Astăzi vă propun să ascultați dialogul cu o femeie celebră, care a devenit figura emblematică a epocii de tranziție, grație fragilității convertite în putere.* Ea se numește Doina Cornea, iar cartea sa, scoasă
de curând la Editura „Humanitas”, se intitulează „Puterea fragilității”. Cine o cunoaște câtuși de puțin, eventual din scrisorile deschise adresate conducătorilor statului comunist român, prin intermediul postului de radio Europa Liberă, va fi de acord că Doina Cornea a fost și continuă să fie „o adevărată instanță morală și o pildă de spirit civic în frământata societate românească”, așa cum o prezintă editorul volumului. Din referințe enciclopedice de pe internet mai aflăm că Doina Cornea a fost membră-fondatoare a Forumului Democrat Antitotalitar, apărut la Cluj în vara anului 1990, dar și a Grupului pentru Dialog Social, a Alianței Civice și a Fundației Culturale „Memoria”.
De curând, Doina Cornea a fost invitată să facă parte din componența Consiliului de conducere a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului din România. În fine, cineva îmi spunea că Doina Cornea este de fapt un Saharov al românilor, iar o colegă, încercând să-mi dea o prezentare exhaustivă, mi-a spus că „de fapt este pe departe cel mai bun președinte ratat al României”. Și atunci mi-am zis, măcar interviul să nu-l ratez.
Așadar, oaspetele emisiunii „Punct și de la capăt” este Doina Cornea, care și-a intitulat cea mai recentă carte „Puterea fragilității”. De fapt, ea a ținut să precizeze că titlul îi aparține lui Gabriel Liiceanu și l-a acceptat mai curând ca pe un compliment. Prin urmare, astăzi vorbim despre puterea lucrurilor fragile.
Europa Liberă: După adoptarea cunoscutei rezoluții a Adunării Parlamentare, ce este mai important din punctul Dvs. de vedere – să fie scos comunismul din mentalitate sau din practici?
Doina Cornea: „Dar sunt două lucruri absolut diferite. E greu ca un om să-și dea seama că este foarte influențat și marcat de tarele comunismului. Important este ca instituțiile statului să funcționeze în sensul de eliminare a viciilor comuniste, deci a comunismului, care a fost un sistem inaplicabil, pentru că nu se potrivește cu natura umană. Oamenii, în primul rând, nu sunt egali. Egalitarismul acesta predicat „toți după necesități retribuiți și nu după merit și muncă”, ori nu poți aplica acest lucru oamenilor, pentru că sunt atât de diferiți, încât ajungi la blocaje…”
Europa Liberă: Dar în comunism unii și-au însușit niște privilegii în locul talentelor?
Doina Cornea: „Da, da, bine, dar pentru că totul se blochează în comunism, economia nu produce ș.a.m.d., atunci acești privilegiați recurg la oprimare, pentru că altfel nu-și pot menține privilegiile. Comunismul ajunge să devină un regim totalitar și opresiv.”
Europa Liberă: Deci, în afară totuși de condamnarea teoretică a comunismului, Dvs. vă propuneți să vă „răzbunați” sau totuși aveți o sarcină de savant?
Doina Cornea: „Nu, eu nu sunt savantă, nu mă pricep la a cerceta arhive; eu sunt filolog, dar sunt pentru purificarea societății. De aceea merge atât de greu și la dvs., dar și în România, și în celelalte țări încă nu s-au limpezit de tot lucrurile, în tot cazul sunt mai avansate. Vorbesc de Polonia, Ungaria, Cehia, chiar și Bulgaria. Acolo s-a făcut aproape de tot lumină, la noi acum începe.
Dacă nu se face curățenie, o lege a lustrației, foștii vinovați se vor tot îmbulzi ca să scape de justiție, se vor îmbulzi în diferite instituții pe care vor voi să le conducă. Problema noastră mare este – ce facem cu marii vinovați, cei din anii ‘50, care nu mai sunt, care au provocat un adevărat genocid fizic și spiritual? Pe vremea lui Ceaușescu, comunismul a fost mult mai blând. Eu zic că era suportabil; eu l-am simțit pe pielea mea, dar am avut termeni de comparație. Când vărul meu, Marcel Cornea, a fost împușcat de Securitate, care a încercuit casa în care era, pentru că adunau niște îmbrăcăminte și alimente pentru luptătorii din munți, la poalele Făgărașului, și învățătorul Ion Pridon, casa căruia era încercuită, a fost condamnat la moarte și executat.
De ce a murit monseniorul Vladimir Ghica? Un sfânt. Papa Ioan Paul al II-lea îl propune pentru beatificare și iată că noi nu încercăm să facem dreptate. Sau episcopii ortodocși, care n-au vrut să supună Biserica Ortodoxă statului comunist, au pierit și ei prin mănăstiri, domiciliu forțat; patriarhul Nicodim, ultimul patriarh adevărat al României, necomunizat și el a murit de o moarte misterioasă. Episcopii noștri (eu sunt catolică) greco-catolici, care au murit prin închisori, elita profesorilor universitari, generali, nu știu câți, vreo 50, care au murit prin închisori.”
Europa Liberă: Deci, actul justiției ar presupune să-i despăgubim cumva moral, pe unii material? Cum recuperăm această componentă a actului de justiție?
Doina Cornea: „Asta rămâne să vedem. Institutul abia s-a înființat. În tot cazul trebuie făcut un buletin, zic eu, nu ca soluție finală, în care cum aflăm un torționar, un șef de instituție opresivă ca Securitatea, miliția…”
Europa Liberă: Ați avut ocazia să vorbiți cu figuranții dosarului Dvs.?
Doina Cornea: „Am întâlnit pe primul anchetator, cel care s-a ocupat de Universitate, colonelul Gocan. Gocan, de pildă, s-a purtat civilizat cu mine. Șefii nu se purtau chiar urât cu noi, ei puneau pe alții să ne bată, să ne umilească, să ne scuipe, să ne înjure. Alții făceau treaba murdară.”
Europa Liberă: Mie mi s-a părut chiar că pe acest Gocan l-am văzut în romanul lui Augustin Buzura. El prezintă genul acesta de securiști, dar mi s-a părut că Dvs. sunteți mai pașnică sau mult mai pașnică decât Marius Oprea, care are, clar, un dinte.”
Doina Cornea: „Nu-mi place să am resentimente, e foarte apăsător, încerc să văd în fiecare o ființă umană – cu bune, cu rele, unii cu foarte multe rele, dar puțin bine mai are. Uitați-vă Gocan, are o familie. El mi-a povestit acum, după Revoluție, că l-am întâlnit pe stradă, chiar l-am prezentat unui domn care m-a oprit și eram cu Gocan de vorbă și i-am spus domnului foarte sincer, zic: „Domnul e fost colonel la Securitate, a fost anchetatorul meu”. Și atunci, Gocan a șters-o. Era firesc, dar ce să spun că e domnul doctor, medic?...”
Europa Liberă: Da, da, e o pedeapsă poate mai dură. V-aș compara, mă iertați, cu Pavlovici, autorul cărții „Tortura pe înțelesul tuturor”. Din perspectiva zilei de azi, el tratează cu ușor umor uneori torționarii și călăii care atunci sigur că îi făceau viața absolut imposibilă.
Doina Cornea: „Și eu am scris toate astea în cărți; nu sunt o ființă care să mă tot lamentez și să arăt ce mult am suferit, dar eu tot timpul am în vedere că marii călăi îs vinovați – Ana Pauker, Luca, Gheorghiu-Dej. Pe timpul ăstora, Securitatea s-a născut ca putere opresivă și a fost cumplit ce au făcut. Dar după ce a venit Ceaușescu la putere și mai ales în ‘68, când n-a consimțit să intre în Praga cu tancuri, m-am simțit imediat că aparțin unei țări demne, că până atunci îmi era rușine de țara mea. Ceaușescu nu a mai fost așa un călău; după ce a ajuns secretar general și președinte mai târziu, el și-a luat în serios rolul și la noi atâta se ucidea cât să funcționeze singur sistemul.
Frica a intrat în români în anii ’50 și eroismul românilor a fost mult mai mare în anii ’50. Toată rezistența românească a intrat în închisori și acolo se rezista. Uite cum au fost acești episcopi catolici, care n-au vrut nicicum să treacă cu forța la altă religie și au rămas credincioși religiei lor, înseamnă că ei iubeau adevărul mai mult decât viața, deși în fiecare zi ar fi putut să iasă din închisoare, dacă semnau pur și simplu trecerea la ortodoxie. Sau alt caz: Gheorghe Brătianu, acest mare istoric al nostru, la vârsta de 54 de ani, recunoscut pe plan european ca istoric deosebit, moare în închisoare pentru că n-a vrut să retracteze ideea că Basarabia este pământ românesc. Asta a spus el și a demonstrat. Și în fiecare zi ar fi putut să iasă din închisoare, retractând teoria. Înseamnă că ideea lui de adevăr istoric era mai presus decât viața lui.
Acești oameni azi nu mai există, pentru că genocidul n-a fost numai
Am devenit fricoși, duplicitari, astfel că, pe vremea lui Ceaușescu, sistemul funcționa singur...
fizic, ci și spiritual. Și aici e drama și ajungem la aceste mentalități. Cu timpul, frica a intrat în noi, poate nici nu suntem chiar un popor foarte curajos, nu eram așa, acum am devenit fricoși, duplicitari, astfel că, pe vremea lui Ceaușescu, sistemul funcționa singur. Noi într-un fel l-am creat pe Ceaușescu tot aplaudând orice aberație, alimentația științifică, care consista să mănânci cel mult 100 de grame de unt pe lună și un sfert de ou și asta era alimentație științifică. Și n-a protestat decât un singur medic în loc să fi sărit toată țara solidar că nu se poate trăi așa, tovarășe, dar până a ajuns aici, am to-o-ot aplaudat și înghițit pe măsură ce strângea șurubul.
Apoi suntem și noi vinovați, nu numai el. Trebuie să ne vindecăm. Am ajuns un popor din punct de vedere spiritual degradat și trebuie să revenim la acele modele pe care le-am invocat, deci să credem în adevăr, în dreptate, în bine și în așa măsură încât să fim în stare nu să ne jertfim viața, dar să facem un mic sacrificiu pentru a re-învia aceste
Azi, spiritul națiunii este corupția, minciuna...
valori în societatea și în viața noastră, în primul rând, că dacă fiecare își trăiește adevărul, binele și dreptatea, ideile acestea și ele, tot înmulțindu-se de la individ la individ, devin spiritul națiunii. Azi, spiritul națiunii este corupția, minciuna, pentru că indivizii introduc în lume toate acestea. Nu vrem să înțelegem responsabilitatea care revine trăirilor individuale.”
Europa Liberă: Ce credeți Dvs., fragilitatea femeilor poate fi într-adevăr o putere care să schimbe uneori misoginismul, pentru că, de exemplu, „Codul lui Da Vinci”, care pe multe femei le-a încurajat, dincolo de fantasmagorii și dincolo de cercetările pseudoștiințifice, pe multe femei efectiv le-a încurajat să-și recapete, să-și revendice rolul pe care cred ele că îl merită?
Doina Cornea: „Este un subiect care mie nu-mi place, pentru că eu am alte idei. Nici n-am citit această carte.”
Europa Liberă: V-ați ferit de ea?
Doina Cornea: „Nu m-am ferit, dar nu mi-a căzut în mâini și eu am alte lecturi; nu-mi plac comentarii de oameni oarecare, scriitori sau chiar artiști, detest comentarii pe marginea unor teme sacre. Numai prostii suntem în stare să spunem despre Dumnezeu, Cristos, dar rolul femeii în societate, despre asta putem discuta. Și iată care este opinia mea: sunt femei care revendică funcții care nu sunt potrivite cu structura lor, în primul rând, fizică și spirituală, și mentală. Sigur că sunt excepții și acelor excepții ar trebui să li se deschidă că, după ce dau dovadă de capacitate, să li se deschidă o portiță, dar nu poți să mizezi pe femei sau să le încurajezi să devină militari, preoți. Totuși, sunt domenii, funcții care prin tradiție au aparținut bărbaților...”
Europa Liberă: Dar și funcția de deputat este una masculină, pentru că acolo trebuie să lupți, trebuie să calci pe capete?
Doina Cornea: „Acum e moda asta să fie paritate în Parlament, între femei și există femei talentate în politică. Ar fi păcat să fie marginalizate, dar întâi să dea dovadă de capacitate, de putința de discernământ pentru a aduce niște legi bune, deci a prevedea consecințele legii pe care o aduce, atunci să fie propusă să candideze, dar nu așa numeric să zici: „punem 50 la sută femei, 50 la sută bărbați să candideze”. Noi știm ce vor face aceste femei…”
Europa Liberă: Dar adepții sau adeptele cotei obligatorii spun următorul lucru: „Dacă nu sunt alocate locuri speciale…”
Doina Cornea: „Europa este; Europa, în primul rând, este adeptă.”
Europa Liberă: Da.
Doina Cornea: „Eu mi-am spus părerea chiar la Paris, când am fost invitată în ’90, de Ziua femeii. Și am spus așa că „lumea merge pe dos și datorită femeilor care se înghesuie cumva să preia locul și funcțiile bărbaților. Prin asta îi inhibă și îi intimidează într-un fel pe bărbați și cred că sunt mulți bărbați inhibați de „deșteptăciunea” femeilor, iar pe de altă parte, bărbații nu se pricep să preia funcțiile femeilor”. Bărbatul, în concepția mea, trebuie lăsat în pace să dea directivele, ideile – ale vieții de familie, ale orașului, ale ținutului, ale țării. Nu, mergem spre asta, spre asta, spre asta, pentru că bărbatul are o minte sintetică, femeile au o minte analitică. Femeile ar putea să secondeze bărbatul, supunându-se într-un fel idealurilor enunțate și încercând să le dea viață în societate, în organizațiile feminine și, în primul rând, în familie, să-și crească copiii în funcție de niște coordonate morale, spirituale. Vedeți, dacă femeia îndeplinește, a preluat rolul bărbatului, de copii nu se mai ocupă nimeni. Asta atât în familii înstărite, cât și în familii sărace sau chiar dezorganizate.
De aceea, generația asta de tineri de astăzi îi vedem petrecându-și viața în discoteci, droguri, fumat… Și atâția ai noștri vin și spun: „și Occidentul…”. Bine, dar nu preluăm decât ce e rău în Occident? E întrebarea mea. Și chiar dacă Occidentul face asta, de ce să imităm? La noi era o tradiție respectul familiei, dar mama era acasă, familia mergea bine, se ocupa mama de copii. Nu zic să nu își ia o profesie, dar care să-i permită să se ocupe și de casă, de educația copiilor.”
Europa Liberă: Dna Cornea, ați pus exact degetul pe rană, pentru că voiam să vă întreb: cum să fie auzite aceste predici frumoase ale Dvs. de către două categorii vulnerabile, după mine, – căpșunarii sau femeile care pleacă de la noi să spele veceuri în Italia și copilandrele de 18 ani care nu stau să asculte aceste cuvinte, deja sunt la discoteci. Cum să-i facem pe ei să audă aceste lucruri?
Doina Cornea: „Asta nu știu, pentru că ei nu citesc, nu ascultă radio; nu știu. Asta-i problemă de școală, dar profesorii, cel puțin ai noștri, cred că la dvs. sunt mai conștiincioși…”
Europa Liberă: Din păcate, rămân puțini.
Doina Cornea: „Dar la noi majoritatea, și aici sunt excepții, sunt excepții, dar insuficiente, majoritatea profesorilor nu știu decât să ceară măriri de salarii și fac o muncă care nici salariul mic nu-l merită. Știți?”
Europa Liberă: Dna Cornea, cum era Dvs. când erați adolescentă? La 18 ani aveați deja osatura sau ați devenit „înțeleaptă” la o anumită vârstă?
Doina Cornea: „Noi nu suntem încă terminați, până la moarte ne tot formăm. Desigur, după o copilărie fericită, când credeam că părinții mei sunt cei mai buni, cei mai puternici, credeam că lumea din jur mă iubește, totul, eram integrată în societate, în natură, în tot, îmi ajungeam mie însămi. Adică eram mulțumită și cu mine, împăcată cu mine însămi și ca la orice adolescent a intervenit o ruptură mare când am început să văd că eu nu sunt chiar așa cum mă văd - decepție, nu? – ,că părinții mei nu sunt cei mai puternici și că lumea nu este bună și protectoare.
A fost, vă spun, o ruptură cumplită, când toate valorile și tot ce mi s-a băgat în cap a început să se clatine, o criză mare, care a durat ani de zile. Pe urmă am avut și perioade așa mai… de necredință, când îmi permiteam, după ce am ajuns bine pe picioarele mele, îmi permiteam orice și ideea asta preconcepută cu dreptul la fericire…
Dreptul la fericire e o prostie, după părerea mea, chiar dacă e înscrisă în drepturile omului pe undeva, pentru că nimeni nu ne garantează fericirea și fericirea e prezentată ca bunăstare, bani, bogăție, situație, glorie, mai știu eu ce… Îți dai seama numai dacă te uiți în jur că astea sunt iluzii, pentru că le poți pierde într-o clipă ori să-ți pierzi sănătatea și degeaba ai vilă și palate.
Atunci am văzut ce face Securitatea, lumea înconjurătoare care era ostilă și am început să revin spre mine însămi, să încerc să trăiesc niște valori, mi-am dat seama, așa cum spune monseniorul Vladimir Ghica, că „în definitiv în viață, în existență nu întâmplările contează, ci calea și cum o parcurgem, adică ce răspunsuri știm să dăm acestor provocări ale vieții și dacă ele sunt răspunsuri ghidate de niște valori – de iubirea de adevăr, de iubirea de dreptate, de aproape, de semeni, de bunătate –, atunci numai viața noastră nu e trăită degeaba”.”
Europa Liberă: Vă declarați din start că nu faceți parte din categoria dezamăgiților, chiar dacă ați avut foarte multe necazuri în viață?
Doina Cornea: „Nu, nu! Și asta-i semn de slăbiciune, e un semn negativ, vine tot din, să zicem, mentalitatea comunistă, dar poate și din genele românilor – ne descurajăm foarte repede. M-a ajutat ceva. Am descoperit prin Mircea Eliade și bazele filosofiei orientale, care spune așa în „Bhagavad-gita”: „Să renunți la fructul actului care nu-ți aparține”. Dar o spunem și noi ca în filosofia lui, o spun și marii mistici atât ortodocși, cât și catolici: „Rezultatul faptei noastre, fructul actului să-l închinăm lui Dumnezeu, care ne-a dat posibilitatea să avem o anumită atitudine. Deci, îi aparține Lui, nu mă interesează pe mine”.
După ce am descoperit aceste izvoare de înțelepciune, le-am și aplicat și de aceea eu nu sunt dezamăgită că nu-mi aparțin rezultatele acțiunilor mele, nici nu mă interesează, deși uit, vă spun drept, uit și nu încerc să analizez ce rezultate am avut, că am salvat nu știu ce… Eu merg înainte pe drumul pe care mi-l arată valorile, pe care încerc să le însușesc. Nu reușesc, bineînțeles, sută la sută, dar…”
Europa Liberă: Ce înseamnă îndemnul acesta: să ne întindem din când în când pe imaginara cruce a lui Hristos ca dovadă a iubirii?
Doina Cornea: „Păi, să acceptăm suferința, că suferința face mai mult decât fericirea. Asta v-o spun din toată experiența. N-am învățat nimic din momentele mele de fericire, decât că mi s-a exacerbat egoismul. E ca și cu banul. Ai puțină fericire, vrei mai multă, mai multă și până la urmă se întâmplă să te degradezi spiritual. Eiii, dar suferința e altceva. Suferința te învață totdeauna ceva și, dacă o accepți, o asumi, ea te propulsează înainte din punct de vedere spiritual.”
Europa Liberă: Și atunci nu trebuie să iubim și asupritorii?
Doina Cornea: „Într-un fel, trebuie să-i iubim. Sigur că da. Cum zice Sfântul Augustin: „Să-i iubim ca oameni, ca frați ai noștri, cu defecte, cum sunt. Sunt creaturi și ei ale lui Dumnezeu”. Deci, această iubire trece prin Dumnezeu, care i-a lăsat pe pământ…”
Europa Liberă: Dar Dvs. vreți să-i și condamnați?
Doina Cornea: „Dar trebuie să condamnăm faptele, deci păcatele trebuie condamnate. Așa spune Sfântul Augustin: „Iubesc păcătosul, dar nu iubesc păcatul”.”
Doamnelor și domnilor, aici s-a încheiat ediția de astăzi a emisiunii „Punct și de la capăt”, al cărei oaspete drag a fost Doina Cornea.
