În Republica Moldova fiecare cetățean, de la prunc până la cel aflat în pragul parastasului, a fost chemat în ultimul timp, cel puțin o dată, să urască pe cineva. Așa ar putea fi descrise frecvența și amploarea a ceea ce se numește discurs de ură, revărsat peste populație. O convorbire la această temă – peste câteva minute – cu Dumitru Sliusarenco, de la Asociația Promo-LEX, autorul unui cuprinzător studiu despre acest fenomen.
Europa Liberă: Așadar, Dvs. și colegii ați prezentat rezultatele unei cercetări, un studiu – poate primul cu o asemenea amploare – consacrat unui fenomen care nu poate să nu îngrijoreze atât prin felul în care se manifestă, cât și prin modul în care este neglijat, în primul rând, de autorități – discursul de ură și instigare la discriminare în societatea Republicii Moldova. Întâi de toate, care ar fi cea mai lămuritoare definiție a discursului de ură pentru cetățeanul obișnuit, căruia, de fapt, îi și este adresat acest discurs?
Dumitru Sliusarenco: „Dacă să vorbim despre cea mai simplă formă de definiție a discursului de ură, atunci asta este o formă de jignire, o formă de ofensă sau o formă în care persoana este atacată. Dar nu pur și simplu o formă de ofensă, dar bazată anume pe faptul că persoana aparține unui grup. Este, de exemplu, rrom, român, rus, de culoare sau are o dizabilitate, este infectat cu HIV, e homosexual sau alte criterii. Deci în cel mai simplu mod de a-l defini acesta este discursul de ură. În sens juridic, discursul de ură înseamnă o formă de exprimare care incită la ură, având la bază apartenența persoanei la unul din grupurile protejate: etnie, rasă, culoare, religie sau alte criterii protejate și care poate incita și care poate duce la instigare la discriminare, la violență, la alte forme de intoleranță.”
Europa Liberă: Ați observat cum stau lucrurile timp de șase luni în spațiul public, a fost ceva ce v-a surprins în mod special pe parcursul acestei cercetări?
Dumitru Sliusarenco: „Au fost câteva rezultate care ne-au surprins, mai ales prin disproporția cifrelor pe care le-am observat. Este vorba, spre exemplu, despre profilul autorilor discursului de ură, 88% din persoanele care au admis sau au utilizat un astfel de discurs sunt bărbați, în comparație cu 12% care sunt femei, ceea ce este o diferență foarte și foarte mare.”
Europa Liberă: Deși are și o explicație?
Dumitru Sliusarenco: „Explicații desigur pot fi multe. În primul rând, dacă este să analizăm însăși natura celor două sexe – bărbați și femei –, chiar și la nivel de criminalitate bărbații sunt lideri, adică iarăși în jur de 85-90% bărbații comit crimele și infracțiunile în societate și desigur discursul de ură este o formă de exprimare ilicită uneori, tot infracțiune, dar în același timp există și o altă explicație – cel mai des în spațiul public discursul de ură este utilizat de politicieni și de lideri de opinie, figuri religioase...”
Europa Liberă: Iar acolo genul masculin este cumva dominant, ca să spunem așa?
Dumitru Sliusarenco: „Da. Deci este o problemă de reprezentare, o problemă de egalitate de gen, pentru că bărbații sunt cu mult mai reprezentați decât femeile. O altă cifră sau un alt rezultat care ni s-a părut surprinzător este contextul în care se manifestă discursul de ură. Deci din toate domeniile sociale, în 82% acest discurs se manifestă în domeniile politic și religios. În domeniul politic 42% de cazuri de discurs de ură și în domeniul religios 40%. Este un indicator foarte grav, care arată că religia și politica generează foarte mult discurs de ură.”
Europa Liberă: Când ar trebui să fie probabil...
Dumitru Sliusarenco: „...invers.”
Europa Liberă: Da, într-adevăr, surprinzător sau, poate mai puțin, ura și incitarea la ură se revarsă, cum ați spus, din mediul politic și bisericesc, adică tocmai de acolo de unde ar fi de așteptat altceva, o viață mai bună, o încurajare a unei mai bune înțelegeri între cetățeni ș.a.m.d. Ar fi vorba, dle Sliusarenco, de vreun specific al Republicii Moldova în acest sens? Adică doar mediul politic și religios din Republica Moldova emană atâta ură sau incită la ură?
Dumitru Sliusarenco: „Noi nu avem o analiză comparativă cu alte state ca să putem spune. De fapt, este un studiu unic în acest sens, pentru că eu nu am mai întâlnit studii care să analizeze din acest punct de vedere discursul de ură, însă în mod cert nu este doar problema Republicii Moldova. În ultimul timp este un trend internațional de a utiliza valorile conservative, valorile tradiționaliste așa-numite, religioase pentru a manipula sau pentru a influența anumite procese în societate. Acest lucru poate fi observat în regiunea de sud-est a Europei, mai aproape de noi avem și Ungaria, spre exemplu, Bulgaria, care sunt state din Uniunea Europeană, dar în care la fel se manifestă o interferență mare a domeniului politic și religios, ceea ce duce la dezvoltarea unui discurs agresiv bazat pe valori pseudo-religioase, pentru că, mă rog, aici este o discuție mai largă despre cât ele sunt de religioase, dar totuși există această tendință și în unele state din apropiere și din Europa, însă contextul Republicii Moldova predispune mai mult, din punctul meu de vedere, pentru că noi avem o clasă politică, care cumva s-a stratificat, adică s-a amplasat la poli opuși și utilizează acest tip de retorică agresivă. O parte din partidele politice își iau chiar ca unele puncte de reper în platformele lor protejarea valorilor religioase. Deci, protejarea ortodoxiei sau protejarea religiei de bază care în Republica Moldova este creștinismul reprezintă unul din punctele de bază ale programelor electorale sau programelor politice ale unor partide și asta desigur duce la faptul că retorica lor utilizează aceste valori și nemijlocit face uz de discurs de ură și asta duce la faptul că domeniul politic și cel religios atât de des utilizează discursul de ură.”
Europa Liberă: Dar într-un asemenea context, dle Sliusarenco, context în care intoleranța, ura față de diverse categorii de populație e generată de partide, politicieni, instituții ale statului cu Președinția campioană, într-un asemenea context, ziceam, cum vedeți șansele de redresare?
Dumitru Sliusarenco: „Deci este necesar, în primul rând, ca această problemă să fie luată în serios, adică să fie ridicată la rang de problemă, pentru că până în prezent discursul de ură nu era înțeles, noi nu aveam date, cel puțin statistice, deloc, adică erau zero, pentru ca să putem analiza impactul acestui fenomen, să putem analiza dinamica și tendințele. Respectiv, întâmplându-se ocazional, unii înțeleg, alții nu înțeleg că se întâmplă un discurs de ură și problema respectivă nu era tratată ca atare. Este necesar ca autoritățile desigur să ia o poziție și să intervină, în special atunci când discursul de ură apare în context politic și în context religios.”
Europa Liberă: Aici un moment critic, pare-se, a fost acea acțiune publică a primarului de Orhei, Ilan Șor, unde s-a revărsat se pare că în mod mai strident ura asupra oponenților politici, jurnaliștilor?
Dumitru Sliusarenco: „Da, politicienii utilizează diferite forme de manifestare a discursului de ură, dar Ilan Șor a avut câteva ieșiri la manifestările publice, unde au participat mii de oameni, în care direct a instigat la violență și chiar într-o acțiune publică a instigat la execuție publică a oponenților săi, ceea ce desigur este un comportament inadmisibil. Și există practici în alte state în care politicienii au fost sancționați penal pentru astfel de exprimări. La noi însă, din păcate, nu este cazul tocmai, pentru că atât cadrul legislativ, deci legislația este ineficientă și procurorii nu pot lucra, pentru că nu le permite legea, pe de altă parte, fenomenul este puțin înțeles și autoritățile nu sunt capabile eficient să investigheze și să sancționeze astfel de cazuri.”
Europa Liberă: Ce-i de făcut, dle Sliusarenco, pentru că am vorbit ieri cu un deputat, vicespicherul Parlamentului, dl Ghilețchi, care zicea că există în legislație instigarea la ură și nu vede necesar să se mai introducă ceva?
Dumitru Sliusarenco: „Eu știu poziția dlui Ghilețchi și eu, personal, sunt sceptic față de poziția d-lui, pentru că d-lui la fel este adeptul valorilor tradiționale și probabil este subiectiv, probabil la fel ca și mine, pentru că eu sunt adeptul drepturilor omului, dar eu cred că ceea ce există la momentul actual în legislație, acele definiții sunt foarte vagi, ele nu permit examinarea și sancționarea discursului de ură. Și nu trebuie să facem mare filozofie, putem să ne uităm la numărul de cazuri sancționate. Noi am prezentat 457 în ultimele șase luni și putem să vedem câte din ele au fost sancționate. Niciunul! Respectiv, argumentul dlui Ghilețchi nu stă în picioare, pentru că autoritățile nu pot, nu sunt capabile pe moment să sancționeze. Ceea ce este necesar de făcut este ca cel puțin acel proiect de lege care este în Parlament, pentru că avem în Parlament un proiect de lege care vine să îmbunătățească legislația la capitolul sancționarea crimelor motivate de prejudecată în sens penal și în sens contravențional, cel puțin acel proiect de lege să fie adoptat cât mai curând, pentru că el deja este al treilea an în Parlament și încă nu a trecut a doua lectură. Deci, cel puțin acest lucru să fie făcut, iar ulterior să fie modificat sau adoptat un cadru legislativ în domeniul electoral, pentru că în domeniul electoral nu există nicio normă care să reglementeze nu doar discursul de ură, dar discriminarea nu este reglementată, astfel ca să poată fi sancționat acest tip de discurs sau discriminarea în general în context electoral, nu doar prin recomandări sau niște mustrări, sau constatare a discriminării, dar în sens politic, ca concurenții să fie sancționați electoral pentru acest tip de încălcări, inclusiv prin scoaterea din cursă sau prin diferite atenționări în acest sens.”
Europa Liberă: Dle Sliusarenco, vă mulțumim foarte mult pentru amabilitatea de a fi cu noi în această dimineață, nu înainte însă de a recomanda ascultătorilor să citească sau să găsească acest raport pe site-ul Asociației Promo-LEX, raport care este de un interes aparte și lectura va fi cu siguranță foarte instructivă.
