Linkuri accesibilitate

„E trist în ţara Moldovei atâta timp cât o să arătăm cu degetul în sus stând cu capul plecat”


Dumitru Noroc

Jurnal săptămânal la Europa Liberă cu Dumitru Noroc.

Născut la 10 noiembrie 1933, în satul Ustia, raionul Glodeni. Studii: Facultatea de Medicină Generală a USMF „Nicolae Testemiţanu”. Deputat în primul parlament al Republicii Moldova (1990-1994). Doctor conferențiar universitar, Om Emerit, membru al Consiliului Uniunii Pensionarilor din R. Moldova.

Luni

M-am trezit după o noapte zbuciumată. Mă chinuiește un gând încă de când a anunțat dl prim-ministru Ion Chicu că revine la campania Partidului Democrat „Un doctor pentru tine”. O încercare populistă care nu soluționează ca atare problema acordării asistenţei medicale populaţiei din satele noastre, ci, din contra, agravează şi mai mult situaţia din sistemul de sănătate. De ce? De-atâta, vorba președintelui, că specialiștii din instituțiile medicale urbane sunt trimiși în teritoriu fără utilajul necesar pentru investigare şi tratament.

Pentru a stabili o diagnoză precisă este nevoie de o serie de investigații şi consultații în instituţiile specializate de performanță. De exemplu, cum poţi să-l trimiţi în sat pe prof. A. Grosu de la Institutul de Cardiologie cu fonendoscopul şi tonometrul, lăsând pacienţii care au nevoie de ajutorul lui pe paturile instituţiei?

Apropo, astăzi unii bolnavi cu hipertensiune au aceste aparate. Nemaivorbind de medicul stomatolog, care constată că din cei 32 de dinţi majoritatea trebuie trataţi.

De regulă, pacientului cu suspiciuni la o patologie, după consultațiile echipei parașutate în sat, i se recomandă investigații în centrele raionale şi republicane. De aici începe calvarul. Numai moş Ion ştie câţi bani din pensia mizeră a cheltuit pentru transport, hrană, uneori şi pentru investigații şi consultări, ca mai apoi să fie luat la rând la spitalizare. Rând care poate dura ani buni.


De cele mai multe ori, pacienților li se recomandă tratament la locul de trai în ambulatoriul de unde au pornit. Din cauza lipsei de finanțe şi condiţii de reabilitare, problema rămâne cum a fost. Ar fi bine ca Ministerul Sănătății să studieze fenomenul, să precizeze cât s-a cheltuit în anul 2018 pentru salariile echipelor „salvatoare”, pentru transportul lor în teritoriu şi a cheltuielilor celor care au parcurs calea anevoioasă prin instituțiile din ţară.

Reieşind din cele spuse, la propunerea Consiliului Uniunii Pensionarilor din R. Moldova s-a convenit ca guvernul să se dezică de această lozincă păguboasă şi să găsească altă cale de ameliorare a situaţiei create în satele ţării, care, la momentul actual, sunt locuite de pensionari.

Ar fi mai bine ca să se calculeze de câte flurografuri mobile şi staţionare este nevoie ca toată populaţia rurală să fie examinată anual pentru a fi depistate cazurile de tuberculoză, tumori, afecțiuni pulmonare, cardiace şi altele. Totodată, de înzestrat serviciul de ambulatoriu cu aparatajul necesar, teste, screening pentru depistarea precoce a hipertensiunii, diabetului, glaucomului etc.

Patriarhul medicinei autohtone, regretatul academician N. Testemiţanu spunea că noi suntem datori să apropiem toate serviciile cu putinţă către ţăranul nostru ca el să poată primi asistenţă medicală bună la locul de trai. El merită acest lucru.

Cei cu suspiciuni să fie direcţionaţi la instituţiile respective pentru a fi stabilită diagnoza. La propunerea Consiliului Uniunii Pensionarilor a fost inclus în proiectul „bugetului solidarităţii”, iniţiat de guvernul Sandu în anul 2018, ca pe lângă spitalele raionale să fie organizate secţii de geriatrie cu o lungă durată de tratare (nu 5-10 zile ca în prezent), paturi sociale şi paliative. Pe lângă centrele de sănătate de organizat cabinete stomatologice, secţie de fizioterapie, puncte farmaceutice etc. De adus serviciile necesare în comunitate.

Starea financiară a populaţiei de la sate nu permite tratament calitativ în sistemul de ambulatoriu din cauza lipsei condițiilor necesare şi aparatajului medical...


Starea financiară a populaţiei de la sate nu permite tratament calitativ în sistemul de ambulatoriu din cauza lipsei condițiilor necesare şi aparatajului medical. Aşa că toate eforturile guvernanţilor despre grija de sănătate a poporului truditor prin organizarea acestei campanii populiste nu este altceva decât un balon de săpun.

Toată ziua m-am ocupat de această problemă. Am sunat colegilor de la Uniunea Pensionarilor să precizeze ce-i cu propunerile noastre.

Ministerul Sănătății înţelege problema, dar nu face nimic, fiindcă aşa e comanda de sus.

Da, e trist în ţara Moldovei atâta timp cât o să arătăm cu degetul în sus stând cu capul plecat.

A venit seara, mă așteaptă insomnia. Şi duruta întrebare: ce-i de făcut?

Marţi

După coşmarul nocturn nu mi-am putut veni în fire mult timp. În sfârşit, m-am hotărât să înşir pe hârtie peripețiile petrecute luni şi să apelez la ziarul „Literatura şi arta”, cerând ajutor de a orienta opinia publică pentru a opri „avalanşa”.

Doctorul pe care îl aşteaptă populaţia vine cu mâinile goale, fără echipamentul necesar pentru investigaţii...


Am sunat la un centru de sănătate din r-nul Făleşti, raion unde mi-am început activitatea de medic, să aflu reacţia oamenilor din teritoriu. Şeful centrului mi-a mărturisit că a auzit şi el de aventura guvernării şi a rămas frapat. Spune că se bucurase când a fost anulată această debandadă. La întrebarea de ce s-a bucurat, mi-a răspuns: „Pentru că doctorul pe care îl aşteaptă populaţia vine cu mâinile goale, fără echipamentul necesar pentru investigaţii. Se foloseşte de puţinul pe care îl avem noi. Majoritatea celor care se adresează sunt bolnavii cronici pe care noi îi ştim de ani de zile. Cei apţi de muncă ignoră apelurile noastre să se prezinte la control. Cu alte cuvinte, specialiştii confirmă diagnoza existentă deja, recomandă tratament costisitor, la o parte li se recomandă investigații şi consultări suplimentare în alte instituţii”.

Din lipsă de finanţe, mulţi pacienţi ignoră recomandările. Efect zero (vorba lui A. Candu). În schimb, personalul medical este încărcat suplimentar cu vizite la domiciliu pentru a mobiliza prezenţa la control, pregătirea datelor statistice, îndeplinirea documentaţiei pentru darea de seamă a lucrului efectuat de echipă pentru a raporta şefilor. Cu alte cuvinte, suferă activitatea de toate zilele a centrului.

L-am întrebat de ce nu se revoltă. Răspunsul a fost ca și cel de la minister. Cu degetul în sus.


După o mică pauză, şeful centrului continuă: „Conducerea Asociaţiei Medicale ne-a rugat să nu ne revoltăm că, cică, membrii echipei nu sunt vinovaţi că ei şi-au lăsat bolnavii şi familiile şi ei tot nu pot să se revolte ca să nu-şi dea în obidă şefii care, la rândul lor, tot se uită în sus”.

Iată aşa suferă lucrătorii medicali, bolnavii, familiile colaboratorilor ministerului, numai ca conducerea ţării să trâmbițeze de la toate tribunele că are grijă de poporul truditor de la sate. Vai de capul nostru…

Obosit şi enervat, plec la culcare. Of, când vine noaptea, parcă vine moartea. Iarăși insomnie, vise pe furiş cu coşmaruri şi cu gândul la ziua de mâine.

Dumitru Noroc
Dumitru Noroc


Miercuri

După dejun, am hotărât să mă apuc de scris un articol revoltător cu descrierea amănunțită a fenomenului „Un doctor pentru tine”. Pe la ora 12.00 am mers la redacţia ziarului „Literatura şi arta”, pentru a-l prezenta personal redactorului-şef. Încercam să mă calmez, cu speranţa că articolul va fi publicat, citit şi astfel se va opri calvarul.

M-am dus la culcare mai liniştit, adică mi-am mai călcat un pic pe nervi.

Joi

După dejun, fuga la oficiul poştal, de unde îmi iau corespondenţa, fiindcă din cutia poştală de la scara blocului mi-o fură cineva. Răsfoiesc presa… Găsesc articolul publicat şi mă bucur nespus că, în sfârşit, o să fiu auzit în toată ţara, mai ales la guvern.

Telefonez prietenilor, cunoscuților, rudelor şi le spun să citească articolul, cumpăr de la ghişeul „Poşta Moldovei” câteva ziare pentru vecini. Chiar m-am bucurat sincer că a fost publicat. La telefon, îi mulţumesc dlui N. Dabija pentru faptul că mi-a oferit spaţiu în ziar şi aştept ecoul publicaţiei. Spre seară, am recitit articolul împreună cu soţia.

M-am culcat liniştit în aşteptarea impactului articolului publicat.

Vineri

M-am trezit binedispus. Așteptam reacţia celor de la minister, guvern, de la medici, a conducătorilor instituțiilor medicale. Linişte de mormânt!

Se apropia dejunul şi nicio reacţie. Tăcere! Mi-am luat inima în dinţi şi-l sun pe un consilier cunoscut din guvern. Îl întreb ce părere are despre articol. El, la rândul lui, mă întreabă:

– Care articol?

– Din săptămânalul „Literatura şi arta”.

– Noi nu citim ziare, noi scriem legi.

– Legi pe care nici voi nu le îndepliniți.

– Legile sunt scrise pentru popor.

– Dacă-i aşa, nici noi nu vom citi legile şi nu le vom respecta, aşa cum nici voi nu le respectaţi!

Dialogul mi-a stricat dispoziţia. Cu alte cuvinte, mi-a căzut bucuria în scârbă. Termin săptămâna cum am început-o. Probabil că moartea o să mi se tragă nu de la boală, o să mor de ciudă şi de scârbă.

Acum stau şi mă gândesc: oare cu ce am greşit noi în faţa lui Dumnezeu de nu ne dă mintea cea de pe urmă, de ce ne-a înzestrat cu o rânză mare şi cu o greblă, peste care veşnic călcăm şi nu ne mai învăţăm minte?

Ce se întâmplă cu poporul, cu intelectualitatea noastră?

Plec la culcare cu o senzaţie greu de descris. Cu întrebarea: oare cum va fi săptămâna viitoare, luna, anul?

Ce ne aşteaptă mai departe cu aşa conducere?

Vezi comentarii (1)

Acest forum a fost închis
XS
SM
MD
LG