Linkuri accesibilitate

„Dorului nu trebuie să-i dai motive de a se face și mai simțit”


Antuanela Raileanu

Jurnal săptămânal cu Antuanela Raileanu.

Are 23 de ani și este studentă la București. În anul 2020 a absolvit Facultatea de Comunicare și Relații Publice din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative, iar, în prezent, face masteratul de Social Media și Marketing Online din cadrul SNSPA. Reprezintă Organizația Studenților Basarabeni din București care, a devenit, între timp, o familie pentru ea. O familie pe care poate conta și alături de care poate crea lucruri frumoase!

Luni

Scriu aceste gânduri luni seara. De la balconul meu, etajul trei și un cer frumos în fața ochilor. Eu iubesc începuturile de săptămână numai dacă acestea vin cu un sunet de acasă sau o ofertă interesantă, sau pur și simplu cu o invitație la vin. Am vorbit azi cu mama. Așa, puțin de tot. Am schimbat câteva vorbe dulci și niște poze. Mă întreabă deseori „Ce faci?” Nu i-am spus niciodată că nu fac bine. Că doar e mama! Și știu că simte tot ce simt și eu. Și mă cunoaște mai bine decât îmi pot imagina eu. Dar acest fapt nu este un inconvenient. Unele lucruri rămân a fi nespuse, pentru că dorului nu trebuie să-i dai motive de a se face și mai simțit. Ziua mea de luni poate că nu e mai specială decât oricare alta. Dar sunt sigură că săptămâna care vine va fi una productivă, plină cu soare și idei noi!

Marți

Alarma este primul lucru care mă indispune aproape în orice dimineață. Iar am avut nopți albe. Nu le urăsc, au farmecul lor, dar, în dimineața cu pricina, simt nevoia să dau vina pe întreg universul de responsabilitățile zilnice pe care, sub nicio formă, nu le pot neglija. Bucureștiul e un oraș care te obosește prin simplu fapt că trebuie să ajungi la job. Gălăgie, trafic insuportabil, căldură interminabilă și oameni grăbiți în jurul tău. Mi se pare că în acest oraș oamenii trăiesc în grabă și cu avântul de a reuși cât mai multe lucruri într-o singură zi. Așa sunt și eu. Acest oraș m-a învățat să îmi prioritizez timpul și să-l consum util și calculat.

Miercuri

În sfârșit o zi în care pot să savurez dimineața în liniște. Azi nu alerg la job, în schimb, am o listă cu task-uri care de vreo trei zile se cer a fi rezolvate. La mine inspirația vine atunci când locul meu de lucru este bine aranjat, liniștit și confortabil. Eu iubesc mult garsoniera mea. Poate e cazul să povestesc aici despre asta. Prima oară când am pășit în interiorul acesteia, am simțit că nu vreau să plec de aici și că o altă variantă nu mai există pentru mine. Este modestă, suficient de spațioasă și ușor de îndrăgit. De asta mă bucur foarte mult, ori de câte ori, mai prind o zi când am ocazia să o petrec acasă.

Joi

Acasă nu am mai fost de mai bine de jumătate de an. În ultima perioada prea des mă gândesc la asta. Niciodată nu am lipsit atât de mult timp…

Cu aceste gânduri începe ziua mea de joi, cea mai obișnuită și cea mai nepotrivită pentru a crea planuri pentru diseară. M-am prins la ideea că prea mult mă dedic oamenilor care nu prețuiesc timpul meu de a le fi aproape când aceștia cer asta de la mine. Să dăruiești timpul tău pentru cineva este, totuși, un efort măsurabil, pentru că, acesta nu te așteaptă niciodată. Și ne-am obișnuit mereu să zicem că va veni și timpul nostru…

Dar când și unde? Că acesta nu vine, nu așteaptă, el doar pleacă și ne lasă fără răspunsuri la multe întrebări….

Vineri

O zi grea chiar de dimineață. Că doar tinerețea asta te impune să cumulezi atâtea obligații și responsabilități…

Eu mereu am spus că studenția trebuie trăită intens și frumos! Mult lucru nu este binevenit dacă nu e combinat și cu puțină distracție. Eu am găsit echilibrul dintre acestea. Și mă gândesc că am adunat multe amintiri pe care, odată, neapărat le voi așterne undeva. Într-o carte sau într-un jurnal. Dar, până atunci, am multe de învățat și de trăit…

Vezi comentarii (1)

Acest forum a fost închis
XS
SM
MD
LG