Cunoscută acasă, la Chișinău, cu numele de Ana Munteanu, artista a emigrat în Statele Unite ale Americii în 2010, la vârsta de 23 de ani, după ce absolvise canto jazz la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice. Plecarea nu a fost neapărat un plan bine gândit, ci mai degrabă o „nebunie curată” de care ești capabil doar în tinerețe, alimentată și de dificultățile materiale ale perioadei de tranziție din Republica Moldova.
Ajunsă mai întâi la New York, apoi stabilită în Chicago, Ana a luat viața de la zero. Începuturile au fost dificile, cu mai multe locuri de muncă în paralel pentru a se putea întreține. În tot acest timp, însă, nu a renunțat la muzică. Și-a început cariera artistică direct pe străzile din Chicago.
Cântatul stradal, deși solicitant din punct de vedere fizic, s-a dovedit a fi cel mai fertil laborator de testare a rezilienței și a materialului muzical. Pe stradă a înțeles cum interacționează muzica sa cu oamenii necunoscuți și tot acolo și-a format primele contacte importante, care au ajutat-o ulterior să ajungă pe scenele cluburilor, restaurantelor și ale unor festivaluri importante, precum Chicago World Music Festival.
Deși s-a format ca interpretă de jazz și blues, dorința de a aduce folclorul românesc pe scenele americane a apărut din necesitatea organică de a-și lărgi repertoriul și de a-și afirma identitatea culturală. „Mi-am creat cariera din identitatea mea. Am căutat să văd ce pot să aduc nou într-o țară străină și să trăiesc din asta”, povestește Ana Everling.
În această căutare, artista a început să exploreze folclorul românesc, dar și cântecele copilăriei pe care și le amintea din paginile „Albinuței”. Astfel, muzica tradițională și repertoriul pentru copii au devenit parte a unui proiect artistic contemporan, capabil să comunice cu publicul dincolo de barierele de limbă și cultură.
Această căutare a culminat cu înființarea Taraf de Chicago, un proiect inedit format din muzicieni de origini diferite — doi moldoveni, o franțuzoaică, doi americani și un brazilian. Alături de ei a interpretat piese folclorice precum „Bătrâneasca” și „Toaca”, dar și cântece pentru copii compuse de Zlata Tcaci pe versurile lui Grigore Vieru, printre care „Pui golași” și „Pâinea”.
În noul episod al podcastului „Laboratorul social”, Ana Everling vorbește despre drumul său artistic, despre identitate și despre felul în care muzica poate deveni o punte între culturi.
De asemenea, artista povestește:
- Cum funcționează un taraf românesc format din instrumentiști de alte etnii;
- Ce reacție are publicul din Statele Unite la muzica inspirată din spațiul românesc;
- Cum a apărut primul său album pe vinil, „Pui de dor”;
- De ce apropierea de muzica scrisă de Zlata Tcaci reprezintă pentru ea un act de recuperare a memoriei culturale;
- Cum a fost experiența de a cânta alături de Orchestra Simfonică din Chicago;
- Despre colaborarea cu regizorul român de teatru Radu Afrim;
- Despre cel de-al doilea album la care lucrează în prezent, cu titlul provizoriu „Rândunica Project”;
- Ce îi spune muzica noastră despre noi ca popor.
***
Podcastul „Laboratorul Social”, unde luăm mostre de societate – oameni, idei, fenomene, procese - și le studiem la microfon, a fost conceput din start ca un spațiu public și sigur pentru a pune în cuvinte și a înțelege mai bine ceea ce ni se întâmplă ca indivizi și ca societate într-o lume în schimbare rapidă.
Acum, după ce câteva runde de alegeri au readus la suprafață resentimentele acumulate în timp și care, în lipsa unei culturi a dialogului, au accentuat divizarea, ne propunem să abordăm, prin povești personale, subiecte sensibile ce țin de identitate și relații interetnice în Republica Moldova. Dar nu ne vom opri doar la acestea, pentru că vrem să descoperim împreună și alte povești despre cum se schimbă această societate.
Urmărește „Laboratorul social” pe YouTube și pe moldova.europaliberă.org.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
