Bună ziua, dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:
Reprezentanții Chișinăului și Tiraspolului, dar și ai negociatorilor internaționali, s-au arătat mulțumiți de rezultatele discuțiilor în formatul 5+2, reluate la Viena după o pauză de un an și jumătate. Când vor începe să funcționeze ultimele înțelegeri și ce beneficii vor aduce oamenilor de rând de pe cele două maluri ale Nistrului? Opinii ale locuitorilor regiunii transnistrene și ale unor experți de la Chișinău și Tiraspol.
Începem, ca de obicei, cu buletinul de ştiri și principalele evenimente ale săptămânii trecute:
***
La capătul primei runde de negocieri în format 5+2 din ultimul an și jumătate, ținute pe 27 și 28 noiembrie la Viena, OSCE a salutat din nou „avântul” din ultimele săptămâni al procesului de reglementare transnistreană. „Avem mai multe înțelegeri decât speram în prima jumătate a anului”, a spus reprezentantul președinției austriece a OSCE, ambasadorul Wolf Dietrich Heim, la o conferință de presă, referindu-se la semnarea unor înțelegeri între Chișinău și Tiraspol în zilele dinaintea reuniunii de la Viena. Pe 25 noiembrie, cele două părți au ajuns la acorduri care să permită buna funcționare a școlilor cu grafie latină din stânga Nistrului, accesarea terenurilor agricole de după traseul Dubăsari-Tiraspol, restabilirea legăturilor telefonice și recunoașterea diplomelor transnistrene, după ce mai devreme, tot în noiembrie, fusese deschis podul peste Nistru de la Gura Bîcului - Bîcioc.
Premierul Pavel Filip a anunțat că Moldova a îndeplinit toate procedurile interne pentru punerea în practică a acordului semnat cu Ucraina privind controlul în comun la frontieră. Aflat în vizită la Tbilisi, la un summit regional privind infrastructura transporturilor, Pavel Filip s-a întâlnit, marți, cu omologul său ucrainean Volodimir Groisman, pe care l-a informat că Chișinăul este pregătit să înceapă consultările privind deschiderea unor noi puncte de control în comun la graniță. Filip i-a mulțumit lui Groisman pentru contribuția Ucrainei la deschiderea, în luna iulie, a primului punct de control în comun pe segmentul transnistrean de frontieră, de la Cuciurgan. Acest fapt, a spus premierul, citat de serviciul său de presă, „a permis luarea unor decizii importante în soluționarea conflictului transnistrean”, inclusiv semnarea unor protocoale între Chișinău și Tiraspol în domeniul educației, al telecomunicațiilor și agriculturii.
Pavel Filip și Volodimir Groisman, au convenit, de asemenea, asupra majorării, începând cu anul viitor, a cotelor pentru transportatorii internaționali de mărfuri de la 43 de mii până la 60 de mii de autorizații, și asupra semnării, până la sfârșitul acestui an, a Acordurilor de liberalizare a transportului auto și cel aerian între Moldova și Ucraina. Șefii de guverne au convenit să fie dinamizată și coordonarea textului Acordului privind funcționarea Complexului Hidroenergetic Nistrean.
Comitetul de investigații din regiunea transnistreană l-a dat în căutare pe fostul lider al administrației de la Tiraspol, Evghenii Șevciuk, care în primăvară s-a refugiat împreună cu familia la Chișinău. Anterior, Sovietul suprem de la Tiraspol i-a ridicat imunitatea lui Șevciuk, pe numele căruia au fost deschise șase dosare penale sub acuzația de corupție, scheme dubioase, delapidare de fonduri și reținerea a 30% din salarii și pensii. Șevciuk spune că este nevinovat și că dosarele ar fi o răzbunare a actualei puteri de la Tiraspol.
Ați ascultat o sinteză a evenimentelor principale ale săptămânii trecute, mai multe, în actualitate, găsiți pe pagina noastră de internet la europaliberă.org.
***
Europa Liberă: Așadar, reprezentanții politici ai Chișinăului și Tiraspolului au semnat, recent, patru înțelegeri ce vizează câteva chestiuni care pe parcursul mai multor ani de zile au fost obiectul discuțiilor și au creat adesea tensiuni între cele două maluri ale Nistrului. Este vorba despre școlile cu predare în limba română din regiunea transnistreană, accesul fermierilor moldoveni din Zona de Securitate la propriile terenuri de după șoseaua Dubăsari-Tiraspol, apostilarea diplomelor de studii din Transnistria și restabilirea legăturii telefonice dintre cele două maluri ale Nistrului. Mai devreme, a fost redeschis podul de la Gura Bîcului – Bîcioc, distrus în timpul războiului din 1992 și restabilit cu sprijinul Uniunii Europene și al partenerilor de dezvoltare a Republicii Moldova, un pod ce se află pe unul din coridoarele de transport internaționale și care ar putea contribui la creșterea economică a regiunii. Ce beneficii ar putea aduce aceste înțelegeri locuitorilor de rând din regiunea transnistreană? I-am întrebat pe mai mulți locuitori de la Tiraspol și Bender:
- Au redeschis podul - deja suntem în câștig. Se reduc distanțe mari, mergem direct, nu mai ocolim pe la Bender. La fel e și cu restul - care nu se rezolvau cu anii - populația are de câștigat.
- Eu n-am nevoie de așa ceva, am luptat destul.
- Probabil vor avea un impact pozitiv. Vor recunoaște diplomele, au redeschis podul - se circulă mai ușor în Moldova, convorbirile telefonice vor fi mai ieftine - e destul de scump să suni în Moldova.
- Sigur că e bine! Vor fi posibilități de a lucra peste hotare, să intri în Moldova și să lucrezi. Dacă vor recunoaște diplomele - va fi mai simplu pentru tineri. Aș vrea să se creeze locuri de muncă, să nu plece tinerii, să se dezvolte cultura, pentru că toată lumea pleacă.
- Cred că nu se va schimba nimic. Eu personal sigur nu voi avea de câștigat, probabil.
- Merg la Chișinău, dar nu pe la Bîcioc. Eu cred că trebuie să se circule liber, de pe partea cealaltă să vină ei la noi, iar noi să mergem la ei. Trebuie să existe libertate, oamenii să poată circula, acolo sunt toate rudele noastre, toți cei apropiați. Cum altfel? Doar nu trăim în America să trebuiască să trecem oceanul. Moldova a fost cândva integră, așa trebuie să fie și acum, eu așa cred.
- E foarte bine că au semnat, pentru că sunt foarte scumpe convorbirile telefonice, peste măsură. Da, da, da, e bine, avem de câștigat. Sunt pensionară, pensia transnistreană ar trebui s-o majoreze ca să nu trecem la cea rusească. Diferența e mare. Dacă voi lua cetățenia Rusiei, voi avea o pensie mai mare cu 1000 de ruble transnistrene.
- Într-o anumită măsură, oamenii vor fi avantajați. De exemplu, nepoțica mea învață la universitatea de stat transnistreană - deja e un beneficiu. În rest, trebuie să existe înțelegere reciprocă, mărfurile noastre să poată trece dincolo fără bariere, pentru că au de suferit producătorii noștri și asta se răsfrânge negativ asupra economiei. Eu cred că și circulația trebuie să fie libere, fără nici un fel de documente.”
Europa Liberă: Opinii, ale locuitorilor din Tiraspol și Bender.
***
Europa Liberă: Când vor începe să funcționeze înțelegerile semnate dintre Chișinău și Tiraspol? Ce beneficii vor aduce ambelor părți? A încercat să afle colega mea, Valentina Ursu, discutând în studioul Europei Libere de la Chișinău cu Vladimir Iastrebceak, fostul responsabil de politica externă în administrația nerecunoscută de la Tiraspol.
Europa Liberă: Dle Iastrebceak, cine a câștigat și cine a pierdut după semnarea acestor documente?
Vladimir Iastrebceak: „Eu cred că a câștigat în primul rând bunul simț și rațiunea limpede, au câștigat ambele părți. Pentru că de exemplu eu consider că deblocarea podului este în interesul ambelor părți, în interesul populației care primește o cale suplimentară mai scurtă de a se deplasa, în loc să parcurgă o distanță mai lungă pentru a-l ocoli.”
Europa Liberă: Dar control la acest pod totuși va fi? Pentru că am văzut că sunt puncte de control.
Vladimir Iastrebceak: „Control evident că va fi. Organele de menținere a ordinii publice a ambelor părți își vor exercita funcțiile – există prevederi ale legislației ambelor părți, astfel încât control va fi. Din câte știu eu, doar în prima zi și jumătate de la deschidere podul a fost traversat de 200 de mașini. Și chiar din primele zile a început și perfectarea transportului de mărfuri care sunt supuse controlului vamal.
După estimările unor agenți economici de la noi reducerea cheltuielilor pentru logistică va constitui între 10% și 40% din costul produselor care erau livrate consumatorilor moldoveni. Și, respectiv, cred că acest traseu este avantajos și producătorilor, și comercianților moldoveni care vor face livrări în Transnistria.”
Europa Liberă: Dar la modul practic aceste patru documente, care au fost semnate, cum vor fi implementate?
Vladimir Iastrebceak: „Deocamdată, sunt niște înțelegeri generale, să spunem așa, pentru că toate, practic, prevăd și elaborarea unor mecanisme concrete de implementare.”
Europa Liberă: Dar cum vedeți implementarea la modul practic?
Vladimir Iastrebceak: „Aici trebuie să lucreze grupurile de experți de profil, să le definitiveze. Dar eu cred că nu ar trebui să fie piedici pentru a identifica soluțiile tehnice. Vor fi desigur anumite dificultăți la implementare, fără asta cred că nu se poate. De exemplu, în chestiunea cu telecomunicațiile există o componentă importantă comercială, există operatorii transnaționali care lucrează în Republica Moldova și cu ei va trebui să se negocieze. Vor trebui soluționate și problemele financiare – acel milion de dolari care a fost plătit de Interdnestrcom.
Pe fiecare dintre domenii vor fi chestiuni ce vor trebui soluționate suplimentar. Dar, de exemplu, în cazul școlilor moldovenești cu predare în grafie latină, acolo cred că lucrurile se vor mișca mai repede, pentru că toate punctele importante practic sunt prevăzute în deciziile protocolare. Alte chestiuni, vor cere o examinare suplimentară.”
Europa Liberă: Dar de exemplu în situația cu fermierii, cum se va proceda?
Vladimir Iastrebceak: „Cu fermierii situația este destul de complicată, pentru că la o anumită etapă Chişinăul nu era gata să revină la mecanismul anului 2006, pentru că nu putea prezenta toate actele. Acum acesta a declarat că este gata să revină la mecanismul anului 2006.”
Europa Liberă: Ce prevede acest mecanism? Fermierii trebuiau să se înregistreze la Tiraspol?
Vladimir Iastrebceak: „Acolo e o procedură simplificată de înregistrare în baza unei declarații. Mecanismul a fost elaborat în martie 2006 și chiar dacă atunci a intervenit o pauză în formatul 5+2. Totuși, decizia cu privire la fermieri a reușit să fie semnată atunci și de Chişinău, și de Tiraspol, și de partenerii noștri.”
Europa Liberă: Dar probleme apoi oricum au fost.
Vladimir Iastrebceak: „Au apărut probleme atunci când a expirat termenul de valabilitate a acestor înțelegeri, pentru că documentul nu prevedea prelungirea automată. Și au început probleme legate de faptul că autoritățile de la Chişinău nu puteau prezenta toate documentele cerute de mecanismul respectiv. Acolo nu este nevoie de o procedură completă de înregistrare, este o înregistrare parțială, mai ales că procedura nu va fi complicată, având în vedere că mulți dintre utilizatorii pământurilor au și cetățenie transnistreană. Trebuie să se țină cont și de acest lucru, lor sigur le va fi mai simplu decât în 2006 să soluționeze aceste probleme.”
Europa Liberă: Cum credeți, următorul pas va fi elaborarea statului pentru Transnistria?
Vladimir Iastrebceak: „Eu cred că, având în vedere că avem sisteme legislative diferite formate deja, este devreme să se vorbească despre faptul că cineva este gata să discute chestiuni politice. Eu cred că aici este foarte important să se meargă pas cu pas, pe etape – avem prea multe probleme economice, sociale, umanitare pentru ca, fără să le fi soluționat, să trecem de-o dată la lucruri globale. Avem deocamdată destule chestiuni de discutat - și acest lucru a fost confirmat și în cadrul întâlnirii de la Viena – prioritare sunt problemele social-economice și umanitare. Așa sau altfel, ne vom confrunta cu aspecte politice, măcar și pentru faptul că trebuie să prevedem și anumite garanții a îndeplinirii înțelegerilor la care ajungem. Dar să trecem la rezolvarea unor probleme globale, înainte să le fi soluționat pe cele concrete, cred că este prea devreme. Mai ales că avem sisteme legislative diferite. De facto, din punct de vedere juridic, politic și de drept, conflictul este de facto reglementat – în Republica Moldova există Constituția și Legea din 2005, în Transnistria există de asemenea constituție și referendum. Noi în anii care au trecut am părăsit calea pe care am încercat să mergem destul de mult timp și ultimul exemplu al acestor eforturi comune poate fi considerat anul 2001, când părțile discutau despre armonizarea bazelor lor legislative în domeniul vamal, investițional, alte sfere. Dar, din păcate, mai departe de acordurile din 2001 lucrul nu a mers și noi toți acești ani am construit baze legislative proprii și am încercat să soluționăm problemele existențe în baza unor decizii unilaterale, în loc să elaborăm un câmp legal comun, coordonat.”
Europa Liberă: Cum credeți, administrația transnistreană va continua să insiste asupra independenței?
Vladimir Iastrebceak: „Deocamdată noi nu avem alte decizii.”
Europa Liberă: De ce spuneți că nu există alte decizii?
Vladimir Iastrebceak: „Pentru că nu am avut alte referendumuri după anul 2006 și există și constituția. Pentru a schimba o decizie, trebuie cel puțin să fie anulată decizia precedentă. Cel care va începe acum, din mers, să susțină contrariul, va încălca legislația și referendumul.”
Europa Liberă: Dar credeți că acum există o apropiere a celor două maluri ale Nistrului?
Vladimir Iastrebceak: „Eu cred că există un pragmatism care mult timp a lipsit și dorința de a scăpa de problemele care complicau viața, inclusiv complicau lucrul pe direcția politică. Eu cred că această abordare pragmatică acum este una îndreptățită și sperăm că ea va aduce rezultate.”
Europa Liberă: Dar acești pași vor influența în vreun fel posibilitatea ca oamenii de pe malul stâng să participe la alegerile parlamentare de anul viitor?
Vladimir Iastrebciak: „Noi nu putem problema în acest fel – este o decizie individuală a fiecăruia. Noi înțelegem că cel mai probabil Republicii Moldova nu va deschide secții de votare pe teritoriul nostru, probabil vor fi alte mecanisme. Dar aceasta este decizia individuală a acelor locuitori ai Transnistriei care au cetățenia moldovenească.”
Europa Liberă: Dar pentru ei este un stimul?
Vladimir Iastrebceak: „Vom vedea cum vor funcționa, aceste înțelegeri mai trebuie puse în practică. Vom vedea și în ce măsură partidele politice moldovenești vor încerca să-i convingă pe potențialii alegători din Transnistria. Cred că problema este complexă. Vom vedea cum va evolua situația.”
Europa Liberă: Dar, în principiu, sunteți pesimist sau optimist?
Vladimir Iastrebceak: „Eu încerc să fiu realist în acest caz. Pentru că pe parcursul acestor ani puțin cine s-a gândit să-i atragă pe transnistrenii în procesele politice interne din Republica Moldova. Și cred că poporul la noi vede ce se întâmplă.”
Europa Liberă: Dar credeți că aici e un popor, iar acolo e alt popor?
Vladimir Iastrebceak: „Totuși, în toți acești ani, la noi au crescut generații și s-au format două identități distincte, care au deja și mentalități diferite, au viziuni diferite asupra viitorului. În 25 de ani este o generație.”
Europa Liberă: Și în această situație putem vorbi despre apropiere sau nu?
Vladimir Iastrebceak: „Noi vorbim despre relații de bună vecinătate, cel puțin noi în Transnistria, iar mai departe ține de politicieni și de capacitatea lor de a se înțelege, dacă va exista voință politică pentru ca această bună vecinătate să devină poate ceva mai mult. Cel puțin acum trebuie să stabilizăm situația, după care se va vedea.”
Europa Liberă: Ce puteți spune acum despre situația economică din regiunea transnistreană?
Vladimir Iastrebceak: „Situația economică este destul de complicată și se adoptă măsuri pentru a o stabiliza. De exemplu, datorită acestor protocoale s-a reușit, într-o anumită măsură, o creștere a exporturilor pe majoritatea direcțiilor, cu excepția doar unora.”
Europa Liberă: Exportul pe piața europeană?
Vladimir Iastrebceak: „În diferite țări. Crește exportul și în Federaţia Rusă. Sarcina noastră acum este diversificarea piețelor pentru a nu depinde doar de o singură piață. Da, avem o orientare generală spre Rusia, însă dorim totuși să păstrăm piața europeană. Și în legătură cu asta am confirmat angajamentul nostru față de înțelegerile pe care le avem cu UE de la finele anului 2015, au fost adoptate unele măsuri care țin de exemplu de anularea taxelor vamale la mărfurile din UE. Mizăm și pe faptul că vom putea negocia încă o perioadă tranzitorie, de data aceasta pentru anumite categorii de produse. Ne mișcăm și în direcția stabilită în înțelegerile cu UE privind controlul veterinar și fitosanitar, părțile sunt deja destul de aproape de semnarea unui protocol. Se muncește, suntem interesați să ne extindem pe piețe noi, fără a le pierde pe cele pe care le avem deja.”
Europa Liberă: Deci, sugerați că nu se poate vorbi despre o criză economică?
Vladimir Iastrebceak: „Putem vorbi despre o situație economică foarte complicată. Depinde ce înțelege fiecare prin criză. Dar nu este, desigur, un colaps, ci este, într-adevăr, o situație foarte dificilă. Într-o mare măsură acest lucru este legat, așa cum spun specialiștii noștri, de scoaterea din Transnistria a unor sume importante de bani în valută în anul 2016, până la schimbarea puterii. Acum se încearcă corectarea situației.”
Europa Liberă: Tiraspolul așteaptă ajutor de la Federaţia Rusă, de la UE sau de la Chişinău?
Vladimir Iastrebceak: „Noi așteptăm ca în primul rând să nu ne încurce nimeni. Asta este cel mai important. Să nu ne creeze impedimente suplimentare pentru comerțul nostru. Noi suntem îngrijorați că astfel de impedimente pot fi posturile comune la frontiera transnistreano-ucraineană, în cazul în care acestea vor începe să lucreze la capacitate deplină.”
Europa Liberă: Dar lucrurile cel mai probabil merg anume în această direcție.
Vladimir Iastrebceak: „Întrebarea este dacă chiar sunt necesare într-o astfel de situație, când s-au conturat progrese concrete pe chestiuni social-economice, de creat piedici suplimentare cu un vădit caracter politic. Pentru că deja toată lumea recunoaște că aceste posturi nu constituie măsuri economice și nici nu luptă cu contrabanda. Este o decizie exclusiv politică și ea încă nu funcționează pe deplin numai din cauza că nu există capacități de a acoperi întregul perimetru al frontierei. Iată de ce ideea noastră principală este să nu ne împiedice nimeni. Noi ne vom ajuta și singuri. Întreprinderile noastre au capacitatea să facă livrări pe piața UE – asta înseamnă că pretenții la calitate și la preț nu există. Dar, din nou, suntem interesați să corectăm situația și să nu depindem doar de o piață. Încercăm să păstrăm piețele și să ne dezvoltăm și pe alte direcții.”
Europa Liberă: Dar dacă e să fiți sincer, credeți în viitorul european pentru Transnistria?
Vladimir Iastrebceak: „Eu cred într-un viitor luminos pentru Transnistria. Și ar fi bine să nu se contrapună aceste lucruri.”
Europa Liberă: În componența Republicii Moldova?
Vladimir Iastrebceak: „În relații de bună vecinătate cu Republica Moldova. Deocamdată și Republica Moldova are legislația ei, și noi avem legislația noastră, iată de ce nu e cazul să discutăm cine și în componența cui. Haideți deocamdată pur și simplu să stabilim un dialog normal, contacte normale și să nu rupem legăturile care au mai rămas. Faptul că reușim să menținem contactele între oameni este deja bine, dar trebuie să menținem și contactele economice și multe altele și abia apoi să ne ocupăm de chestiuni mai globale.”
Europa Liberă: Care este rolul Rusiei acum în soluționarea problemei transnistrene?
Vladimir Iastrebceak: „Rusia pentru noi rămâne cel mai important partener strategic - și în domeniul politic, și în cel economic. O susținere considerabilă se oferă pe linia Federaţiei Ruse locuitorilor din Transnistria și prin suplimentele la pensii.”
Europa Liberă: Acei 10 dolari?
Vladimir Iastrebceak: „Nu numai, pentru că ajutorul Federaţiei Ruse este mult mai consistent și constă inclusiv în posibilitatea de a folosi pentru necesități interne banii de pe contul pentru gaze și multe altele. Până la urmă, este vorba și despre misiunea de pacificare, adică menținerea păcii și a stabilității – toate acestea le realizează Federaţia Rusă. Rusia este și garant și mediator și noi sperăm că acest rol activ și consecvent al Federaţiei Ruse se va menține.”
Europa Liberă: opinia fostului negociator de la Tiraspol, Vladimir Iastrebceak, consemnată de Valentina Ursu.
***
Europa Liberă: Jurnalistul de la Chișinău Vladimir Soloviov, redactorul-șef al publicației NewsMaker.md, un bun cunoscător al chestiunii transnistrene, consideră că neașteptatul progres în soluționarea unor probleme social-economice dintre Chişinău și Tiraspol se datorează unui format din umbră, pe care îl numește „format oligarhic” – adică al unor înțelegeri dintre liderul Partidului Democrat de guvernământ de la Chișinău, Vlad Plahotniuc, și șeful holdingului Sheriff de la Tiraspol, Victor Gușan. Colega mea, Lina Grâu, a discutat cu Vladimir Soloviov și despre contextul regional al ultimelor evoluții în reglementarea transnistreană.
Vladimir Soloviov: „Primul comentariu al ședinței în formatul 5+2 de la Viena a fost cel al președintelui în exercițiu al OSCE, Sebastian Kurz, care a calificat înțelegerile dintre Chişinău și Tiraspol ca fiind un mare succes și a spus că protocoalele semnate sâmbătă, 25 noiembrie, precum și deschiderea podului peste Nistru care a avut loc mai devreme constituie progresul cel mai important în negocieri din ultimii 10 ani.
Astfel, aceste înțelegeri care au precedat ședința au creat un fundal favorabil pentru formatul 5+2 care nu s-a mai întrunit din iunie anul trecut. Ultima dată acesta s-a întâlnit la Berlin, a fixat niște înțelegeri care nu au putut fi puse în aplicare în tot acest răstimp. Și iată că în ajunul rundei de negocieri de la Viena părțile au decis brusc totul.
Pe de o parte brusc, dar pe de altă parte nu, pentru că lucrul asupra acestor probleme s-a dus în tot acest răstimp, iar deschiderea podului se încearcă deja de mulți ani. Iar în ceea ce privește pachetul din cele patru decizii protocolare care a fost semnat pe 25 decembrie, din informațiile mele acesta urma să fie semnat încă în luna iunie, dar atunci ceva nu a mers.
Deci, ce s-a întâmplat, totuși? Există opinia că administrația transnistreană a trebuit să devină mai conciliantă pentru că acest lucru este dictat de situația economică și de business. Criza din regiunea transnistreană, care a început cam odată cu acțiunile armate din estul Ucrainei, nu trece. Cu Ucraina administrația anterioară condusă de Șevciuk și Ștanski a reușit să se certe. Smirnov, înaintea lor, era mai conciliant, era ba la Moscova ba la Kiev, când ceva nu mergea cu Rusia se duce în Ucraina – adică exista mereu o posibilitate de manevră.
În perioada lui Șevciuk această posibilitate a dispărut, acesta a avut un conflict direct cu Ucraina și cu ambasadorul de atunci Serghei Pirojkov și Ucraina „s-a închis” pentru Transnistria. Asta în condițiile în care Ucraina este un partener foarte important pentru Transnistria, de acolo se importă multe produse. Inclusiv pentru holdingul Sheriff care controlează astăzi întreaga Transnistrie relația cu Ucraina este importantă. Despre asta vorbește și faptul că recent a apărut și o poziție de reprezentant special al liderului transnistrean pentru relațiile cu Ucraina, funcție pe care o ocupă Vladimir Iastrebciak.
Astfel, Transnistria încearcă să-și restabilească relațiile cu Ucraina, iar pe de altă parte, prin soluționarea acestor chestiuni în mare parte tehnice dar cărora li se atribuiau mereu conotații politice, vrea să îmbunătățească relațiile și cu Occidentul, cu Uniunea Europeană.
Din Rusia, bani în Transnistria nu mai vin în ultimul timp. Cu excepția suplimentelor pentru pensii, din Rusia nu mai vine niciun fel de ajutor financiar, chiar dacă Krasnoselski și șeful executivului transnistrean Martînov merg cu regularitate la Moscova și vorbesc chiar și despre sumele de care ar avea nevoie pentru a stabiliza situația în economie. Există opinia că acest pragmatism a apărut la Tiraspol anume pentru că există necesitatea de a soluționa problemele economice.”
Europa Liberă: Totuși, probleme economice în regiune sunt de multă vreme. Cum se explică că anume acum lucrurile au început să se miște?
Vladimir Soloviov: „Se poate vorbi despre faptul că în reglementarea transnistreană a apărut un format din umbră, pe lângă formatele 5+2 sau 1+1, când se întâlnesc doar reprezentanții politici ai părților. A apărut un format oligarhic din umbră – Vladimir Plahotniuc, liderul PD-ului, și Victor Gușan, șeful holdingului Sheriff. Sursele mele în care tind să am încredere susțin că fără implicarea acestor oameni aceste înțelegeri nu ar fi fost atinse atât de repede și fără prea multe discuții.
Totuși, nu trebuie să negăm faptul că soluționarea acestor probleme, în cazul în care ele chiar vor fi soluționate - pentru că în acest moment avem doar niște angajamente, nu avem încă rezultate reale - atunci pentru oamenii de pe malul stâng al Nistrului asta chiar va aduce o îmbunătățire a situației în care sunt.
Pentru că se cunoaște de exemplu intenția Ucrainei de a interzice accesul pe teritoriul său a mașinilor cu numere de înmatriculare transnistrene. După 2014, Ucraina are o atitudine specifică față de oricare republici nerecunoscute și această intenție a fost de mai multe ori făcută publică. Și când decizia se va adopta, oamenii din regiune nu vor mai putea circula în Ucraina. Așa că un format de compromis pentru plăcuțele de înmatriculare cel mai probabil va fi acceptat. Pentru că, repet, Ucraina este foarte importantă pentru transnistreni – nu doar pentru Sheriff, mulți oameni merg acolo să facă comerț, să se odihnească, mulți au rude. Și astfel, acest număr de înmatriculare de compromis va oferi oamenilor de acolo pur și simplu posibilitatea de a supraviețui.”
Europa Liberă: Dar putem vorbi în această situație despre o cedare a pozițiilor din partea Tiraspolului?
Vladimir Soloviov: „Nu aș spune că este o cedare de poziții. Negocierile de exemplu despre numerele de înmatriculare au fost începute chiar de Nina Ștanski.
Haideți să analizăm punctual. De exemplu, legătura telefonică. Acum aceasta lipsește. Nu este normal că pentru a suna din Varnița la Bender, peste Nistru, trebuie de plătit la tarif internațional sau chiar mai mult. Soluționarea acestei probleme este o cedare a pozițiilor Transnistriei sau nu? Eu cred că pur și simplu este normal ca această chestiune să fie rezolvată.
Legătura mobilă care este bruiată reciproc - în Transnistria operatorii moldoveni practic nu pot fi accesați, iar pe malul drept nu prinde rețeaua operatorului transnistrean. Nici asta nu este corect. Pentru că dacă mergem de exemplu în Ucraina avem acolo roaming și continuăm să fim în rețea. Este asta o cedare, sau nu? Mie mi se pare că nu.
Școlile cu predare în grafie latină din Transnistria și care mereu au avut probleme. Crearea condițiilor pentru un proces instructiv normal în aceste școli este o cedare sau nu? Probabil, dacă ar fi să raționăm în termenii unor funcționari care se târguiesc mereu și explică acest lucru prin raționamente mari strategice pe care noi, muritorii de rând, nu le înțelegem, poate ca am putea interpreta ca o cedare. Dar dacă e să vorbim din perspectiva oamenilor de rând care merg la aceste școli, care învață acolo sau predau acolo și care nu puteau aduce manuale, care erau nevoiți să achite servicii și chirii foarte scumpe, atunci soluționarea acestor probleme, din punct de vedere uman, este o aducere la normalitate a relațiilor dintre administrația transnistreană și aceste școli.
Sau situația fermierilor care au terenuri aflate pe teritoriul controlat de Tiraspol și nu le pot prelucra. A da posibilitatea acestor oameni de a prelucra aceste terenuri este o cedare de poziții? Din punctul meu de vedere, nu este.
Diplomele pe care le primesc studenții transnistreni la absolvirea universității din Transnistria și pe care acum pe pot apostila la Chişinău. Adică acum acești oameni vor putea studia mai departe în alte țări. Este aceasta o cedare a pozițiilor? Haideți să-i întrebăm pe studenții care au absolvit această universitate și nu pot face nimic cu diplomele lor.
Iar podul de la Gura Bîcului este calea cea mai rapidă și comodă de a ajunge de la Chişinău la Tiraspol. Traseul M14 este comod și rapid, nu trece prin localități și deci poate fi parcurs cu o viteză mai mare. Este într-o stare destul de bună, plus partenerii internaționali ai Republicii Moldova au promis că vor finanța renovarea acestui traseu. Este sau nu aceasta o cedare de poziții?
Poate că din punctul de vedere al politicii externe sau al unor interese puțin înțelese se poate vorbi despre cedare. Dar aceasta nu va fi perspectiva omului de rând, cel care are nevoie să de deplaseze, să transporte mărfuri, să facă afaceri, să învețe, să sune, să prelucreze pământul…”
Europa Liberă: Vladimir Soloviov, redactorul-șef al publicației NewsMaker.md, într-un interviu realizat de Lina Grâu.
***
Europa Liberă: Doamnelor şi domnilor, aici se încheie această ediție a emisiunii Dialoguri transnistrene. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulțumește pentru atenție şi vă dorește toate cele bune. Aici e Radio Europa Liberă.