Rusia, are dreptul de veto. Astfel încât să ne așteptăm la niște implicații cu efecte spectaculoase din partea ONU – nu. ONU trebuie să fie folosit doar ca o tribună pentru a-ți sonoriza, încă odată, problemele cu care te confrunți. Mai mari efecte, din păcate, nu văd cum ar putea să vină.”
Solicitarea către ONU a guvernului de la Chişinău a fost precedată de o declaraţie a Parlamentul Republicii Moldova care a cerut retragerea forţelor militare ruse de pe teritoriul ţării, dar şi de o decizie a Curţii Constituţionale care a statuat că „dislocarea pe teritoriul Republicii Moldova a oricăror trupe sau a baze militare, conduse și controlate de către state străine, este neconstituțională”.
Contingentul grupului operativ al trupelor ruseşti format din 1500 de militari este menţinut de Rusia pe teritoriul regiunii separatiste, deşi la summitul OSCE de la Istanbul din 1999 Rusia a promis că se va retrage definitiv – cu arme și militari – până în 2002.
***
Europa Liberă: Administrația de la Tiraspol a decis prin ordin să oblige medicii să consulte suplimentar veteranii, fără ca orele suplimentare să le fie plătite. Responsabilul de domeniul sănătății din executivul din stânga Nistrului, Andrei Guranda, a emis un ordin prin care terapeuții de sector și asistentele medicale o dată pe lună îi vor vizita suplimentar, îi vor examina și consulta pe veterani și invalizi. Bugetul nu prevede însă finanțare în plus pentru domeniul sănătății, și deci efortul suplimentar al medicilor va rămâne neremunerat.
Vitali Ogorodnikov, angajat al organizației medicale din Rusia „Fondul cooperării eurasiatice”, care a lucrat anterior mulți ani ca medic în regiunea transnistreană, a comentat această inițiativă a administrației transnistrene, într-o discuție cu corespondenta noastră la Tiraspol, Karina Maximova.
Europa Liberă: Cum credeți, noile obligații de a vizita obligatoriu la domiciliu o dată pe lună veteranii și invalizii pot fi îndeplinite calitativ având în vedere actualul grad mare de ocupare a medicilor terapeuți și finanțarea modestă a domeniului?
Vitali Ogorodnikov: „Urmăresc situația din Transnistria, iar în Rusia mă ocup de organizarea sistemului sănătății. Și pot spune în primul rând că noi am putea învăța de a actualul ministru al sănătății din Transnistria. Asta, pentru că veterani de război au rămas foarte puțini și acești oameni merită mai multă atenție decât li se acordă chiar și în Federaţia Rusă. Iată de ce ceea ce se întâmplă acum în Transnistria, un accent mai mare pus pe veteranii războiului pentru apărarea patriei este un lucru foarte bun. Am examinat acest subiect și am aflat că mai sunt doar 200 de veterani și în principiu nu este o presiune mare asupra sistemului medical din Transnistria.
Am discutat cu terapeuții, specialiștii care vor avea o sarcină suplimentară odată cu acest ordin al executivului și am constatat că vizitele vor avea loc nu în afara orelor de lucru, ci în timpul acestora, adică va fi ca o vizită la un pacient obișnuit. Adică nimic nu se schimbă, iar medicul nu va avea sarcini suplimentare și nu va depune efort în plus.
Această reorganizare a resurselor va mări atenția acordată oamenilor în etate, celor care se poate spune că au meritat-o în primul rând, și în același timp nu va mări povara asupra medicilor.”
Europa Liberă: Karina Maximova a discutat și cu câțiva locuitori ai regiunii transnistrene, întrebându-i ce părere au despre noua inițiativă a administrației în domeniul sănătății:
- „Indiscutabil, acest serviciul va fi unul foarte necesar pentru oamenii noștri, în special pentru invalizi și cu atât mai mult pentru veteranii care nu sunt capabili să-și poarte singuri de grijă. Dar din punctul meu de vedere această idee va putea fi realizată doar în cazul în care terapeuții vor avea destule cunoștințe și echipamente pentru a pune un diagnostic corect. Pacientul poate avea probleme cu tensiunea sau probleme cu picioarele și s-ar putea ca terapeutul să nu aibă cunoștințele necesare pentru a pune un diagnostic corect doar la un consult la domiciliu. Ar putea fi nevoie de consultațiile unor specialiști. Terapeutul ce poate rezolva într-o astfel de situație? Problema este indiscutabil de mare actualitate, dar pentru realizarea acesteia va fi nevoie de multe forțe, de mult timp și e nevoie și de un control foarte mare a procesului de punere în practică a acestei idei.”
- „Indiscutabil acest serviciul va fi unul de calitate doar dacă terapeutul va primi ceva bani în plus pentru această muncă. La modul practic, cred că trebuie incluse ore suplimentare în graficul de lucru al medicului, trebuie pus la dispoziție transport, trebuie create condiții.”
Europa Liberă: Opinii ale unor locuitori al regiunii transnistrene, culese de corespondenta noastră la Tiraspol.
***
Europa Liberă: Unul dintre foarte cunoscuții regizori de teatru și film din Federaţia Rusă, Kiril Serebrenikov, a fost plasat miercuri în arest la domiciliu, fiind acuzat de autoritățile de la Moscova de delapidare de fonduri. Oameni de cultură și cetățeni ruși cer eliberarea acestuia și încetarea presiunilor politice asupra oamenilor de cultură.
Arestarea lui Serebrenikov a trezit reacții vibrante în mediul cultural, dar și în societatea rusă, numeroși oameni de cultură și cetățeni semnând apeluri și petiții pentru punerea acestuia în libertate. Cazul a fost imediat comparat cu represiunile lansate de puterea sovietică împotriva celebrului regizor al erei staliniste, Vsevolod Meyerhold, arestat în 1939 de KGB.
Serebrenikov a fost reținut marți sub acuzația de delapidare de fonduri de peste un milion de dolari destinate trupei pe care o conduce, „Studioul 7”, acuzație pe care regizorul a numit-o „absurdă” și nefondată. În semn de solidaritate cu regizorul, sute de oameni s-au adunat în fața tribunalului în timpul audierilor. Criticii puterii spun că persecutarea lui Serebrenikov este un semnal transmis de Kremlin întregii elite culturale ruse înaintea alegerilor prezidențiale de anul viitor. Împreună cu Serebrenikov este pus sub acuzație și fostul director al Teatrului Gogol, producătorul Alexei Malobrodski.
Kiril Serebrenikov, în vârstă de 47 de ani, a fost numit în 2012 de ministrul de atunci al culturii, Serghei Kapkov, ca director al Centrului Gogol de la Moscova, pe care l-a transformat – potrivit presei ruse – „în cel mai excitant centru cultural”. Dar abordările neconformiste ale lui Serebrenikov au determinat imediat protestele activiștilor ultra-ortodocși, care au trimis, între altele, plângeri Procuraturii spunând că nuditatea și limbajul obscen al pieselor regizorului ar ofensa Biserica. În plus, regizorul sprijinise protestele din 2011 împotriva realegerii lui Vladimir Putin ca președinte, iar ulterior pledase în favoarea drepturilor comunității LGBT și calificase anexarea Crimeii drept un act „al unui bătăuș pauperizat, ce și-a pierdut mințile”. Mai nou acesta a intrat într-un conflict deschis cu actualul ministru al culturii din Rusia, Vladimir Medinski.
„Teatrul rus trăiește momente stranii”, se scria în cotidianul „Moscow Times” în mai trecut, un comentator explicînd în continuare: „Pe de o parte, conservatorismul sponsorizat de stat, cenzura, și influența crescîndă a Bisericii Ortodoxe Ruse au condus la interzicerea unor piese și amenințarea teatrelor. Pe de alta, niciodată scena teatrală moscovită nu a fost atât de populară.”
Între regizorii de mare talent care au contribuit la succesul actual al teatrului moscovit, se află și cel cu multiple talente, Kiril Serebrenikov, în vîrstă de 47 de ani, numit în 2012 de ministrul de atunci al culturii, Serghei Kapkov, ca director al Centrului Gogol, pe care l-a transformat - scrie tot presa rusă - „în cel mai excitant centru cultural”.
Dar, montările lui Serebrenikov au determinat imediat proteste organizate de activiștii ultra-ortodocși, care au trimis, între altele, plîngeri Procuraturii spunînd că nuditatea și limbajul obscen al pieselor regizorului ar ofensa Biserica.
Serebrenikov, care era deja în atenția autorităților, deoarece în 2011 sprijinise protestele împotriva realegerii lui Vladimir Putin ca președinte, iar ulterior pledase în favoarea drepturilor comunității LGBT și calificase anexarea Crimeei drept un act „al unui bătăuș pauperizat, ce și-a pierdut mințile”, a intrat într-un conflict deschis cu actualul ministru al culturii, Vladimir Medinski.
Kiril Serebrenikov a devenit între timp un personaj apreciat pe plan internațional, filmul său controversat „Studentul”, despre problemele îndoctrinării, cîștigînd premiul François Chalais la Festivalul Internnațional de la Cannes, iar regizorul fiind invitat de diverse teatre să pună în scenă atît piese de teatru cît și opere.
Destinul său, scriu criticii ruși, amintește de acela al celebrului regizor al erei staliniste, Vsevolod Meyerhold, arestat în 1939 de KGB. Kiril Serebrenikov, care era așteptat la Teatrul din Stuttgart vara aceasta pentru montarea unui spectacol de operă cu „Hänsel și Gretel”, s-a trezit în zorii unei zile din mai cu oameni mascați ai Procuraturii care au descins în casa sa pentru a o percheziționa. La scurtă vreme, o altă echipă de mascați a descins la Centrul Gogol, a întrerupt o repetiție, a confiscat telefoanele actorilor și ale personalului și a percheziționat întregul teatru. Un actor declara ulterior presei că s-a simțit ca și cum ar fi fost luat ostatec de „teroriști”.
Trei luni mai tîrziu, la 22 august, Kiril Serebrenikov a fost arestat de Comitetul de Anchetă la St. Petersburg, unde turna un film și adus la Moscova, fiind suspectat - în urma denunțului unei contabile a Centrului Gogol - de organizarea deturnării unui fond „de dezvoltare și popularizare a artelor”, în valoare de 68 de milioane de ruble (echivalentul a ceva mai mult de un milion de dolari) ce fusese alocat teatrului său în perioada 2011-2014. Lui Serebrenikov îi fusese confiscat pașaportul încă din mai, fiind împiedicat să mai părăsească Rusia.
Un fost ministru de finanțe, Alexei Kudrin, despre care se spune că ar fi în termeni apropiați cu președintele Putin, comenta pe Twitter scriind: „Arestarea unui regizor de teatru este cu siguranță o măsură excesivă înaintea unui proces, în special după cuvintele președintelui referitoare la excesele în arestarea oamenilor de afaceri”. Dar spusele lui Kudrin nu par să fi cîntărit în balanța celor ce au ordonat arestarea regizorului, acuzat mai precis între timp că ar fi deturnat bani destinați montării unei producții shakespeariene cu „Visul unei nopți de vară”, ce nu ar fi fost niciodată jucată. Or, piesa a fost jucată în realitate de peste 15 ori, la Moscova, la Paris la Theatre Chaillot, și la Festivalul „Casa Baltică”, la Sankt Petersburg...
Faptul că Serebrenikov se afla pe muchie de cuțit o demonstra, încă în iulie, decizia lui Vladimir Medinski, ministrul culturii, de a anula pe termen nedefinit premiera la Bolșoi Teatr a unui spectacol de balet consacrat legendarului balerin rus Rudolf Nureiev. Spectacoul ar fi violat, potrivit autorităților culturale, o lege din 2013 ce interzice diseminarea „propagandei relațiilor sexuale netradiționale” printre minori...
Întrebat de ziariștii de la cotidianul german „Suddeutsche Zeitung” dacă viața îi este în primejdie, Serebrenikov se mărginea să răspundă la începutul acestei luni că speră să fie capabil să recapete pașaportul. Dar brațul lung al noii securități ruse putiniste pare să-i facă deșarte speranțele. Ministerul de Interne nu a catadicsit să răspundă unei cereri de clarificare a situației, în timp ce o sursă citată de Moscow Times afirma că anchetatorii ar pretexta că verifică pașaportul confiscat în luna mai, dacă este... autentic.
Europa Liberă: Victor Eskenasy despre regizorul rus Kiril Serebrenikov.
***
Europa Liberă: Directorul Teatrului din Voronej, Mihail Bîcikov, a pledat deschis în apărarea colegilor săi acuzați în dosarul „Studioul 7”, spre deosebire de alți regizori din Moscova sau Sankt-Petersburg. Colegul nostru de la Radio Svoboda, Alexandr Volcek, a înregistrat un interviu cu Mihail Bîcikov la scurt timp după ce a fost făcută publică decizia de plasare în arest la domiciliu a lui Serebrenikov.
RFERL: Ați văzut probabil apelul criticului de teatru Marina Davîdova, care scrie că la începutul noului sezon teatral nu se poate vorbi despre planuri noi de creație, despre programele festivalurilor, nu pot fi prezentate noi proiecte dând impresia că nimic nu s-ar fi întâmplat. „Primul și principalul punct al tuturor conferințelor de presă, al tuturor prezentărilor, al tuturor interviurilor în presă trebuie să fie cazul lui Kiril Serebrenikov”. Sunteți de acord cu acest apel al Marinei Davîdova?
Mihail Bîcikov: „Da, desigur. Sincer să fiu, nu știu cum se poate să nu faci asta azi. Atunci când mă întrebați despre planurile mele personale de creație, vă pot spune că nu doar că nu mă pot concentra pe creație, ci de câteva luni în conștiința mea, în percepția mea asupra lumii și a țării în care trăim și lucrăm au loc schimbări și acest lucru, sincer să fiu, are un efect paralizant asupra centrelor de creație din creier.
În primele zile și săptămâni eu aveam impresia că probabil este totuși o mare neînțelegere la mijloc și că raționamentul lucid ar trebui să învingă. Aveam impresia că noi vom explica, vom da garanții, vor face apeluri, vom aduce argumente în favoarea faptului că nimic din cele invocate nu putea avea loc, că probabil instanțele se înșeală sau își transferă experiența negativă despre cum au loc delapidările economice și financiare în alte sectoare pe domeniul teatral și astfel lucrurile vor reveni la normalitate.
Dar apoi am mers la proces, am urmărit felul în care derulează acest caz și pot spune că sunt în șoc acum – înțeleg că nu, nu este vorba despre o neînțelegere. Este ceva mai mult și eu încă nu sunt capabil să conștientizez și să definesc până la capăt fenomenul, dar înțeleg că totul este foarte, foarte grav.”
RFERL: Dvs. ați lucrat cu fostul director al Teatrului Gogol, producătorul Alexei Malobrodski, îl cunoașteți destul de bine?
Mihail Bîcikov: „Da, am lucrat de multe ori, mulți ani, în circumstanțe și în calități diferite. Și nu mă îndoiesc nicio clipă de corectitudinea acestui om. Dar eu asist la evenimente care mă conving că acest lucru nu are nicio importanță. Nu contează dacă omul este cinstit sau nu, dacă a comis sau nu o crimă. Contează doar faptul că dacă el a devenit parte a unul dosar demonstrativ, el va fi pedepsit chiar dacă nu a comis nimic. În asta constă caracterul îngrozitor al situației.
Pentru că este evident pentru toți cei care măcar un pic înțeleg cum stau lucrurile că teatrul nu este acel teritoriu unde sunt posibile crime economice serioase. Mai mult decât atât, având în vedere amploarea și rezonanța cazului, cu multă atenție din partea presei, autoritățile ar fi trebuit să dea ceva concret presei, societății pentru a susține cu probe acuzațiile pe care le aduce.
Dar nimeni nu a explicat clar cine, când și ce a furat. Noi percepem situația ca un idiotism, însă aceasta devine o realitate a procesului juridic din ziua de azi și este la modul serios examinată de judecători.
Și am înțeles în aceste luni că niciun fel de argumente ale apărării nu au nicio importanță – judecata întotdeauna susține doar investigația. Iar investigația în situația actuală nu se simte obligată să demonstreze ceva, ci doar face ceea ce consideră de cuviință.
Este punctul meu de vedere pentru care sunt gata să răspund, pentru că sunt cetățean al Federaţiei Ruse și am deja în acest moment destulă experiență personală în legătură cu un subiect la care mă pricep și de care m-am ocupat toată viața.”
RFERL: Dacă este un proces demonstrativ, așa cum spuneți, atunci cine, cui și ce vrea să demonstreze?
Mihail Bîcikov: „Ca om de teatru eu văd că dosarul nu ține de partea economică, că este, cel mai probabil, unul politic. Iar atunci când unii pun această situație în legătură cu alegerile, eu pot spune doar că este cel mai rău lucru care se poate produce într-o perioada pre-electorală. Este cel mai rău lucru pentru țară, pentru candidați, pentru cei care doresc să demonstreze legătura dintre putere și popor. Cel mai rău lucru care se poate întâmpla este persecutarea oamenilor de creație, persecutarea lui Serebrenikov, a lui Malobrodski și a altor suspecți în cazul „Studioului 7”.
Eu astăzi nu știu de unde cresc picioarele, sau coarnele, acestui caz. Știu doar că totul este foarte rău și în fiecare zi devine tot mai rău și mai rău.”
RFERL: În cadrul Festivalului de teatru Platonov pe care îl organizați la Voronej ați avut în luna iunie o expoziție consacrată lui Meyerhold. Acum practic peste tot cazul lui Meyerhold este comparat cu cel al lui Serebrenikov – a devenit practic un loc comun în ultimele zile. Este o analogie viabilă, sau totuși o exagerare?
Mihail Bîcikov: „Eu consider că după forța, după caracterul demonstrativ a ceea ce se întâmplă comparația este una foarte pertinentă. Caracterul represiv al statului crește și se orientează inclusiv asupra domeniului culturii, lucru despre care am uitat deja că se poate întâmpla în țara noastră. Am impresia că nici pe vremurile socialismului dezvoltat nu exista o astfel de amploare. Și da, deja se pot face comparații cu acele vremuri teribile. Poate că nu am revenit total în 1939, dar suntem pe acest vector, ne mișcăm în această direcție. Cred că mai bine nici nu se puteau explica lucrurile decât comparând arestarea lui Meyerhold cu cea a lui Kiril Serebrenikov.”
Europa Liberă: Cunoscutul regizor rus, Mihail Bîcikov, directorul teatrului din Voronej, într-un interviu cu colegii noștri de la Radio Svoboda.
Europa Liberă: Doamnelor și domnilor, aici se încheie această ediție a emisiunii Dialoguri transnistrene. Prezentatoarea ei, Lina Grâu, vă mulțumește pentru atenție şi vă dorește toate cele bune.
