Linkuri accesibilitate

După 30 de ani, Rusia transformă iarăși Europa Liberă în „agenți străini”: revista presei europene


Odată cu știrile de dimineață...

„În 1991, Boris Elțîn a permis ca Radio Europa Liberă (Radio Liberty, Радио Свобода în rusă), postul finanțat de SUA, care luptase vreme de decenii cu undele de bruiaj, să își deschidă un birou la Moscova. Acum, 30 de ani mai târziu, Kremlinul arată că ar dori să o închidă cu totul.”

Așa începe articolul din The Guardian despre actuala hărțuială permanentă a jurnaliștilor Europei Libere în Rusia și cum departamentul local riscă în orice moment să aibă de-a face un raid al poliției și cu închiderea birourilor pentru neplata uriașelor amenzi cumulate, care urcă la 2,4 milioane dolari, amenzi primite din pricina refuzului jurnaliștilor și a conducerii de a accepta să-și marcheze produsele digitale și video cu indicația că acestea provin de la un «agent străin».

Roskomnadzor, organismul rusesc de control și supraveghere a internetului și mass media, a deschis deja 520 de proceduri de infracțiune împotriva Europei Libere (Radio Svoboda), iar numărul incidentelor nu încetează să crească. (Despre Roskomnadzor, care există din decembrie 2008 și care caută sistematic să sugrume libertatea internetului, am mai scris deja aici.)

The Guardian, cotidianul stângii intelectuale britanice, scrie că Europa Liberă are astăzi o rețea de jurnaliști și colaboratori freelance în toată Rusia și că asta îi permite, de exemplu, să „acopere” jurnalistic și foarte temeinic manifestațiile și toate temele politice și sociale, sau evenimente precum întoarcerea, arestarea și condamnarea lui Aleksei Navalnîi.

Puterea vede de aceea ca pe un pericol faptul că la întoarcerea lui Navalnîi, jurnaliști ai Europei Libere l-au însoțit pe avionul care-l aducea din Germania, au filmat apoi arestarea și protestele ce au urmat, transmise în streaming, și că totul a fost urmărit de 42 de milioane de oameni pe ansamblul platformelor digitale ale radioului. Or, Kremlinul percepe asta, ca și întreaga presă liberă în general, ca pe un pericol.

Simțind primejdia, radioul a început să-și mute parte din oameni și echipament la sediul central din Praga, sau la Kiev.

Săptămâna trecută, de asemenea, Meduza, o platformă independentă rusească de informații și analize, a fost la rândul ei trecută pe lista «agenților străini», iar acum se teme că își va pierde sursele din publicitate, ba chiar că, lipsită de crowdfunding, ar putea să închidă cu totul.

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, eternul Dmitri Peskov, a măturat însă toate acestea spunând: «Piața mass media în Rusia a atât de variată, încât dispariția uneia sau alteia dintre platforme n-ar avea nici o importanță. Nimeni nu i-ar simți lipsa.»

Președintele radioului, însă, Jamie Fly, spune pentru The Guardian că nu crede că puterea ar putea ajunge să închidă Europa Liberă cu totul. Cât despre persecuții, jurnaliștii radioului sunt obișnuiți, în special cei din spațiul ex-sovietic. Jurnaliști ai Europei Libere au mai fost deja expulzați din Uzbekistan sau Azerbaidjan.

Prizonieri în Caucaz

Și tocmai, rămânând în spațiul ex-sovietic, în Caucaz, Le Monde, în Franța, se ocupă de soarta prizonierilor armeni din Azerbaidjan, după scurtul război din Karabah în care Armenia a pierdut majoritatea teritoriilor care legau Karabahul de Armenia propriu-zisă și a trebui să accepte medierea (și protecția) trupelor rusești trimise ca forțe de menținere a păcii (ceea ce aranjează Moscova foarte bine).

În schimb, refuzul Azerbaidjanului de a elibera prizonierii armeni irită la Moscova, cum o constată cotidianul rus de opoziție Kommersant.

Chiar și acum, după încetarea focului, mai multe zeci de prizonieri armeni se află în continuare în mâinile azerilor, care refuză să-i elibereze, considerându-i «teroriști» (o etichetă, ca și cea de «agent străin», acordată cu mare ușurință în zonă). Le Monde constată și multe cazuri de tortură printre cei deja eliberați.

Blinken la Kiev: nu «sferelor de influență»

În marginea unui alt „război înghețat” din spațiul ex-sovietic, cel din Ucraina, secretarul de stat SUA Antony Blinken și-a încheiat ieri vizita de două zile la Kiev. Observatorii sunt de acord că simplul fapt că Blinken a acordat Ucrainei o asemenea prioritate încât să meargă special două zile la Kiev imediat după reuniunea G7 de la Londra este un semnal puternic adresat Moscovei.

Blinken nu s-a sfiit să folosească termeni precum „acțiunile nesăbuite și agresive ale Rusiei”, atunci când i-a dat asigurări lui Volodimir Zelenski, joi 6 mai, că SUA stau alături de Ucraina. Vorbind cu Zelenski, Blinken a pomenit însă și „inamicul intern” al Ucrainei, și anume: problemele inextricabile ale Ucrainei cu corupția, oligarhii și disfuncționalitățile administrative.

Blinken s-a ferit însă să facă vreo promisiune în legătură cu o posibilă aderare a Ucrainei la NATO, deși Zelenski a insistat că speră să obțină sprijinul SUA pentru asta. Declarația Departamentul de Stat SUA nu face nici o referire la dorința Ucrainei de a adera la NATO. Blinken a spus însă că SUA examinează cererea Ucrainei pentru asistență militară suplimentară. Statele Unite au acordat deja Ucrainei ajutoare în valoare de 5 miliarde de dolari, inclusiv armament letal și dispozitive antitanc, din 2014 încoace.

Blinken a mai spus și că „SUA nu acceptă ideea de «sfere de influență»”, aluzie la insistența Moscovei că spațiul ex-sovietic ar trebui să rămână sub influența sa.

SUA și Ucraina sunt de acord în legătură cu pericolul Rusiei”, rezumă la Moscova același Kommersant. În schimb, Izvestia subliniază că Blinken a evitat, în conferința de presă de ieri de la Kiev, să răspundă întrebării dacă Rusia ar putea într-adevăr să fie exclusă din sistemul internațional de plăți electronice SWIFT. Pe 28 aprilie, Parlamentul European a propus ca Rusia să fie exclusă din SWIFT, dar asemenea decizie este un factor complex, care ține în primul rând de guvernele UE, de SUA și de o complicată coordonare la nivel internațional.

(Cf. și blogul pe care îl țin zilnic la Europa Liberă despre criza din Ucraina, de la tulburările de pe Maidan din decembrie 2013 încoace, inclusiv evoluțiile zilnice ale situației pe front în Donbas: Criza din Ucraina. LiveBlog.)

La München, Süddeutsche Zeitung oferă în acest timp un reportaj-analiză de pe frontul din Donbas, intitulat „Prin ceața groasă a adevărului”, în care se caută descâlcirea mișcărilor de trupe rusești, dar mai ales a intențiilor Moscovei: mai întâi se strânge o adevărată armada la granițele Ucraine, apoi militarii sunt retrași, dar armamentul rămâne acolo unde fusese instalat... Ce ar putea să însemne toate acestea?

Vorbind despre Rusia, este de reținut și constatarea formulată de ministrul de externe al Slovaciei, Ivan Korčok. Într-un interviu cu La Repubblica, în Italia, unde se află în vizită oficială, Korčok, vorbind despre nerespectarea drepturilor omului în Rusia, despre cazurile cunoscute de spionaj și intervențiile directe în țările vecine, a spus:Moscova nu înțelege că Zidul a căzut.”.

"Cum se sabotează un gazoduct"

Revista franceză lunară de studii politice Le Monde Diplomatique are un întreg dosar despre implicarea Washingtonului pe piața europeană a gazului, dar în dosar și un comentariu pe un ton iritat, intitulat: „Cum se sabotează un gazoduct” în care i se reproșează lui Emmanuel Macron că a schimbat taberele în ultimul moment, sprijinind SuA împotriva Germaniei, care e pe cale de a încheia construcțiile terminalului Nord Stream 2, destinat gazului din Rusia.

Până în 2019, Franța forma în UE o minoritate de blocaj în chestiunea acestui proiect, alături de Germania, Olanda, Austria, Belgia, Grecia și Cipru. Acum, firmele europene (în special germane) care participă la construirea gazoductului Nord Stream 2 sunt supuse sancțiunilor SUA, dar, scrie Le Monde Diplomatique, „Angela Merkel a decis renunțarea totală la nuclear la sfârșitul anului 2022 și la cărbune până în 2038. Așteptând creșterea eficacității energiilor regenerabile, «revoluția energetică» cunoaște multe eșecuri: e suficient un val de frig, sau o perioadă înnorată și fără vânt, ca centralele termice alimentate cu lignit să pulverizeze obiectivele emisiunilor de gaze cu efect de seră, cum s-a întâmplat în februarie.” În așteptarea dezghețului, în toate sensurile...

  • 16x9 Image

    Dan Alexe

    Dan Alexe, corespondentul Europei Libere la Bruxelles, poliglot, eseist, romancier și realizator de filme documentare. 

XS
SM
MD
LG