În Europa de Est, românii încă se caracterizează printr-o încredere masivă și relativ constantă în instituțiile europene și în viitorul UE în general, situație excepțională chiar la nivelul întregii Uniuni Europene, cu excepția balticilor. Sigur, și încrederea românilor a mai scăzut în ultimul deceniu, când trei sferturi din români, aproape 75%, credeau în UE, exact înainte de declanșarea crizei economice, dar chiar și în ultimii ani, chiar și astăzi, încrederea românilor, așa cum a calculat oficiul de statistică al UE Eurostat, fluctuează constant în jurul a 60%, ceea ce tot reprezintă o majoritate solidă.
Țările scandinave se apropie de asemenea de 60%, în schimb cel mai scăzut nivel de încredere se înregistrează în Spania și Marea Britanie, unde abia un pic peste un sfert din populație, circa 27%, își mai exprimă încrederea în instituțiile UE și în viitorul Uniunii.
La scara continentului, media încrederii e de 40-42%, un procent îngrijorător de coborât, când până în urmă cu un deceniu, în momentul începerii crizei, era constant peste 50%.
În general, vesticii sunt mult mai puțin satisfăcuți decât esticii. Excepțiile notabile sunt țările scandinave și Luxembourg, dar nici nu este de mirare, acestea fiind și țările cele mai prospere. Dezamăgirea occidentalilor vine, desigur, de la erodarea progresivă și constantă a nivelului lor de trai și de la sporirea inegalităților.
Destrămarea treptată a protecției sociale a făcut ca și o țară tradițional foarte protecționistă, precum Germania, a coborât până la media europeană de 42% de mulțumiți. Este de altfel ironic că atât în Germania cât și în Marea Britanie această destrămare a protecției sociale a fost opera unor guverne nominal socialiste, cel al lui Tony Blair în Anglia și cel al lui Gerhard Schröder în Germania.
Există apoi foarte mari inegalități la nivel european, care îi lovesc în special pe tinerii din mediile defavorizate, dar și femeile și imigranții puțin calificați.
Motivele nemulțumirii sunt diverse și multe provin chiar din șocul intern al confruntării unor mentalități diferite în interiorul UE. Vesticii și-au clădit un resentiment vizavi de sutele de mii de est-europeni care, coborând standardele financiare, practicând uneori un soi de dumping social, au dezechilibrat piața muncii, în vreme ce esticii resping, printre altele, mecanismul cotelor de refugiați, în vreme ce încasează fonduri de la țările occidentale mai bogate, nerespectând astfel nici principiul solidarității, aflat la baza construcției europene.
Există astfel mai multe percepții ale Europei, nu una singură, un alt factor care va putea duce la o remodelare a UE în direcția unei „Europe cu mai multe viteze”.
*******************
Numărul moldovenilor care sprijină aderarea țării la UE ar fi în creștere, sugerează cele mai proaspete sondaje. Cea mai semnificativă creștere de la 49 până la 60 la sută o atestă cercetarea realizată de compania IMAS la comanda Partidului Democrat de guvernământ. O revigorare a opţiunii pro-europene, însă mai modestă, o confirmă alte două cercetări. Institutul Internațional Republican din SUA şi Barometrul Opiniei Publice realizat de CBS-Axa arată că procentul celor care ar sprijini vectorul european a crescut până la 49 şi respectiv 47 la sută.
Procentul adepților aderării la UE a scăzut constat din 2007 când a atins cota record de 76 la sută. Cea mai dramatică scădere s-a atestat în 2011. Pe fundalul dezamăgirii în forţele pro-europene de la guvernare, dar şi a apariţiei alternativei Uniunea Vamală, dominată de Rusia, sprijinul pentru UE a descrescut de la peste 60 la sub 50. În 2016 numărul pro-europenilor l-a egalat pe cel al euroscepticilor.
Recentele sondaje mai sugerează că după câţiva ani în care numărul adepților Uniunii Eurasiatice, dominate de Rusia l-a depășit constant pe cel al sprijinitorilor integrării europene, acum raportul se inversează.
Politologul Dionis Cenuşa constată că la baza acestui salt al opţiunii pro-europene ar sta mai multe motive:
„Printre aceste motive se numără în primul rând promovarea activă a integrării europene şi a proiectelor realizate de către UE în Republica Moldova de către mediile afiliate guvernării şi partidului de la guvernare. Totodată am observat o intensificare a criticii constructive din partea UE şi invocarea tot mai des a principiului de condiţionalitate în vederea obținerii asistenței macro-financiare. Asta înseamnă că cetăţenii văd în UE un partener în propulsarea reformelor şi constrângerea autorităţilor în realizarea acestor reforme. De asemenea am atestat şi o diminuare a criticii la adresa UE, anterior foarte masivă, a forţelor pro-ruse în frunte cu preşedintele Igor Dodon. Nu în ultimul rând, observăm şi o îmbunătăţire obiectivă a calităţii comunicării de către UE a proiectelor pe care le realizează în Republica Moldova, un fel de umanizare a procesului de integrare europeană, adică sunt prezentate rezultate palpabile ale proiectelor europene şi o serie de istorii de succes. Acestea ar fi câteva din cele mai importante premise pentru această resuscitare a vectorului european.”
Menţinerea popularităţii opţiunii pro-europene va depinde de factori interni şi externi, constată Dionis Cenuşa:
„Intrăm într-un an electoral, când subiectele geopolitice vor conta tot mai mult. Cu siguranţă forţele pro-ruse ar putea să-şi revizuiască strategia şi iarăşi să atace frontal UE ca cineva care susţine guvernarea, mai ales dacă va fi efectuată prima tranşă a asistenţei macrofinanciare. Depinde foarte mult şi de ceea ce se întâmplă în UE. Dacă UE va trece prin crize similare celor de anii trecuţi, în special legate de fluxul de migranţi şi refugiaţi. Deci, depinde atât de situaţia de acasă, cum acţionează şi care este comportamentul actorilor politici, cât şi situaţia la zi în UE şi în principalele state membre.”
Ce înseamnă UE pentru cetăţenii moldoveni? Salarii mai mari, condiţii mai bune de viaţă şi de muncă, sugerează majoritatea sondajelor de opinie. Şi politologul Dionis Cenuşa observă că moldovenii au o abordare mai curând materialistă, decât valorică faţă de spaţiul european:
„Pentru moldoveanul ordinar care trăieşte în codiţii dificile UE este mai degrabă o piaţă de muncă, un loc unde el ar putea obţine oportunităţi pentru a-şi schimba calitativ condiţiile de viaţă. Prevalează mai mult aceste necesităţi vitale decât alte elemente cum ar fi valorile europene. Mai există şi o altă cauză de ce pentru moldoveni contează aspectele materiale şi nu valorile. Aceasta este atitudinea tradiţionalistă, adică valorile tradiţionale care contează încă foarte mult pentru majoritatea moldovenilor şi asta desigur contrastează foarte mult cu unele valori europene, în special cele legate de drepturile omului sau mai exact a minorităţilor sexuale, de exemplu.”
Un recent sondaj al Institutului Viitorul sugerează că moldovenii asociază Uniunea Europeană prioritar cu democraţia, drepturile şi libertăţile individuale şi toleranţa. Aceste valori sunt însă printre ultimele pe lista celor pe care le consideră importante. Prioritare pentru ei sunt „modelul tradiţional de familie şi modul tradiţional de viaţă”, care sunt asociate cu spaţiul estic.
