Manifestul pe care l-a publicat online asasinul suprematist alb din Noua Zeelandă e un document revelator pentru direcția pe care o ia o anume ideologie rasială care depășește tradiționalele naționalisme extreme.
Sigur, 73 de pagini cât are documentul nu se compară ca dimensiune cu delirul de 1.500 de pagini al norvegianului Anders Breivik, autorul masacrului de la Utøya din 2011. În ambele cazuri însă e vorba de o tentativă de justificare a masacrului printr-un discurs ideologic menit a face si alți adepți.
Dezlânat, repetitiv, obsesional, documentul, intitulat The Great Replacement, are un titlu pe care francezii care studiază extrema dreaptă l-au recunoscut imediat: Le Grand Remplacement, Marea Înlocuire, formulă inventată de un teoretician al dreptei extreme franceze, Renaud Camus.
„Marea înlocuire” trimite la o ficțională „totală înlocuire culturală și rasială” a albilor, a europenilor, de către alte rase. Este o formulă pe care a preluat-o și Marine Le Pen de câteva ori în discursurile ei.
Imaginea mai trimite și la Le Camp des Saints, un roman al scriitorului Jean Raspail (1973), care prezintă Franța invadată de un milion de imigranți. În imaginarul partizanilor teoriei „marii înlocuiri”, ea se va petrece fie prin invazie, fie pur și simplu prin „rata fecundității”.
Ceva asemănător întâlnim și la Michel Houellebecq, în romanul Soumission/Supunerea, ieșit în mod întâmplător chiar în ziua masacrului islamist de la Charlie Hebdo, pe 7 ianuarie 2015.
E revelator, de altfel, că scopul final atât al extremiștilor islamiști, cât și al celor al extremei drepte, este producerea unor rupturi definitive, de nereparat, în societate, între diferitele grupuri, dacă e nevoie – până la războiul civil.
Discursul, în ambele părți, funcționează astfel prin dezumanizarea victimelor: „Nu există inocenți într-o invazie” scrie în manifestul asasinului din Noua Zeelandă. Occidentul e prezentat ca fiind distrus de „individualismul hedonist și nihilist”, formule luate de la noii filozofi la modă ai dreptei, precum Jordan Peterson, dar formule care apar, sub o formă sau alta, și în mesajele Statului Islamic. Occidentul, cu societatea sa deschisă, e văzut ca responsabil și de unii și de alții.
E vorba așadar de un fascism post-național – o confruntare etnică, iar nu națională, confruntare etnică ce nu mai ține cont de frontiere. În textul său, asasinul australian din Noua Zeelandă se proclamă de altfel „european”, sinonim pentru el cu alb.
E de altfel revelator că în această perspectivă a confruntării distrugătoare dintre civilizații, antisemitismul dispare. Ideologii aflați la origine, precum francezul Renaud Camus, au simțit că pentru a vinde vechiul discurs al urii, el trebuie îmbrăcat în haine noi.
