Nu este pentru prima dată când în cadrul „trioului asociat”, reunind Ucraina, Georgia și Republica Moldova, se cântă cu voci diferite, ba, mai mult decât atât, se aud chiar apostrofări reciproce în văzul întregii lumi, care fac ecoul presei internaționale. A fost suficient ca prim-ministrul Georgiei, Irakli Garibașvili, să pretindă că țara sa trebuie să obțină înaintea Ucrainei și Republicii Moldova statutul de stat candidat la Uniunea Europeană, că de la Kiev s-a reacționat imediat pentru a da peste nas celor care încearcă să sară rândul la ușa Bruxellesului.
Fiecare dintre cele trei țări are șansele proprii, încât până la urmă, nici nu mai contează în ce ordine ar putea obține ele statutul, la care aspiră, de state candidate la Uniunea Europeană. Însă, indiferent de pretențiile cuiva, Ucraina însângerată, care duce un război inegal de apărare de aproape patru luni de zile împotriva Rusiei, ar fi prima îndreptățită să obțină, începând chiar cu săptămâna viitoare, statutul râvnit de țară candidată și șanse clare de aderare în perspectivă la Uniunea Europeană.
O veche vorbă populară spune că cine seamănă vânt, culege furtună, or, războiul din Ucraina, care are actualmente, ca și Republica Moldova, statutul de țară asociată la Uniunea Europeană, războiul Rusiei a deschis, împotriva planurilor sale, după cum se vede, o fereastră de oportunități pentru autoritățile de la Kiev, ca și pentru cele de la Chișinău. Zonele gri, în care de peste trei decenii au fost lăsate aceste foste republici sovietice, vor trebui colorate cu albastrul senin al Uniunii Europene, pentru a le integra nu numai geografic, dar și civilizațional spațiului extins european. Tragediei războiului trebuie să i se pună capăt, pentru reîntronarea păcii, pentru stabilitatea globală și pentru ca Ucraina, Republica Moldova sau Georgia, ca și alte state candidate deja, să se poată dezvolta în familia europeană.
La întâlnirea cu președinta Maia Sandu, pe 15 iunie, la Chișinău, președintele francez Emmanuel Macron a transmis un mesaj pozitiv, de susținere a aspirațiilor europene ale Republicii Moldova, punând în valoare și noul său proiect al unei Comunități Politice Europene, care nu se dorește o alternativă la Uniunea Europeană. Dar, ceea ce așteaptă astăzi și clasa politică, și societatea este, înainte de toate, un răspuns lămuritor de la Consiliul European, prezidat de Franța, la cererea de a acorda statutul de candidat Republicii Moldova. Un răspuns pozitiv de la Bruxelles, cu oricât de multe și drastice condiții, va face ca președintele Macron să rămână în istoria recentă a Republicii Moldova ca solul dorit al Europei cu vești bune, în niște timpuri extrem de grele.
