În ciuda tensiunilor tot mai mari legate de consolidarea militară a Rusiei în apropierea graniței cu Ucraina în perioada de dinaintea zilei de 24 februarie 2022, invazia masivă și neprovocată a Moscovei pe teritoriul țării vecine din vest a fost o trezire bruscă la realitate pentru mulți ruși.
„Desigur, îmi amintesc acele momente”, spune Ivan Koretnikov, un artist în vârstă de 84 de ani din orașul Perm, din regiunea Ural, despre ziua în care a început totul. „A fost ca un trăsnet din senin. Așa am simțit.... Ziua de 24 februarie a fost ca un fulger. Până în ultima clipă, am refuzat să cred”.
Deși rușii, în proporție copleșitoare, au sprijinit pasiv sau activ războiul împotriva Ucrainei, mii de oameni au fost îngroziți de decizia președintelui Vladimir Putin de a declanșa invazia și au înțeles brusc că viețile lor și ale țării lor au fost ruinate peste noapte.
RFE/RL Idel.Realities a intervievat anul trecut zeci de ruși care gândeau contra curentului, adesea ajungând la ei după ce au fost amendați sau închiși pentru protestele lor împotriva războiului.
În iulie, o femeie care a protestat împotriva războiului își îndemna, în continuare, concetățenii ruși să vorbească, avertizând că „faptul că se fac că nu observă ce se întâmplă în Ucraina va ucide oameni”.
„Mi-am ieșit din minți”
„Eram pur și simplu în stare de șoc”, își amintește Polina Muhaceva, proaspăt absolventă a unei facultăți de drept în orașul Kirov, la aproximativ 900 de kilometri nord-est de Moscova. „La început am crezut că invazia va însemna instabilitate financiară și asta m-a speriat foarte tare. Dar apoi mi-am dat seama că era un război adevărat și că oamenii erau uciși și mi-am ieșit din minți”.
„Am petrecut următoarele câteva zile în ceață”, a continuat ea. „Nu știam ce să fac sau cum vom trăi cu asta..... Mă simțeam pierdută”.
Ilmira Rahmutullina, coregrafă din Ufa, capitala Bașkortostan, povestește o întâmplare similară. „Eu și sora mea nu am dormit deloc în noaptea de 23-24 februarie”, își amintește Rahmutullina. „Eram atât de îngrijorate încât pur și simplu nu puteam dormi. Așa că am aflat aproape imediat că războiul a început. Bineînțeles, eram șocate și îngrozite de ceea ce se întâmpla”.
În Samara, la aproximativ 450 de kilometri sud-vest de Ufa, activistul Vladimir Avdonin ne-a spus că lumea lui s-a transformat fundamental. „Vestea războiului m-a luat prin surprindere”, a declarat el pentru RFE/RL Idel.Realities. „Inițial, am fost șocat. Dar am ajuns repede la concluzia că trebuie să fac ceva. Că era imposibil să tac. Că noi toți, cetățenii Rusiei, purtăm responsabilitatea pentru ceea ce se întâmpla. În aceeași zi, am început să mă pregătesc să organizez un protest individual.”
În Rusia, pichetările individuale sunt, tehnic vorbind, legale, deși persoanele care le organizează sunt adesea reținute și sunt acuzate adesea de „nesupunerea față de un ofițer de poliție” sau „împotrivire la arestare”.
„Dacă nu faci nimic și rămâi tăcut, devii complice la o crimă”, spune gânditor Avdonin. „Nu intenționez să devin complice la crimele lui Putin”.
„Discuțiile politice ne vor distruge familia”
În timp ce armata rusă spulbera Ucraina cu tancurile și artileria, ramificațiile războiului divizau familiile din întreaga Rusie.
Muhaceva, rezidentă din Kirov - care a fost reținută în aprilie pentru că purta o panglică verde în păr, într-o perioadă în care disidenții anti-război foloseau verdele ca simbol al păcii - a declarat că părinții ei îi cereau să nu-și mai exprime opoziția față de război.
„Ei cred că este mai bine să taci și, cum se spune, să nu atragi atenția”, a spus ea. „Cel mult vorbesc despre război la bucătărie”. „Mama mea este mai mult sau mai puțin neutră, dar tatăl meu este pentru război, în timp ce eu și bunica mea suntem împotrivă”, ne spune Muhaceva. „Nimeni nu poate schimba părerea altora. Mama este serios îngrijorată că discuțiile politice ne vor distruge familia, așa că încearcă să păstreze tăcerea și să evite conflictele.”
Disidentul anti-război Iskander Gabrahmanov, din capitala Tatarstanului, Kazan, are o istorie asemănătoare. „Mama mea... nici nu condamnă, nici nu susține ceea ce se întâmplă”, a spus el. „Dar tatăl meu... vrea să restaureze Uniunea Sovietică. Aceasta este țara în care a crescut, în care și-a petrecut tinerețea, și consideră că a fost o perioadă minunată. Îi înțeleg părerea, dar nu sunt defel de acord”.
Un trecător a sunat la poliție
Elena Baibekova era profesoară de matematică în orașul Astrahan din sudul țării când Rusia a invadat Ucraina. Avea deja probleme cu legea când a aflat vestea, după ce organizase un protest individual împotriva războiului într-o piață centrală a orașului, la 22 februarie.
„M-am instalat în apropierea unui centru comercial cu o pancartă pe care scria „Putin = Război = Criză = Degradare = Opoziție internațională”, spune Baibekova. „Apoi am văzut că un trecător s-a supărat și a chemat poliția, așa că m-am mutat pe o altă stradă”.
Două zile mai târziu, poliția s-a prezentat la domiciliul ei și a reținut-o pentru că un vecin a raportat că pe balconul ei era atârnat un prosop cu culorile albastru și galben ale steagului ucrainean.
„Audierea mea la tribunal a durat trei minute”, și-a amintit ea, adăugând că a fost condamnată la cinci zile de închisoare. „Apoi am fost aruncată într-o celulă cu niște alcoolici care fumau în permanență”.
Când a fost eliberată, directorul școlii sale a sancționat-o pentru că a lipsit de la muncă. În aprilie, a fost concediată.
„Când eram în detenție, câțiva profesori mi-au scris pentru a-mi spune că mă susțin în totalitate, dar că nu puteau acționa așa cum am făcut-o eu”, a continuat Baibekova. „Erau doar doi dintr-un corp profesoral de 56 de persoane”.
„Tăcerea lor va ucide oameni”
În primele săptămâni după invazie, peste 13 mii de ruși au fost arestați, uneori în mod brutal, pentru că au protestat împotriva războiului, potrivit OVD-Info, care monitorizează represiunea din Rusia. Guvernul a adoptat rapid legi draconice care incriminează disidența anti-război sub toate formele. Presa independentă și grupurile pentru drepturile omului au fost interzise, desființate sau alungate din țară. Până la sfârșitul anului, disidenții anti-război au fost condamnați la pedepse lungi cu închisoarea.
În ciuda unui nou val de proteste după anunțul de mobilizare militară făcut de Putin în septembrie, nu s-a constituit nicio mișcare publică substanțială împotriva războiului în Rusia.
Rahmatullina, disidenta anti-război din Ufa, a protestat de patru ori în primele săptămâni după război.
„Important este ca oamenii să nu se obișnuiască cu ceea ce se întâmplă în Ucraina”, a spus ea. „Nu trebuie nici să se obișnuiască cu sentimentul propriei neputințe”.
„Nu trebuie s-o facă, pentru că altminteri, tăcerea lor cu privire la ceea ce se întâmplă în Ucraina va ucide oameni - atât la propriu, cât și metaforic”, conchide Rahmatullina.
„Accept riscurile”
Liaisan Sultangareieva, o tânără de 25 de ani din micul oraș Tuimazi din Bașkortostan, a fost amendată în repetate rânduri pentru protestele sale împotriva războiului.
„Am protestat pentru că nu puteam să tac”, a spus ea. „Nu puteam sta deoparte, nu puteam să privesc fără să fac nimic. Ar fi fost prea mult. Nu cunosc nicio persoană din Tuimazi care să fi protestat deschis împotriva războiului.” „Bineînțeles, mi-e teamă să nu ajung la închisoare”, a spus ea. „Fac tot posibilul să evit acest lucru. Dar sunt pregătită din punct de vedere psihologic pentru asta.... Știu că îmi va distruge viața și pe a celor apropiați, dar cred că nu există altă cale. Îmi asum acest risc”.
Sultangareieva nu vrea să plece din Rusia. Și nici disidenții anti-război Muhaceva, Avdonin, Koretnikov și Gabdrahmanov.
Elena Baibekova a părăsit Rusia la câteva luni după invazie și a solicitat azil politic în Germania. Ilmira Rahmatullina și sora ei - care au aflat despre invazie în timpul unei nopți nedormite în Ufa - au părăsit Rusia pentru Armenia.
