Aparatele de zbor fără pilot sunt probabil cea mai semnificativă dezvoltare tehnologică folosită în conflictele armate moderne. Iată câteva dintre dronele care zboară peste câmpurile de luptă ale războiului din Ucraina.

Aerorozvidka R18

Octocopterul R18 fabricat în Ucraina e proiectat special pentru lansarea de bombe de mici dimensiuni. Drona nu are decât componentele esențiale, pentru a-i spori capacitatea de transport de aproximativ 5 kilograme. Chiar și trenul de aterizare a fost îndepărtat, ceea ce înseamnă că are nevoie de o platformă pentru a decola și de un „prinzător” uman pentru a ateriza.

R18 poate zbura fără lumini pe întuneric, folosind camere cu senzori termici pentru a depista trupele și vehiculele inamice. Mai multe înregistrări video făcute cu octocopterul ucrainean arată tancuri rusești distruse de grenade perforante ieftine dotate cu aripioare produse prin imprimare 3D.

Dronele cu opt elice de tipul R18 sunt mult mai fiabile decât cele cu patru elice, mai comune, pentru că dacă unul din motoare e distrus, sau se defectează, un octocopter își poate continua zborul.

Se relatează că pe liniile frontului în războiul din Ucraina acționează douăzeci de echipe care operează drone R18.

Kvazimacita

Această dronă non-letală e proiectată să plutească pe loc fix și nu poate zbura mai sus de lungimea firului electric atașat la stația de comandă de pe sol, care o alimentează cu curent. Altitudinea la care se poate ridica acest cuadrocopter (de mărimea unei măsuțe pentru cafea) e limitată la cam 70 de metri și poate rămâne în aer pentru o perioadă de până la trei zile.

Kvazimacita are la bord o cameră de luat vederi și hardware de telecomunicații și funcționează ca un fel de „stâlp” plutitor care poate fi relocat rapid, și e mult mai puțin vulnerabil la atacurile de artilerie decât un turn de telecomunicații.

Seria DJI Mavic

Producătorul de drone chinez DJI proiectează drone mai mult pentru realizatorii de filme și pentru fotografi, dar ambele tabere din conflictul ucrainean folosesc drone DJI pentru operațiuni de recunoaștere, corectarea tirurilor de artilerie și pentru lansarea de grenade anti-personal de mici dimensiuni.

Ultimul model Mavic (vezi poza) este dotat cu lentile telefoto de calitate redusă, care permit supravegherea de ținte aflate dincolo de raza auditivă, și cu lentile super-angulare mai clare. Acest cuadrocopter e suficient de puternic să care și să lanseze o grenadă dotată cu fuzee de impact.

Dar aceste drone neconvenționale vin cu un risc major pentru cei care le operează în situații de conflict. DJI, producătorul lor, vinde și un sistem radar proiectat special pentru a detecta copterele DJI. Utilizatorii radarului anti-dronă Aeroscope pot determina cu exactitate locația și traiectoria de zbor a unei drone DJI și locul unde se află persoana care o pilotează, ceea ce înseamnă că artileria poate să-i localizeze rapid pe piloții dronelor, chiar dacă aceștia nu se află în câmpul vizual al atacatorului.

Un voluntar ucrainean a declarat în iulie Europei Libere că armata rusă e probsbil dotată cu sistemul de detectare Aeroscope, spunând că „din nefericire există exemple” de ucraineni uciși de tiruri de artilerie cu ajutorul acestui radar.

DJI a oprit vânzarea dronelor sale în Ucraina și Rusia, dar faptul că ele pot fi importate cu ușurință din țările vecine face ca această măsură să fie mai degrabă simbolică.

Orlan-10

Dronele rusești în formă de avion sunt catapultate și apoi ținute în aer până la 16 ore de un motor zgomotos pe benzină. Aripile lor fixe sunt dotate cu camere și senzori pentru corectarea barajelor de artilerie și pentru a spiona mișcările inamicului, și există dovezi că pot lansa multiple bombe din capsule atașate sub aripi.

Se relatează de asemenea că dronele Orlan 10 pot să bruieze turnurile locale de telefonie mobilă și pot lansa „bombardamente SMS” asupra trupelor inamice. Începând din 2014, militarii ucraineni care luptă contra separatiștilor pro-ruși au început să primească mesaje SMS sumbre în care li se cerea să depună armele.

Bayraktar TB2

Aceste dronele turcești au fost considerate inițial foarte eficiente pentru Ucraina, după ce înregistări video au arătat drone Bayraktar distrugând echipamente militare rusești cu „micromuniții” de mărimea unor bâte de baseball în timpul primelor zile haotice ale invaziei ruse.

Dar după ce invazia rusă a fost încetinită și în zonele ocupate de ruși au fost instituite mai multe straturi de apărare anti-aeriană, aceste drone zgomotoase au devenit din ce în ce mai vulnerabile, fiind ușor detectabile pe radar și ținte sigure pentru armele antiaeriene.

La începutul lui iunie, piloții ucraineni au început să spună despre dronele Bayraktar că sunt „aproape inutile”, și se relatează că la ora actuală ele sunt folosite doar pentru misiuni de recunoaștere pe distanțe lungi.

Kronshtadt Orion

Drona rusească Orion are o siluetă similară cu aceea a dronei americane de luptă Reaper. Coada în formă de V îi permite să evite detectarea pe radar, iar anvergura de 16 metri a aripilor e suficient de îngustă pentru a eficientiza consumul de combustibil pentru un zbor de până la 24 de ore. Drona a fost filmată în timp ce lansa rachete aer-aer ghidate.

Dronele Orion au atacat mai multe vehicule ucrainene în primele săptămâni ale invaziei din februarie, dar una a fost doborâtă de forțele ucrainene în aprilie, observatorii spunând atunci că a fost o lovitură semnificativă dată tacticilor rusești.

Switchblade 300

Aceste drone sinucigașe de producție americană cântăresc doar 2,5 kilograme, întregul sistem putând fi cărat într-un rucsac. Dronele Switchblades sunt lansate dintr-un tub ca de mortieră care le aruncă în aer înainte de a-și desface aripile și de a-și porni motorul cu elice.

Switchblades folosesc o transmisiune video în direct pentru a se apropia de ținte aflate la 10 kilometri distanță cu o viteză de 160 de kilometri pe oră. Ele sunt dotate cu un focos de mărimea unei grenade capabil să ucidă militari inamici și să avarieze vehicule fără blindaj.

În octombrie, Iranul a arătat ceea ce pare a fi o copie directă a dronelor Switchblades.

Geran-2

Dronele de fabricație iraniană sunt lansate de obicei în „roiuri” de câte cinci, suficiente ca să copleșească unele sisteme de apărare anti-aeriană. Aceste bombe zburătoare au șocat lumea când au lovit Kievul la mijlocul lui octombrie în văzul jurnaliștilor internaționali, ucigând cel puțin cinci oameni, între care se afla o femeie gravidă și soțul ei.

Imediat după atacul din octombrie, Ucraina a primit sisteme occidentale avansate de apărare anti-aeriană. În Cehia a fost lansată o campanie crowdfunding pentru cumpărarea de tunuri anti-aeriene mobile pe care ucrainenii să le folosească împotriva dronelor sinucigașe.