Este născut la 28 noiembrie 1968 în satul Ermoclia, raionul Ștefan Vodă, într-o familie de pedagogi. A făcut studii de licență și masterat la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universității Bucureşti, cu specializarea Filologie clasică (limba și literatura latină, limba și literatura greacă veche). Din 2006 este redactor și traducător la Editura „Cartier” din Chișinău. A colaborat cu mai multe edituri din România și din Republica Moldova în proiecte de traduceri din limbile rusă, franceză și engleză. Este coautor al câtorva manuale și materiale didactice pentru predarea limbii și literaturii române în școală. Domenii de interes și preocupare: istoria culturii, istoria religiilor, mitologie, antropologie, lingvistică comparată.
LUNI
Mă trezește echivalentul actualizat al deja clasicei bormașini – cineva a băgat motocoasa în bălăriile din spatele Institutului de Neurologie și Neurochirurgie. Lupta cu ambrozia ș.a.m.d. Vai de bieții pacienți... Eu unul n-am de gând să mă las șifonat – azi plecăm într-o mică vacanță la Orheiul Vechi. Te las, Chișinău ambroziac, măcar pe trei zile. Un început bun de săptămână. Așa că lipăi cu un ochi deschis până la espressor. Al doilea are să se deschidă după prima înghițitură de cafea. Să vedem cum își încep săptămâna și alții.
Cebanul Capitalei, acest călăreț fără cal al psrm-ului, pentru că i s-a umflat capul și îi bubuie de idei circumCOVIDice, a încălecat tema testelor pentru profesorii antivax și nu se mai dă jos.
Propune ca testele donate de România să fie folosite pentru testarea profesorilor...
S-ar părea că n-a prea făcut calcule, ca să vadă pentru cât timp ar ajunge cele 100 000 de teste. Dar nici nu contează, important e să facă hârț-pârț, să vadă târgul că se află în treabă. Dă-le dracu de străzi sparte, țevi ruginite, coșmelii oploșite prin toate cotloanele. E și el oleacă de toate. Idei puține, în schimb fixe. Simte că se clatină scăuieșul sub Dodon și-și face PR cum știe el mai bine.
Se mai bagă în seamă un individ pe aceeași chestie, unul Bilețchi. Cu siguranță, tot norodul îi aștepta cu nerăbdare părerea.
În sfârșit, am luat calea Orheiului Vechi. Cuprind cu privirea ogoarele, viile și livezile Patriei. Dar cu multă precauție. Șoferii Patriei sunt mai puțin mirifici, și condusul pe șoselele Patriei impune o gândire strategică – trebuie să anticipezi cu mult înainte manevrele partenerilor de trafic. Uneori am impresia că semnele de circulație sunt puse numai pentru mine. Pe drumurile Patriei ți se poate semnaliza cu claxonul dacă respecți limita de viteză.
Trebujeni. Răutul e umflat și cam tulbure după ploile recente. Dar ce aer! În dreapta ai stâncile, în stânga, apa. Mutatis mutandis, muntele și marea, 2 în 1. Ce subterfugii grandilocvente îi oferă spiritul șmecher trupului vlăguit de pandemie...
La știri, seara, cârpăceala obișnuită: guvern, sindicate, băgători de seamă, ajutori de băgători de seamă. Chiar și unele persoane aparent adecvate se dau în spectacol. Una repetă ca pe o mantră: politici publice, politici publice... Mai bine mă duc să beau un pahar de vin. Și poate nu numai unul.
MARȚI
Ghinion. Și la Trebujeni mă trezește din somn zbârnâitul unei motocoase, semn că civilizația și progresul tehnic sunt omniprezente. Halal! Din păcate, se pare că și ambrozia e la fel de omniprezentă. Mă ustură ochii și respir ca un astmatic. De Liliana nu mai zic nimic. E mai alergică decât mine...
Trăiască limba română! Și cam ce gânduri generează în scăfârliile autohtone această frumoasă sărbătoare?
Cebanul Capitalei postează ceva enigmatic: LIMBA ROMÂNĂ. ??? Dacă n-aș ști ce băiat serios e, aș zice că acest mesaj criptic a fost plasat, în miez de noapte, sub influența unor aburi, la fel de misterioși. Uite cine nu se dezminte niciodată: Dodonul. El își proclamă crezul identitar întruchipat în triada: Moldova – Moldoveni – Moldovenește. Coboară în timp până la bunici, care au vorbit limba moldovenească, limba autentică a statului moldovenesc. Și ne îndeamnă, cu o intonație aproape costiniană, „să nu ne aplecăm sub trendurile trecătoare ale vremii”. Bine a mai zis-o. Și a găsit cum să strecoare așa un cuvânt moldovenesc neaoș: trend. L-o fi auzit de la bunic-su, negreșit. Altminteri, e îmbucurător că își îmbogățește vocabularul și pe seama altor limbi. Ce tot atâta
tușoncă, kuliok, strah poteriali?
Vlah, în schimb, le dă cu firma-n cap tuturor celor care au crescut-o, hrănit-o, înălțat-o – nu în ultimul rând, sus-pomenitului Dodon. Ea declară, sus și tare, că azi sărbătorim Ziua Limbii Române, care este o sărbătoare importantă pentru toți cetățenii Republicii Moldova. Frumoase cuvinte și tare adevărate, dar, nu știu cum, îmi vine în minte vorba cu brânză bună în burduf de câine.
Mergem să facem o plimbare. Unde? Păi știți și voi ce e mai aproape și mai încărcat de vechime. Ruinele băilor tătărești. Pe lespezile pe care se lăfăiau cândva cetățenii orașului cu numele de basm Șehr al-Jedid aleargă voioși gușterii. Separeurile pentru obraze alese de cândva sunt cotropite de bălării. S-a stins viața falnicei Veneții... Urcăm pieptiș dealul prin buruienile de pe străzile orașului dispărut, ocolind copacii – cei mai mulți, plopi și măslini. O panoramă extraordinară a satului, a râului, a stâncilor. Și voi vă cărați prin Italii, Șpanii și Sicilii?! În jur nu se potolește corul cicadelor, aerul e plin de miresme pe care aproape că le uitasem, unele sunt chiar noi, iar vântul, ușor ca un puf, le tot combină în parfumuri nebănuite. Nici nu prindem de veste când soarele scapătă spre chindie.
Mă boldesc în telefon după vreo știre. Nu prea. Atât că Dinu Plângău s-a băgat iar în seamă. Zice ceva despre transparență în luarea deciziilor de către CNESP. De parcă sănătatea, individuală ori generală, e o chestiune de vot. Și mai bombăne ceva despre reacții bolnăvicioase. Bolnăvicioasă e, de fapt, ieșirea frecventă în decor, cu treabă și fără treabă, a lui Plângău, care plânge după tribuna și fotoliul din parlament.
Ne întoarcem la pensiune, la o cină savuroasă cu un pahar de vin aromat.
MIERCURI
Chiar dacă relația mea cu ziua de 1 septembrie e cufundată în adâncul neguros al secolului trecut, dimineața, când ies afară, văd cu toată claritatea: e 1 septembrie. Soarele luminează a 1 septembrie, lumina se filtrează a 1 septembrie, vântul adie a 1 septembrie, puținele frunze de pe jos se plimbă agale a 1 septembrie. Și eu mă simt ca de 1 septembrie. Doruțu, finul meu, are azi prima zi de școală. Părinții lui au postat în grupul de familie câteva poze. Fercheș băiatul, în vestă ecosez și cu papion. Mult spor și succese!
După-amiază pornim spre Chișinău, dar facem mai întâi o escală la centrul expozițional al complexului muzeal „Orheiul Vechi”, care găzduiește colecții impresionante de unelte, arme, sticlărie, monede, descoperite în timpul săpăturilor. Nu e om în țara asta să nu fi auzit de Orheiul Vechi. Și cred că sunt foarte puțini cei care n-au fost pe acolo. Nu cred însă că foarte mulți știu sau își dau seama că acest tezaur arheologic fără de preț riscă să fie pierdut.
Am făcut cunoștință cu Ion Ciobanu, tânărul și temerarul director al rezervației...
Auzisem cuvinte bune despre el și de la Liliana, și de la Alex. M-a impresionat. Îmi plac oamenii împătimiți de ceea ce fac. Mergi după ei și vezi schimbarea. Expoziție permanentă impunătoare. Condiții îmbunătățite de lucru pentru colaboratori. Amenajare de parcări. Amenajare de teritoriu. Proiecte elaborate, înaintate finanțatorilor și câștigate cu brio, în loc să stea cu mâna întinsă și să aștepte doar fonduri publice, garantate, dar insuficiente. Acumulare de venituri, prima dată în istoria rezervației, și investirea imediată a acestora în modernizarea infrastructurii complexului. Litigii cu foști angajați care au ajuns să bage – ilegal! – hoteluri și săli de nunți pe teritoriu. M-am bucurat mult să văd oameni pe care problemele și obstacolele nu-i opresc, ci îi mobilizează. Aferim!
Ministrul Sănătății, Ala Nemerenco, a declarat că în țărișoara noastră au fost eliberate mii de certificate de vaccinare false. În toată trebușoara asta ar fi implicați medici, asistente medicale, registratori; se întrevăd conexiuni cu persoane din lumea interlopă. Așa cum ne-a obișnuit deja, CNA nu și-a făcut treaba. Iarăși.
Și-a făcut treaba, în schimb, un puști cu dronă în dotare din sectorul Botanica: lansându-și jucărioara deasupra stadionului „Zimbru”, a reușit să întârzie cu o jumătate de oră începerea meciului Moldova – Austria, pentru care chestie Federația Mioritică de Fotbal a fost cât p-aci s-o ia peste cocoașă. Civilizație, progres tehnico-științific, Tik-Tok, bla-bla. Pe când o zădărnicire a acțiunilor Armatei Naționale, CNA, PCCOCS, PG, IGP, ISU etc.,etc. de către un prichindel deținător de smartphone (Doamne ferește, cu 5G!), plasat strategic în curtea grădiniței?
JOI
De dimineață, aflu că ministrul Justiției, Sergiu Litvinenco, continuă vânătoarea de rațe proaste, alias curățarea instituțiilor statului de oamenii cronic ineficienți (un eufemism pentru sinecuriști și hoți). Fapt îmbucurător, mai ales că zboară fotoliile de sub șefii și șefișorii unor organizații precum Consiliul Concurenței și Agenția Națională de Reglementare în Energetică, cei care au permis – contra bacșiș – stoarcerea sângelui din cetățeni și din diverse companii private, neabonate la bugetul de stat. Pe lângă alte câteva instituții puse cu botul pe labe, adică urmând să fie responsabilizate pentru acțiune și, mai ales, pentru inacțiune, un loc aparte îl are, pe bună dreptate, otrocolul prin lichelele cuibărite în Consiliul Audiovizualului. Câteva mutre patibulare de pe-acolo ar merita un loc de frunte în expoziția Rușinea Țării. Parlamentul ar face un pustiu de bine dacă i-ar alerga cu biciul din locurile unde s-au încuibat.
Fac câțiva pași spre geam și mă uit în curte...
Ce ușurare că ceata de golănași care m-a înnebunit cu zbierete toată vara și mi-a spart parbrizul s-a împrăștiat pe la școala cui îi are. Să-i asculte învățătorii și profesorii, eventual, cei nevaccinați – trebuie totuși să existe răsplată și echilibru în această cea mai bună lume dintre cele posibile.
Un fost coleg de comisie parlamentară al lui Sergiu Litvinenco, cândva foarte semeț, acum, fără mandat de deputat, vizibil mai pașnic, a dat-o pe știință. Mai exact, Sergiu Sârbu, unul dintre cei mai performanți traseiști ai politicii autohtone, a plonjat în studiile doctorale pe tărâmul dreptului constituțional. Cine-și amintește de piruetele juridice zglobii ale respectivului va zâmbi, probabil, cu mai multă ori mai puțină amărăciune. Nu e cazul să zâmbească țările care au treabă cu OSCE, întrucât individul se vrea expert electoral al OSCE pentru alegerile din alte țări. Domnul să le miluiască și să le aibă în pază!
Tot pe teren juridic, ni se aduce la cunoștință că Adriana Bețișor, fosta șefă adjunctă a Procuraturii Anticorupție, a fost trimisă în judecată pentru trei capete de acuzare într-un dosar în care ar fi primit 50 de mii de euro șpagă. Îmi amintesc nostalgic cum, într-un grup de prieteni, am declarat înflăcărat, prin 2016, că Bețișoara nu scapă de bulău, că destinul i-i pecetluit, oricât de importantă s-ar da defilând îmbrăcată în geaca din dotare. Ce mai șoc și durere că în sfârșit s-a produs acest eveniment mult așteptat!
O știre beton, ca multe altele furnizate de presa noastră scălâmbă: Chicu cică se lansează în afaceri in domeniul metalelor. Probabil, va umbla după potcoave de cai morți.
VINERI
O știre bună să-ți începi ziua și să închei săptămâna: s-ar părea că avem primul judecător căruia i s-a pus zgardă. Țopârlanul Oleg Melniciuc a fost condamnat la șapte ani de închisoare. Sper, cu executare și cu sentința păstrată de toate instanțele. Nu cred că i-a uitat cineva aplombul de mocofan și declarațiile tupeiste scuipate, cu ani în urmă, cu referire la spațiile, chipurile, deținute de maică-sa. Poate scrie vreo carte la zdup, așa, un fel de meditație despre deșarta glorie a lumii. Aide la o cafea, că ceva mai adecvat momentului cinstim diseară.
În altă ordine de idei (proaste), Dodonul Basarabiei moldave a luat-o prin arătură, peste miriști, prin UTA Găgăuzia – face omul campanie electorală, că, na! la asta se pricepe. Din declarațiile insului, aflăm că acum e mai nasol decât pe vremea lui Plaha, că regimul lui Plaha avea față umană și că Plaha veghea asupra respectării legii. Că Plaha avea frică de Dumnezeu și de Bruxelles. Ce mai contează că același Plaha îl deconecta ad libitum ca pe un vibrator. În schimb, exista magia Kuliokului, și asta o datină neaoșă. Paternalism, dom’le, nu chestii perimate de-alde libertate, egalitate, fraternitate, justiție și alte ciurucuri.
Apropo de neaoșism...
Pilonul stângii basarabene se dă supărat furcă pe Vlah. Pentru trădare, manifestată prin declarația din 31 august despre limba română. Și gata, o lasă baltă, nu mai are treabă cu ea. De fapt, toată vorbăria asta e așa, pentru naivi – cum s-ar zice, în folosul săracilor. Cine nu știe că Vlah e cea care l-a dat pe gheață și l-a trimis la plimbare încă de la parlamentare?
Un alt corifeu al stângii, bătrânul milițian Voronin, anunță că s-a plictisit și a obosit de președinția pcrm, așa că ar vrea s-o întindă de la conducere și să lase toată mustăria pe altcineva, că, deh! nici Lenin și nici Stalin n-au stat atâta la cârmă. I s-ar putea aduce aminte că a existat un politician comunist, pe nume Kim Ir-sen, care a cârmuit comuniștii nord-coreeni timp de 45 de ani. Dar să nu ne-o ia în nume de rău, întrucât bătrânul Kim a dat colțul la 82 de ani, și cât mai are Voronin până atunci? În orice caz, plecarea se anunță doar din fruntea partidului, nu și din parlament. Așa că mai suntem asigurați o vreme cu glumițe fine de autobază.