Parascovia Tătaru, născuta la 14 iunie, 1955, reg. Cernauţi, r-nul Noua Suliţa, satul Rachitna. A facut studii la colegiul de medicina din or.Balti, apoi la Universitatea de Stat de Medicina din or.Chisinau. A activat in r-nul Dubasari, de unde a fugit in legatura cu razboiul din 1992 de pe Nistru. A activat ca medic pediatru in policlinica din or.Donduseni, apoi din 1992 in satul Danceni, Ialoveni ca medic pediatru, medic de familie, sefa C.S.Danceni. 2013-2018 - a activat la (CNDDCM) Consiliul pentru Determinarea Dizabilitatii si Capacitatii de Munca. Actualmente este medic pediatru in policlinica din or.Ialoveni.
Luni
Sunt o fire foarte energica, ma trezesc la ora 5 dimineaţa, apoi imi gasesc citeva minute pentru a admira si comunica cu florile din gradinuta, care ma incarca cu enegie pozitiva pentru intreaga zi, apoi cu mare drag pregatesc micul dejun pentru mine si sotul meu scump.
La 6.45 sunt deja in birou, avem de lucru chiar daca e pandemie. Dupa doua zile de weekend am udat florile si am inclus calculatorul. In primul rind controlez posta electronica, apoi citesc stirile si situatia cu Covid 19 in Moldova si in lume.
Ora 7.40 a sosit primul pacient: o fetita de 10 ani, venita cu bunica caci parintii lucreaza peste hotare...
Dupa ce am cules anamneza, am examinat-o clinic. In timp ce fetita se imbraca eu ii explic bunicai ce planuri sunt pentru elucidarea diagnosticului si tratamentului, ii dau rezultatele investigatiei si recetele cu tratament. Fata se apropie si ma intreaba: cati ani trebuie sa studiezi, ca sa devii pediatru? Am intrebat-o, daca iubeste copiii si i-am raspuns, ca trebuie sa invete la scoala bine si sirguincios. A fi pediatru este o onoare si o mare responsabilitate si nu este simplu, noi medicii pediatri tratam starile de boala si oferim asistenta de prevenire a maladiilor penru copii din primele ore de la nastere si pina la 18 ani. Ii spun ca trebuie sa faci facultate, rezedintura si toata viata inveţi daca vrei sa fii un bun specialist. Dupa care fetiţa imi zice ca neaparat va alege profesia de medic pediatru si bucuroasa a iesit din biroul meu. Cat de frumos incepp ziua si saptamana la munca!
Primirea copiilor continua, care cu control inainte de scoala, care pentru gradinita, care cu probleme de sanatate.
Seara plec cu sotul meu scump acasa, unde ne asteapta Laicuta cu Tarcus (cinisorii nostri), Petrica (cucosul) cu gainusele, pe care le hranim. Adunam din gradina fructe si legume. Urmarim stirile pentru ca ne pasa mult de ce se intimpla in tara noastra. La scurt timp ne suna feciorul din SUA si sotia lui (la ei e ameaza)si mai discutam, apoi incep sa ma documentez pentru a doua zi cu ceva material didactic, nici nu observ cum trece repede timpul.
Marti
M-am trezit la ora 4.30 dimineata. Am intrat pe Faceebook si am scris niste urari cu ocazia zilelelor de nastere a prietenilor si a cunoscutilor. Luam micul dejun impreuna cu sotul si plecam la serviciu. Pe marginea drumului asteaptau transportul public doua persoane cu masti si care respecta distanta sociala, asta ma bucura mult pentru ca lumea devine indiferenta.
La ora 8:00 a intrat primul copil pentru control profilactic pentru scoala...
E un copil destept, raspunde corect la intrebari este perfect sanatos. Imi fac lucrul mai departe: examinez un alt copilas, el având probleme de colici la burtica, are 2 luni, este insotit de o matusa. Cind vorbesc cu el se uita cu niste ochisori draguti si tristi, parca ar spune “mamica sufera de o boala incurabila”. Astazi iarasi am pregatit documente pentru tutela la 2 copii, pleaca lumea din tara si e foarte trist. Continui sa primesc copiii programati. Simt oboseala.
Acasa ud florile in gradina si ma asez sa scriu si sa termin o broderie cu biser (un nou nascut intr-o lebada), care o pregatesc pentru mamica unei fetite recent nascuta. La noi este ora 21:00 si discutam cu nepotii din SUA, copiii fiicei, care ne povestesc peripeţiile lui Bucket (cainisorul lor) si Douglas (ariciul lor). Doamne de s-ar termina pandemia aceasta mai repede sa ne putem revedea cu copiii si nepoţii, e foarte mare dorul, ii iubim extrem de mult. Savuram virtual cu toţi ceaiul, noi de seara, ei de dimineata. Mai discutam cu fiica, nepoţii si cu feciorul si sotia, ne dorim noapte buna, ne cuprindem si ne pupam cu multa dragoste virtual pe Viber.
Miercuri
Dimineaţa ne suna fiica, care se intoarce de la serviciu (locuieste in SUA si ea medic, se intoarce din tura de noapte). Discutam despre cazuri medicale interesante si deseori complicate, ceia ce imi face multa placere si imi umple inima de mindrie si respect pentru fata noastra, pentru ca a ales o profesie nobila, profesia de a ajuta oamenii. Imi spune ca are aprecieri de la colegi si pacienti si ma bucur mult pentru ea si familia noastra.
Dimineaţa ne suna fiica, care se intoarce de la serviciu (locuieste in SUA si ea medic, se intoarce din tura de noapte)....
Intre timp ajunge acasa, baetii o asteapta cu cina pregatita, le zicem noapte buna si noi plecam la serviciu.
Astazi iarasi am avut copii programati cu diferite cazuri de boala, pentru majoritatea dintre ei pregatim actele pentru tutela, dar cel mai dureros este cind vezi cum pleaca tineretul din Moldova, lasind copii cu buneii.
Joi
Deseori ma gandesc la problemele acestui stat devenit independent in 1991. De aproape trei decenii avem migraţie, şomaj, corupţie si societatea este bolnava de neincredere.
Peste o treime din populaţie a emigrat în ultimii ani. Exodul este unul dintre cele mai mari din lume, în vreme de pace. plecarea personalului medical a atins de mult o cota maxima. Ma tem de un scenariu trist in domeniul sanitar.
Stiu ca si mulţi profesori şi lucrători calificaţi din varii domenii renunţă la carierele pentru care s-au pregătit şi muncesc orice altceva în strainatate pentru venituri mai mari. Salariile la noi... sunt mici de tot…
Am vorbit cu copiii si nepotii si m-au implut sentimentele de bucurie. Imi iubesc foarte mult copiii si nepotii si ei ne iubesc foarte mult pe noi, buneii. Ce poate fi mai frumos?!
Vineri
A sunat fiica cu nepoţii si feciorul cu soţia, sa vada cum ne simţim. La ei totul e bine, slava Domnului. Luam micul dejun si ne pornim la serviciu.
La ora 7.30 sint in birou. Primesc un apel telefonic: o mamica ingrijorata pentru ca pruncul nu vrea sa se alapteze. Presupun ca are probleme cu urechiuşile, dar acuş vine la vizita sa ii consult. Dupa asta examinam copiii programaţi.
Iubesc mult profesia si Moldova...
A doua jumatate a zilei: predomina dispoziţie de sfirşit de saptamina de lucru, dar in weekend am planuri de pregatit conserve pentru iarna.
Seara vorbim cu copiii, nepoţii. Toţi povestesc istorii interesante, e foarte placut, doar ca totul este virtual, mi-e foarte dor de ei si aş vrea enorm de mult sa ii pot vedea in realitate si sa-i cuprind. Mulţumim Domnului ca avem aşa copii iubitori, nu ne putem intilni des, dar ne suna in fiecare zi ,uneori si de 2-3 ori pe zi.
Iubesc mult profesia si Moldova, si tare mi–aş dori ca acesta ţarişoara sa fie condusa de oameni oneşti, culţi si cu credinţa in bunul Dumnezeu, sa vad zimbete pe feţele oamenilor şi cit mai multe reuniri de familii.