Cum se poate bloca discursul urii fără a limita libertatea de expresie? Trebuie spus, în primul rând, că nu există o definiție recunoscută universal a „discursului urii”, dar că locul în care se legiferează cel mai mult este Europa.
Discursul urii a fost întotdeauna o excelentă unealtă electorală, în care, de pildă, un demagog precum Hitler a excelat. Întreaga construcție ideologică a celor două mari ideologii totalitare ale sec. XX, nazismul și comunismul, s-a bazat de altfel pe funcționarea discursului urii, pe demonizarea și dez-umanizarea adversarilor sau a țapilor ispășitori, fie ei evreii sau cei care nu acceptau comunismul.
Așa cum nazismul a folosit ura etnică, comunismul a folosit ura de clasă, creând „burghezia” și „reacționarii”. În momentul căderii comunismului și al încheierii Războiului Rece se credea însă că această perioadă în istoria umanității s-a încheiat definitiv. Acest optimism naiv a și fost fixat în scris și a avut mare succes. Imediat după căderea succesivă a Zidului Berlinului și a regimurilor comuniste, o carte nu foarte groasă, un eseu de fapt, a stârnit mare vâlvă: cartea politologului american Francis Fukuyama „Sfârșitul istoriei".
Ideea, luată de la Hegel, era foarte simplă: era confruntărilor și a ideologiilor s-a încheiat, iar de acum înainte planeta se va uniformiza, mergându-se spre un soi de pace mondială sub stindardul capitalismului globalizat.
Cât de naivă era ideea răspândirii unui universalism pașnic s-a văzut imediat, odată cu începerea războaielor din fosta Iugoslavie și cu genocidul din Rwanda în 1994. Tot de „genocid” au fost calificate și atrocități precum masacrul de la Srebrenica în Bosnia, în 1995, unde sârbii au măcelărit sistematic, în câteva zile, cca. 8.000 de bărbați și tineri musulmani.
De multe ori, regimurile sau candidații folosesc ura abil, nu în mod direct, ci distilând-o prin media. Poate că cel mai sinistru exemplu recent a fost dat de radioul si televiziunea Mille Collines („O mie de coline”) din Rwanda, care în 1993 şi 1994 a jucat un rol esențial în răspândire urii.
Dezumanizarea victimelor, membri ai minorității Tutsi și Hutu moderați, erau desemnați ca „gândaci” și „șobolani”, pentru a le înlătura dimensiunea umană, ceea ce un mare număr de ascultători au luat literalmente.
O dezvoltare neașteptată a acestui tip de discurs este ceea ce s-a întâmplat în Marea Britanie...
Ceva asemănător se întâmplă astăzi cu discursul, fie și electoral, al extremei drepte atunci când vorbește despre refugiați. Dar o dezvoltare neașteptată a acestui tip de discurs este ceea ce s-a întâmplat în Marea Britanie cu politicienii partizani ai Brexitului. Europa și europenii au devenit treptat sursa tuturor relelor, totul începându-se cu „funcționarii de la Bruxelles", dar continuând cu inserarea în discurs a simplilor europeni, care sunt prezentați ca venind în Anglia pentru a ocupa locurile de muncă fără să se adapteze la „modul britanic de viață".
Țările au diferite instrumente juridice pentru a bloca discursul urii în perioadă electorală fără a limita libertatea de expresie, de pildă așa-numita „lege Gayssot” în Franța.
Internetul rămâne mediul prin excelență al difuzării discursului urii, inclusiv în perioadă electorală, iar problema se aplică prin aceea că se așteaptă ca acest discurs să fie controlat de structuri 100% private și care funcționează din rațiuni comerciale: Facebook, Twitter, Tumblr sau Google.
Și, de fapt, principala problemă aceasta rămâne: cum se poate bloca discursul urii fără a limita libertatea de expresie?
***
Discursul de ură ce trădează diverse forme de intoleranță devine un instrument tot mai prezent în procesele electorale din R. Moldova. Constatarea aparţine Asociaţiei Promo-LEX, care începând din 2018 monitorizează discursul de ură și instigările la discriminare în spațiul public. În primele trei luni ale lui 2019 numărul cazurilor de utilizare a discursului de ură a crescut în cu peste 80 la sută față de anul 2018. Bărbații utilizează discursul de ură de aproape patru ori mai frecvent decât femeile. Categoriile cele mai afectate de acest fenomen sunt femeile, politicieni și simpatizanți ai acestora. Grupul LGBT rămâne printre cele mai discriminate grupuri, însă în scădere față de anul 2018, alături de musulmani și unioniști, care la fel înregistrează tendințe de scădere. Discursul de ură e folosit de cele mai deseori în context politic, urmat de cel religios.
Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței constata anul trecut, în raportul său privind Republica Moldova, că domeniul politic joacă un rol important în apariția, amplificarea și răspândirea discursului de ură. Iar prejudecățile față de unele grupuri sociale favorizează promovarea acestui discurs. Totodată mecanismele ineficiente de sancționare și legislația imperfectă joacă un rol semnificativ în răspândirea urii și a intoleranței în societate.
Începutul campaniei electorale pentru alegerile din 20 octombrie demonstrează că politicienii moldoveni nu vor să renunțe la mesaje intolerante.
Observatorii Promo-LEX au raportat cel puţin cinci situații când discursul de ură sau instigarea la discriminare emană de la candidați și care perpetuează intoleranța în societate. Candidatul PLDM Anatolie Focşa a utilizat intoleranța faţă de persoanele LGBT în încercarea de a denigra oponenţii din Blocul ACUM. Candidatul Partidului Nostru Ivan Diacov a utilizat termeni denigratori la adresa concurenților politici, făcând apel şi la stereotipuri legate de persoanele de etnie romă. Dorin Chirtoacă, candidatul PL, a apelat la prejudecăți de gen pentru a-l ridiculiza pe Andrei Năstase. Iar într-o altă apariţie, Chirtoacă a instigat la violență împotrivă oponenților politici. Vicepreședintele PPDA, Alexandru Slusari, a recurs la declaraţii bazate pe prejudecăți de gen și stereotipurile legate de femei în politică.
Asemenea comportamente ar putea fi descurajate prin adoptarea în regim de urgenţă a amendamentelor privind sancționarea faptelor motivate de prejudecată, consideră experţii asociaţiei Promo-LEX. Adoptarea acestor amendamente, ce stau prin sertare încă din 2016, ar putea conduce la creșterea gradului de responsabilitate a actorilor care se lasă furați de reflexele populiste și va oferi posibilitatea de a combate eficient faptele motivate de prejudecată, inclusiv discursul de ură.
Discursul de ură rămâne în mare parte nesancționat...
Or în prezent nu există cadrul legal şi nici mecanisme pentru a combate acest fenomen. Discursul de ură rămâne în mare parte nesancționat, în pofida unui număr mare de cazuri identificate în spațiul public și în mass-media. Autoritățile, cu excepția consiliului anti-discriminare, nu reacționează la astfel de cazuri.
Experţii Promo-LEX consideră totodată că e nevoie de revizuirea cadrului legislativ electoral, în special a Codului electoral, pentru a defini și a stăvili discursul de ură în campaniile electorale prin aplicarea de sancţiuni.
