Linkuri accesibilitate

Dumitru Marian: „Mi-am luat bilet acasă pentru sărbătorile de iarnă, încep să număr zilele”


Dumitru Marian este autorul jurnalului săptămânal la Europa Liberă.

Născut la 28 octombrie 1979 în Boldureşti, Nisporeni. Și-a făcut studiile la Universitatea Tehnică a Moldovei (specialitatea inginer electronist). Este primul distribuitor independent de film românesc în Moldova. A activat în calitate de editor video pentru OWH Studio. A tradus și dublat filme pentru Festivalul Cronograf. În 2008 a fondat ALTFilm, asociație care are drept scop dezvoltarea cineaștilor și a cinematografiei naționale. A adus la Chișinău trei ediții de Anim’est (unul dintre cele mai mari festivaluri de film de animațíe în Europa de Est) şi trei ediții de Future Shorts (cel mai mare ”Pop-up” Film Festival din lume). Este unul din co-autorii proiectului legii cinematografiei.

Luni

40 e abia începutul! Așa zic cărțile motivaționale și așa mi-am zis și eu la 8.00, blestemând, totuși, promisiunea de ieri - Ne vedem la 9 fix. Am fost la Artcor să iau ultimele lucruri după Animest. Era ora zece, dar încă nu era nimeni din administrație, i-am invidiat ușor, după care mi-am notat rapid alte chestii de ajustat la modul de administrare. Sala nu este (încă) adaptată pentru proiecte cinematografice și nocturne. Poate că așa a fost gândit. Nișat. Și parcă e ok să se ajusteze din mers, dar oricum mă depășește acest mod de implementare a proiectelor bune în stil moldovenesc. Parcă prea mult lăsăm de ajustat ulterior și prea puțin gândim înainte să săpăm șanțul pentru temelie.

Am ajuns la Ministerul Educației, Culturii și Cercetării. Pentru că nu știam de ce am fost invitat, în cap învârteam diferite scenarii. Cel mai persistent era cum să-i explic soției că cineva trebuie tot timpul să se sacrifice. De când am plecat din țară, caut în sinea mea motive să revin definitiv, încerc să mă agăț de chestii sentimentale, patriotice, practice și de tot felul. Dar nu a fost cazul.

Cel mai persistent era cum să-i explic soției că cineva trebuie tot timpul să se sacrifice...

Am povestit la Minister despre funcționari incompetenți, tupeu birocratic, sisteme previzibile, finanțări progresive și cultura ca paravan pentru business de partid sau de familie. Am constatat, a câta oară, că sistemul e plin de incompetenți pe care nimeni nu-i poate da afară. Descurajant.

În drum spre garajul meu de la Ialoveni, unde depozităm tot felul de chestii pentru Animest, am trecut pe la Moldova Film să iau factura pentru chiria Cinematografului Odeon pentru o seară de Animest. În curte am întâlnit un băiat în geacă branduită NuȘtiuCumBar, m-am gandit că această companie care își permite geci branduite cu siguranță plătește Studioului de Film „Moldova Film S.A.” bani mai buni pentru chiria unui spațiu de depozitat NuConteazăCe, decât plătesc eu chiria unui spațiu pentru evenimente culturale. Și ce dacă nu fac film, în schimb sunt la autogestiune. Profitabil.

Am mers la cumpărături de ziua mea, l-am intalnit in supermarket pe Radu, care lucrează șef pe marketing la un post foarte popular de radio. Am discutat despre matinalul de la Rock FM, am ajuns la concluzia că noi nu avem oameni capabili să ne ridice dispoziția de dimineață, ei pur si simplu nu-s. O țară de triști.

Seara a venit mama și mi-a permis să mănânc pârjoale scoase proaspăt din tigaie. Am visat la asta cam o lună, după ce împreună cu alți moldoveni, întro seară ploioasă de Bruxelles ne-am amintit de ce ne este cel mai dor departe de casă. Am stat cu toată familia la masă, am constatat că în zece ani de căsătorie, din care ultimii 5 conviețuiți cu socrii, nu ne-am certat niciodată. Nașu’ i-a felicitat pentru că sunt unicii oameni cu care nu m-am certat în orașul acesta. Lăudabil. Vinul unchiului meu e mai bun decât vinul mamei.

Marți

De dimineață aveam de colectat bani de la două familii pentru copiii lor din Belgia (da, există și transferuri în direcție inversă). Prima familie, niște cunoscuți de-ai mei, transmiteau bani pentru nepotul lor, de fapt, care a vândut apartamentul în Chișinău și trebuia să-și primească cumva banii, fără să plătească jumătate din sumă în taxe. Am luat cât să nu trebuiască să-i declar la vamă, ținând cont și de a doua familie. Cunoscutul meu mi-a povestit și despre cei doi fii ai săi, plecați în SUA. Sunt bine, doar că sunt departe. Deși au ambii studii superioare, frecventate pe bune, nu cu bani sau pile (asta o știu eu, nu mi-a zis-o cunoscutul meu), în SUA fac reconstrucții de case și le vând mai scump. Ambii sunt fericiti, doar unul e cetățean SUA, plecat mulți ani in urmă prin Work & Travel și rămas acolo, ilegal la început. (Studii superioare incomplete, deci). Al doilea a încercat mult timp să nu plece, a lucrat întro instituție mare, de stat, pe salariu de doi bani. Apoi a cedat. La a doua familie, al căror fiu l-am cunoscut acum un an, în Bruxelles, am primit o cutie mică de la ghirlande pentru pomul de Crăciun, iar pe cutiuță un mic post-it galben, pe care e înscris conținutul cutiei: “gutuie, 3 nuci, brățară cadou, €. Să ajungă toate la sărbătoritul din 11/11/11.00, M.”


I-am zis bătrânului tată că și fiica mea e născută pe 11/11/00.15, iar fratele ei geamăn e născut pe 10/11/23.45. El mi-a spus că nucile sunt din copacul sădit de M. Îi pare rău că M a plecat și nu se va mai întoarce la nucul lui, nici la jumătatea lui de casă, nici la bătrânul tată. În mașină am urcat cu un nod în gât, deși înduioșat de gestul tatălui.

La agenția de bilete prin care vindem Animestul, Veronica mi-a povestit cum își pierd părinții copiii în Norvegia, despre cum ea și soțul sunt ultimii copii ai părinților lor rămași în țara, fiecare avand frați plecați definitiv și irevocabil. Aproape m-a convins că merită de rămas acasă.

După masă am trecut pe la Europa liberă să iau o carte cu jurnale scrise de alți oameni, ca sa înțeleg formatul. După ce am povestit cu entuziasm despre aventurile mele aviatice, traversarea Atlanticului de nord, a Oceanului Indian, priveliștea din hotelul amplasat chiar la intrarea spre situl Piramidelor din Giza, am zis că mă încearcă gândul să revin în Moldova. Au urmat vreo jumate de oră de “prelucrare” și băgare a minților în cap, iar pe final am fost convins să mă țin departe de Moldova. Pragmatic.

Mai pe seară am ajuns la televiziune. Anișoara m-a întrebat de Animest și mi-a amintit că anul trecut promiteam să mă las. Eu nu țin minte, dar se pare că fac (zic) asta în fiecare an. Sunt dependent. Festivaloholic. Acasă am jucat dame cu Eliza. Prima dată am învins, iar a doua oară a fost egal. Am fost profund uimit de una din mutările ei. Cu cine o fi jucând atunci când eu lipsesc? Miruna avea de gând să doarmă la soră-mea, i-am zis că mâine plec foarte devreme, deci nu ne mai vedem până la Crăciun, dacă nu ne vedem în seara asta. A răspuns că știe, iar eu nu am mai insistat. Am pus receptorul și am încercat să mă conving că e doar o reacție de copil pentru care jocurile (cu verișoarele) sunt prioritare, nu e că nu mă iubește. frustrant, oricum. Am plecat de bună voie, vin o dată la două luni, e vina mea, la urma urmei. Seara a venit, totuși, acasă. Am jucat toți cinci UNO. Miruna a câștigat două runde. Am chemat taxiul pentru aeroport la 05.00, i-am pupat de noapte bună și m-am retras în dormitorul meu. Vacanța s-a încheiat.

Miercuri

În avion am citit câteva dintre jurnalele incluse în cartea editată de Europa liberă. Impresionant cum se intersectează sorțile și drumurile. O prietenă la care am făcut niște terapie pentru durerile de spate, povestește cum rezonează cu o moderatoare de radio, care tot prietenă de-a mea este, un actor, tot prieten de-al meu, povestește cum s-a simțit când a aflat că a murit Deadea Vova, colegul meu de la studiou, un deputat din Parlamentul actual (nedeputat la momentul când scria jurnalul), povestește cât de tare îl urăște pe Dodon, iar divergențele lui cu ACUM capătă în mintea mea și mai mult sens, nu poți să impui un om cu valori sănătoase să accepte ceea ce se întâmplă azi în politica moldovenească și niciun fel de diplomație/strategie/perspectivă nu pot înlocui convingerile, atunci când ele sunt sincere, o prietenă ONG-istă care povestește despre bucuria și regretele de a se fi întors în țară.

nu exclude că se va întoarce la un moment dat...

Oameni și locuri dragi. Ironic să citești asta în drum spre noua ta „casă”.

La Bruxelles sunt 7 grade, iar frigul și umezeala nu ajută deloc la alungarea sentimentului de non-sens pe care îl ai atunci când te întorci din vacanțele cu familia. Spre seară am predat „remitențele” celor doi „copii” plecați din Moldova. Unul dintre ei va deveni tată în decembrie, își cumpără casă în Liege, dar nu exclude că se va întoarce la un moment dat. Botezul copilului zice că cel mai probabil îl vor face tot în Moldova. Mi-am luat bilet acasă pentru sărbătorile de iarnă, încep să număr zilele.

Joi

Am ajuns la birou, am revenit la montajul expediției Sri Lanka - Belarus. Nu prea merge. Sam m-a întrebat dacă pot filma mâine petrecerea de Halloween care va avea loc la noi la birou (două depozite de vreo 1500 mp cumulați și o grădină tot pe atâta). Vine și Prim-ministra Belgiei, care, cică, e născută ”la noi în sat”, acolo unde sper să îmi aduc anul viitor familia. Cu titlu de ”Concluziile anului”, pot să-mi declar că pe lângă cele două oceane și trei continente, anul acesta am filmat vreo 20 de Membri ai Parlamentului European, Regina Belgiei, Primarul comunei noastre, iar lista se încheie mâine, cu Prim-ministra.

Spre seară am terminat raportul către Ministerul Educației, culturii și cercetării pentru finanțarea ANIMEST, sper să îl depunem mâine și în maxim o săptămână să plătim toate datoriile. Știrile ”de acasă” sunt despre greața pe care o provoacă ”candidatul nostru” la Primăria Chisinau și pseudo-concursul pentru poziția de Procuror general. Absurde vremuri.

Vineri

Azi în Belgia e La Toussaint (Ziua tuturor sfinților), care are și semnificația Paștilor blajinilor la noi, adică belgienii își comemorează morții. Pentru mine această zi nu înseamnă decât programul trenurilor dat peste cap, ca de altfel în fiecare zi de sărbătoare națională, când transportul public zici că e administrat de primăria Chișinău.

Dubiile mele legate de mutarea în altă țară se spulberă încet încet...


Niște tipi au adus un robot pentru recepție la noi la birou, o nouă idee de-a lui Sam, care mai are în grădină cinci capre, două oi și un cangur, cu titlu de Marketing hints. Am primit recomandare pentru o altă școală din Rhode saint Genese, satul unde lucrez, sper zilele următoare să le fac o vizită. La etajul doi se fac pregătirile pentru petrecerea de Halloween, era frumos să fie și ai mei aici.

În Moldova (de pe Facebook) toți se pregătesc de turul II, bănuiesc că următorul candidat va fi Ion Ceban și se pare că pentru multă lume acesta e răul mai mic, din cele două opțiuni electorale. În satul meu natal, unul care a fost șeful poliției pe vremea partidului, iar fratele lui unul din procurorii de buzunar ai lui Plahotniuc la Nisporeni, povestește acum despre cum partidele vin și pleacă, iar noi trebuie să rămânem oameni și să ne ajutăm unii pe alții. Nu-i exclus că va fi ales, memoria scurtă e o calitate mioritică bine cunoscută. Dubiile mele legate de mutarea în altă țară se spulberă încet încet, mulțumim partidului, mulțumim alor noștri.

Vezi comentarii

XS
SM
MD
LG