Căderea regimului lui Vladimir Plahotniuc şi fuga oligarhului din R. Moldova; consolidarea stângii pro-ruse reprezentată de PSRM şi preşedintele Igor Dodon; distribuția de influenţă politică pe dreapta şi fortificarea poziţiilor unui singur politician - Maia Sandu - pe acest segment – acestea sunt trei evenimente politice ale lui 2019 consideră politologul Dionis Cenuşă, cercetător la Universitatea Justus-Liebig din Giessen, Germania.
Dionis Cenușă: „Există trei expresii care ar putea caracteriza anul curent legate de evoluțiile dinamice care cumva au schimbat fața politicii moldovenești. În primul rând, vorbim despre spargerea statu-quo-ului oligarhic, despre plecarea democraților de la guvernare și fuga oligarhului Vladimir Plahotniuc din R. Moldova, și nu doar a acestuia, ci și a altor oligarhi mai mici, care făceau parte din aceeași imagine, imaginea unui stat în care guvernarea informală este mai presus decât regulile democratice ale jocului politic.
Al doilea element important, care cumva a marcat viața politică din R. Moldova în 2019, a fost fortificarea forțelor pro-ruse. Aici ne referim, în primul și în primul rând, la capacitatea socialiștilor de a folosi sprijinul partidelor de orientare pro-europeană în propriul folos, în construcția unei guvernări în care instituțiile statului cumva se înclină în direcția unei influențe politice pe care o manifestă socialiștii, dar nu în ultimul rând – președintele țării, care rămâne a fi o figură politică importantă în R. Moldova.
A treia configurație politică este cea cu privire la concentrarea capitalului politic în mâinile unui singur politician, pe dreapta eșichierului politic din R. Moldova. În această configurație rolul major îl joacă distribuția de influență politică dintre Andrei Năstase și Maia Sandu, care s-a terminat cu o consolidare a puterii politice, a capitalului politic în mâinile Maiei Sandu datorită funcției pe care a deținut-o, și anume cea de premier, dar și din cauza eșecurilor pe care le-a înregistrat pe parcursul acestui an Andrei Năstase, culminate cu pierderea alegerilor în municipiul Chișinău, care, de fapt, cumva i-au scurtat foarte mult ambițiile politice, determinându-l pe acesta inclusiv să se gândească la o carieră politică pentru Platforma DA, separată de PAS.”
Europa Liberă: Potrivit sondajelor, doi ar fi liderii politici care se bucură de cea mai mare popularitate - președintele Igor Dodon și fosta premieră, lidera PAS, Maia Sandu, la care v-ați și referit. Al cui credeți că a fost totuși anul - al lui Igor Dodon sau al Maiei Sandu?
Dionis Cenușă: „Anul 2019 cu siguranță a fost anul președintelui Igor Dodon. Acesta a reușit să-și croiască drumul politic spre un regim care îl favorizează, un regim politic care presupune un guvern obedient și o opoziție foarte slabă. Aici mă refer atât la Partidul Democrat, care s-a transformat într-un fel de partener junior informal al socialiștilor, cât și la opoziția formată din fostele elemente ale Blocului ACUM care, fiind într-o disoluție în interiorul Blocului ACUM, se focusează pe aspecte mai populiste în lupta lor politică împotriva socialiștilor.”
Europa Liberă: Acea coaliție oarecum nefirească între tabăra pro-europeană, reprezentată de Blocul ACUM și socialiștii pro-ruși, formată în iunie după un îndelungat impas politic, a fost sau nu o greșeală, în opinia Dvs.?
Dionis Cenușă: „Blocul ACUM nu a avut soluții alternative. Deci, a fost o conjunctură în care într-adevăr au ales între răul mai mic, și anume coalizarea cu Partidul Socialiștilor, știind foarte bine că această formațiune poartă un dialog foarte strâns, chiar intim cu forțele de la Kremlin. Dar, totodată, Blocul ACUM a făcut un pas politic care a urmat cu costuri politice. Consolidarea socialiștilor este un rezultat al acestor calcule eronate ale Blocului ACUM, care, până la urmă, au avut posibilitatea să-l detroneze pe Vladimir Plahotniuc și, totodată, să nu permită în niciun caz consolidarea socialiștilor, care, rând pe rând, au influențat selecțiile în cadrul instituțiilor statului și acum se bucură de o influență destul de semnificativă asupra mai multor instituții importante care cumva sunt responsabile de modul în care este administrat statul de drept în R. Moldova.”
Europa Liberă: Dle Cenușă, în alte state coabitarea partidelor cu viziuni diferite este deseori o normalitate. Moldova putem spune că a făcut un prim-pas, chiar dacă acesta a eșuat, chiar dacă unii au ieșit perdanți, alții câștigători. Credeți totuși că este un precedent care trebuie urmat pe viitor?
Dionis Cenușă: „Coalițiile în R. Moldova devin o normalitate în linii generale. Deci, nu este capabil sistemul politic din R. Moldova să catapulteze spre epicentrul puterii politice un singur partid. Orice partid mare va avea nevoie oricum de sprijin din partea partidelor mai mici sau a deputaților independenți. Pe viitor asemenea coaliții, inclusiv cu partide care au viziuni geopolitice distincte, vor fi mai degrabă o regulă, decât o excepție. Păi iarăși în R. Moldova, având în vedere polarizarea societății care continuă, după cum arată și sondajele, probabilitatea unei coaliții cu viziuni geopolitice contradictorii este extrem de ridicată, de aceea, probabil, vom avea situații în care partide care se pronunță a fi pro-europene vor decide să adopte o politică echilibrată pe plan extern, inclusiv cu partide cum este PSRM-ul, doar cu scopul de a ajunge sau a se menține la putere.”
Europa Liberă: Ați spus că unul din evenimentele care a marcat anul 2019 a fost plecarea democraților de la putere. Până la urmă, e meritul lui Igor Dodon sau al opoziției pro-europene că R. Moldova a scăpat de regimul lui Plahotniuc?
Dionis Cenușă: „Cred că este meritul Rusiei că a reușit să manipuleze cu fricile, cu temerile Blocului ACUM, astfel ca PSRM-ul să devină o opțiune atractivă pentru aceștia, deoarece, dacă este să ne reamintim modul cum au avut loc negocierile între cele două forțe politice, vom observa cum Blocul ACUM nu își dorea o coaliție cu socialiștii, dar în final a ales acest rău mai mic doar cu scopul de a-i scoate pe democrați de la putere. Deci, meritul major este în final al Rusiei.”
Europa Liberă: Există mai multe interpretări legate de motivul ce a cauzat căderea Guvernului Sandu. Unii spun că a fost un premeditat scenariu pus la cale de socialiști, alții cred că fosta prim-ministră a greșit atunci când a vrut să-și asume numirea procurorului, mai există și opinia că Maia Sandu a acționat intenționat, pregătindu-se pentru o lansare în cursa prezidențială. În opinia Dvs., de ce totuși a căzut Guvernul Sandu?
Dionis Cenușă: „Guvernul Sandu putea să cadă inclusiv în anul 2020. Momentul critic al acestei căderi a fost evident unul forjat de Maia Sandu, care, cunoscându-și adversarii politici - și aici mă refer la Igor Dodon și la socialiști -, a înțeles că au fost făcute prea multe cedări în direcția pierderii autonomiei anumitor instituții. Și aici au intrat în joc ambițiile de politician ale Maiei Sandu cu realitățile politice în care asemenea ambiții nu se pot materializa, având în vedere că Blocul ACUM totuși este încă în continuare o formațiune sau o forță politică care are mai puține mandate în Parlament și care încă nu a depășit frica de a se imagina într-o coaliție, chiar și conjuncturală, cu Partidul Democrat, astfel ca socialiștii să simtă presiunea în parlament și, în general, în societate. Din punctul meu de vedere, vorbim despre o potențială cădere a Guvernului Maiei Sandu din momentul în care a fost creată coaliția cu Partidul Socialiștilor, dar s-a întâmplat mai devreme decât ne-am fi putut aștepta, pentru că Maia Sandu cumva și-a activat instinctele de politician.”
Europa Liberă: Ați menționat că Partidul Platforma DA, condus de Andrei Năstase, pare să-și vadă viitorul politic separat de Blocul ACUM. Chiar recent Andrei Năstase spunea într-un interviu că, de fapt, acest bloc nu mai există, întrucât, și am să citez aici: „cu de-a sila nu se face nimic”. Cui i-ar conveni destrămarea acestui bloc în ajun de campanie electorală pentru prezidențiale?
Dionis Cenușă: „O asemenea evoluție nu este nicidecum în interesul partidelor pro-europene care până acum au reușit cumva să păstreze o unitate în interiorul acestui bloc ACUM. Beneficiarul unui asemenea divorț va fi Igor Dodon, care va crea această zâzanie în interiorul forțelor ex-ACUM și, prin urmare, își va crește șansele electorale, dar în linii mari sunt de acord cu opinia lui Năstase că cumva acest bloc a fost forțat, deoarece, pe de o parte a fost forțat de circumstanțele locale din R. Moldova în care toate forțele antioligarhice trebuiau să funcționeze sub aceeași umbrelă. Aici a fost un fel de coagulare inevitabilă a forțelor, dar, totodată, este și intenția Partidului Popular European de a avea această unitate în interiorul forțelor care cumva se pliază pe principiile popularilor europeni. Și aici vorbim nu doar despre PAS și Platforma DA, dar și despre PLDM. Urmează încă să vedem dacă după eliberarea lui Vlad Filat PLDM-ul mai are o a doua șansă politică.”
Europa Liberă: Democrații, deși au sprijinit socialiștii în învestirea Guvernului Ion Chicu și nu doar, spun că rămân, deocamdată, în opoziție. Credeți că Partidul Democrat s-a resemnat definitiv să nu mai fie prima vioară în politicul moldovenesc?
Dionis Cenușă: „Partidul Democrat nu știe exact cum să-și restabilească forțele politice, astfel ca imaginea acestuia să fie totalmente curățată de trecutul oligarhic. Cred că Partidul Democrat încă își caută locul sub soarele politicii moldovenești, dar, totodată, înțelegând foarte bine ce se întâmplă în politica moldovenească și de aceea se joacă acest rol, pe de o parte, de partener al socialiștilor, dar nu tocmai un partener pe viață, adică în mod clar atunci când va fi vorba să lovească în socialiști, ei o vor face, inclusiv ajutându-i pe cei din PAS sau din Platforma DA. Deci, este un partid care va încerca să joace avantajul unui partid cu suficiente voturi pentru a înclina balanța puterii.”
Europa Liberă: S-a anunțat că mandatul noului guvern condus de Ion Chicu ar putea dura doar până la alegerile prezidențiale din 2020. Se speculează că socialiștii și-ar dori alegeri parlamentare anticipate, concomitent cu cele prezidențiale. Credeți că e cu putință un eventual scrutin anticipat?
Dionis Cenușă: „Un asemenea scenariu este iarăși probabil dacă guvernul lui Chicu va fi unul prea problematic și costisitor din punctul de vedere al imaginii politice pentru socialiști. Deci, în asemenea condiții, ar fi mult mai simplu pentru ei să sacrifice un guvern care oricum și-a asumat de la bun început o viață scurtă, inclusiv dacă privim în documentele prezentate de către acest guvern se spune foarte clar că guvernul nu se vede funcționând după alegerile prezidențiale. Deci, vorbim despre un guvern care este minoritar, un guvern care își asumă din start o durată scurtă de funcționare și care, evident, poate fi folosit de către socialiști pentru a genera alegeri parlamentare anticipate, dar iarăși doar dacă acest guvern absoarbe cumva toate neajunsurile socialiștilor, astfel ca președintele țării Igor Dodon să obțină cel de-al doilea mandat, iar în cazul unor alegeri anticipate socialiștii să beneficieze de un maxim sprijin politic, astfel ca să nu trebuiască să cerșească prea multe voturi din partea altor partide.”
Europa Liberă: Și pe final, care ar fi provocările politice pentru anul 2020?
Dionis Cenușă: „Cele mai multe și cele mai mari provocări pentru 2020 vor fi legate de viitoarele alegeri prezidențiale, deoarece de pe acum putem anticipa că va fi o luptă crâncenă între Maia Sandu și Igor Dodon, alți candidați potriviți nu pot vedea acum. O altă provocare importantă va fi cea legată de reforma justiției, deoarece acest subiect va domina agenda politică și va fi folosit de către opoziția formată din fostele componente ale Blocului ACUM împotriva socialiștilor și, totodată, același subiect va fi unul crucial pentru a putea obține asistență externă din partea partenerilor occidentali și, nu în ultimul rând, o provocare importantă va fi cea legată de balansarea politicii externe, adică cât de mult R. Moldova se va apropia de Rusia și dacă această apropiere de Rusia va influența agenda europeană a R. Moldova. La fel va fi extrem de vizibilă această balansare anume în 2020, având în vedere primele două provocări pe care le-am menționat. Pe de o parte, cum va fi administrată reforma justiției și cât de tăioasă va fi aceasta în critica pe care opoziția o va folosi împotriva socialiștilor și, totodată, care va fi rezultatul alegerilor prezidențiale, pentru că, dacă Maia Sandu câștigă alegerile, atunci vom avea o schimbare importantă în ecuația puterii de la Chișinău.”
