Sfărmaţi statuia goală a Venerei antice,
Ardeţi acele pânze cu corpuri de ninsori.
Așa îndemna Eminescu în Împărat și proletar.
Iconoclastia, spargerea statuilor și icoanelor vine de la o mișcare eretică din Imperiul Bizantin, sprijinită chiar de unii împărați, care cerea distrugerea imaginilor sfinte în numele acelei porunci din Vechiul Testament: Să nu-ți faci chip cioplit.
Se mai știe că și islamul sunnit sau protestantismul interzic cu totul imaginile în locurile de cult. E de ajuns să vizitezi o biserică gotică din Olanda calvinistă ca să remarci locurile în care fuseseră statuile și cum pereții au fost văruiți, în urmă cu multe secole, peste frescele catolice anterioare.
La fel, explicația progresului Occidentului si a depășirii culturale si tehnice a islamului de către lumea creștină post-renascentistă ține de statutul imaginilor în creștinism. Dacă, însă, si în creștinism ar fi învins puriștii dușmani ai imaginilor – iconoclaștii în Bizanț, sau niște pre-reformați in occident – Vesalius nu și-ar mai fi putut publica atlasul corpului uman, iar medicina ar fi rămas, ca în islamul tradițional, o prelungire a celei antice, bazată pe plante, lipitori și lanțetă.
Iată, încălcarea interdicției „să nu-ți faci chip cioplit” a stimulat așadar progresul, precum si încălcarea tabuurilor alimentare si sociale, identice in textele sacre creștine cu cele ale evreilor. Încurajarea reprezentării. La fel - dacă in islam ar fi învins curentul șiit, mai tolerant cu imaginile, ne putem închipui un potențial de progres artistic, tehnologic și social. Occidentul s-a dezvoltat, in realitate, încălcând tabuurile iudeo-creștine din Biblie și Torah.
De la cultul stradal al lui Lenin la Vladimir Putin
Asta pentru a ajunge la marea importanță a statuilor și imaginilor. După căderea comunismului, simbolurile acestuia, iar în primul rând statuile lui Lenin, au fost înlăturate și răsturnate din toate țările foste satelite ale URSS, de la Praga până la Sofia.
In 1991, Ucraina, de pildă, avea circa 5.500 de statui ale lui Lenin.
Monumentele liderului bolşevic au fost demontate în fiecare oraş şi sat aflat sub controlul Guvernului de la Kiev, sau au fost deturnate, pictate ludic, transformate.
Iniţiativa prevede, de asemenea, redenumirea anumitor străzi sau oraşe.
Multe locuri au fost redenumite după eroi ucraineni, ba chiar unei străzi Lenin din regiunea ucraineană Zakarpatia i s-a dat în glumă numele de Lennon, de la John Lennon, răposatul membru Beatles.
În pofida acestei noi politici, relicvele comuniste rămân în continuare prezente în partea de est a Ucrainei, care este controlată de forţele susţinute de Rusia.
Dar nu e vorba numai de Lenin… Pe fundalul islamizării accelerate a Turciei actuale a lui Erdogan, Fundația Erbakan, creată de fostul mentor al acestuia, caută demontarea statuii filozofului grec Diogene din orașul său de naștere din Turcia de azi, Sinop.
Și, desigur, rămâne acea pierdere ireparabilă care a fost distrugerea giganticelor statui ale lui Buddha din Bamian, în Afganistan, care fuseseră cele mai înalte din lume.
***
Monumentele din perioada sovietică, parte dintre care mai există şi azi pe teritoriul Republicii Moldova, rămân a fi un subiect de controverse între cei care vor să le păstreze şi cei care cred că locul lor e cel mult într-un muzeu al comunismului.
Subiectul a revenit în actualitate chiar zilele acestea, după ce, printr-o decizie a autorităţilor locale, statuia lui Lenin din centrul orașului Fălești a fost demontată, noaptea, pentru a fi restaurată și instalată în altă parte. Partide de stânga, inclusiv comuniştii, au condamnat decizia despre care au spus că ar fi ilegală şi au ameninţat cu proteste în cazul în care monumentul nu va fi reinstalat.
Directorul Agenţiei de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor din cadrul Ministerului Culturii, Ion Ștefăniță, spune însă că statuia lui Lenin din Făleşti, ca şi majoritatea celor din alte localităţi, nu este inclusă în registrul monumentelor ocrotite de stat. Prin urmare, e la discreţia autorităţilor locale să decidă soarta lor, spune Ion Ştefăniţă:
„Cred că aceste monumente trebuie să fie demontate şi amenajate un muzeu în aer liber în care să se vorbească despre adevărul istoric, despre ce au reprezentat aceste simboluri. Ar fi o soluţie de compromis şi ar linişti spiritele acelor nostalgici de această perioadă. Avem o parte a societăţii care este cu inima şi sufletul pentru Vladimir Ilici şi pentru tot ce înseamnă comunism şi socialism. Ca să nu avem acest antagonism, ideea muzeului ar fi o soluţie de compromis. Cu siguranţă, aceste monumente nu se pot afla în locuri publice, în faţa Consiliilor raionale, aşa cum este la Briceni, sau cum a fost la Făleşti, aşa cum îl vedem la Edineţ şi în alte raioane.”
PCRM a marcat 99 de ani de la Revoluția bolșevică
La 26 de ani de la proclamarea independenţei, pe teritoriul Republicii Moldova mai există, potrivit surselor oficiale, în jur de 15 statui ale liderului bolşevic Vladimir Lenin, din cele peste 80 ridicate pe vremea URSS. Majoritatea sunt amplasate în fața consiliilor raionale şi în centrele orașelor, preponderent în nordul republicii, în autonomia găgăuză şi în regiunea transnistreană. Surse neoficiale indică însă un număr aproape dublu.
Demontarea monumentelor lui Lenin a început în 1991, după adoptarea în Parlament a legii cu privire la lichidarea monumentelor şi altor simboluri comuniste. Odată cu venirea la putere a Partidului Comuniştilor, în 2001, mulţi „Lenini” din marmură şi granit au început să reapară în locurile de altă dată. În 2007 erau peste 30 de statui, potrivit unor date.
Demontările au fost reluate însă după venirea în 2009 a forţelor democratice la guvernare.
Unde au dispărut statuile lui Lenin?
Unele au fost pur şi simplu mutate în locuri mai periferice. E şi cazul statuii din Chişinău, care a fost „exilată” în 1991 din principala piaţă a capitalei la complexul expoziţional Moldexpo, unde stă şi azi. De câteva ori monumentul a fost vandalizat, stropit cu vopsea galbenă sau desenat, iar în 2012 activiştii Partidului Comuniştilor l-au păzit câteva zile şi nopți pe Lenin ameninţat că va fi făcut praf de mai mulți veterani ai războiului de pe Nistru.
În alte localităţi, la Donduşeni, bunăoară, Lenin a fost decapitat, ulterior restaurat şi mutat din centrul localităţii. Şi la Râşcani, Lenin a fost dat jos de pe postament, ulterior instalat la periferia oraşului, ca soluţie de compromis.
În satul Cotova, raionul Drochia, Lenin a fost demontat, furat şi înlocuit cu Ştefan cel Mare, în alte părţi a fost înlocuit cu bustul lui Mihai Eminescu sau cu postamente pentru tricolor.
În alte localităţi, cum ar fi la Ceadîr-Lunga nimănui însă nu i-a trecut prin cap să se atingă de statuia care se înalţă pe strada principală, ce poartă numele lui Lenin. Monumentul a fost de curând restaurat şi vopsit în culoare aurie.
Unele statui ale lui Lenin au ajuns în depozite uitate, altele – în gospodării agricole sau în muzee private.
Garajul Parlamentului Republicii Moldova a devenit adăpost pentru monumentul fondatorilor comunismului ştiinţific Karl Marx şi Friedrich Engels, găsit în 2012 după două decenii de când fusese demontat din faţa sediului Comitetului Central al Partidului Comunist, actuala clădire a Parlamentului.
În Chişinău mai rămân şi alte monumente din perioada sovietică, cinci dintre ele au fost incluse, la iniţiativa comuniştilor, în Registrul monumentelor ocrotite de stat, este vorba de monumentul lui Grigori Kotovski, al lui Serghei Lazo, al „Luptătorilor pentru puterea sovietică”, al „Eroilor comsomolişti” şi cel al „Eliberatorilor de sub ocupaţia fascistă”.
Specialiştii spun că majoritatea monumentelor sovietice nu au valoare artistică, dar una profund propagandistică.
