Cum s-a întâmplat că Ziua Mondială a Poeziei cade într-o zi cu Echinocţiul de primăvară, alias pe 21 martie, e o enigmă pe care nu mă prind s-o dezleg. Totodată, legarea poeziei de o zi anume din calendar mi se pare o convenţie, iar memoria îmi vine în sprijin aducându-mi aminte de fraza unui „monstru sacru” ai literelor române din Basarabia, pomenit şi în Istoria… lui G. Călinescu: „Pe mine m-a nenorocit calendarul!” (în sensul în care, în anii crânceni ai realismului socialist, până şi cei mai înzestraţi creatori au produs texte „de 7 Noiembrie”, „de 1/9 Mai”, „de 23 februarie”, „de 22 aprilie”, bineînţeles „de 28 Iunie” ş.a.m.d.; alţii, grafomanii fără scrupule, mereu „pe linie”, nu ratau nici Ziua Grănicerului, Ziua Apicultorului, Ziua Minerului etc., etc., dar aceştia nu intră în discuţie). Cuvine-se totuşi să amintesc, în sprijinul celor care au suprapus aceste zile – a Poeziei cu cea a Echinocţiului de primăvară –, că există o foarte apreciată revistă literară clujeană, Echinox, fondată în 1968, al cărei redactor-şef a fost prof. Ion Pop (cu începere de la al doilea număr), ceea ce a făcut ca aripa ardeleană a Generaţiei ’80 să-şi facă ucenicia în paginile acesteia, astăzi vorbindu-se, pe bună dreptate, de poeţi echinoxişti (Ion Mureşan, Marta Petreu, Aurel Pantea, Augustin Z. Pop, Virgil Mihaiu, Mircea Petean ş.a.).
E o întâmplare fericită să moderez o lansare de carte – fie şi pe zoom, dar în felul acesta şi acoperirea e mult mai generoasă! – în ajunul Zilei Mondiale a Poeziei, mai cu seama când cartea e o antologie de poeme semnată de Marta Cârneci (am publicat un ditamai interviul cu Domnia Sa, la Maeştri şi Ucenici), şi se intitulează Vremea poemului înalt, Cartier de colecţie, 2022, cu invitaţi de marcă precum criticul şi istoricul literar Al. Cistelecan, tot el îngrijitorul ediţiei; poeta, eseista, romanciera Simona Popescu şi, nu în ultimul rând poetul, criticul şi istoricul literar Ion Bogdan Lefter, fără s-o uităm pe autoarea propriu-zisă, „una din cele zece, cele mai importante, poete române din toate timpurile” (Al. Cistelecan). Este o onoare să vă fac părtaşi la evenimentul în cauză, n-aveţi decât să daţi clic pe:
Iar pentru cei interesaţi, deschid Prefaţa lui Al. Cistelecan, Ceva despre Magda, aproape de final, şi citez in extenso:
În logica revelatorie a poeziilor Magdei Cârneci, „ocazionalele” din Viață ar fi trebuit să fie înaintea psaltirei. Nu numai pentru că în ele e domesticită și fulminanța lui indignatio și fervoarea revelațiilor, dar pentru că acum Magda renunță la modul vocativ în care folosea – aproape exclusiv – năvala de substantive și nu pare că mai trăiește sub presiunea vechii sale furii vizionare. E o îndulcire a tonului, o blazare a entuziasmului care face ca locul impetuozităților și al electricității discursive să fie luat de o gramatică mai degrabă reflexivă decît năvalnică. De la „sintaxa fulgerului”, Magda a trecut la cea a adierilor. Ce-i drept, asta și pentru că a venit vremea renunțărilor și Magda a ajuns să creadă că „tineri bărbați nu se vor mai sinucide” pentru ea și că nu va mai fi „marea poetesă a lumii” (Poetesa). Dar nu-s temele melancolice (luate cam în răspăr, de fapt) cele care domină, ci tot cele cu febră extatică: „vie sînt eu, îndrăgostită de univers, îmbrățișîndu-mă/ vie e lumea pe care o descriu/ vii sînt toate cuvintele mele” (Viață mare). Și tocmai pentru că-i îndrăgostită și cuvintele-i sînt vii, vestește zorii „poemului înalt”, negîndu-i moartea anunțată de Ion Bogdan Lefter. Și nu renunță nici la nostalgia imperativă a trăirii-cunoașterii absolute, a contopirii cu Totalitatea lumii, exasperată de fragmentarismul la care sîntem condamnați: „De ce, de ce să suportăm atîta multiplicare/ devorînd miriade de sterile secunde,/ atîta oarbă materie repetată într-o monotonă comèdie/ ca să întrezărim confuz strălucirea unei unice Clipe?” (Într-o zi se va produce un salt). „Strălucirea” aceea nu e, la Magda, un miraj, ci un eveniment real și o prezență constant-intermitentă. Deși, la setea ei de univers, de dragoste și iluminare, nimic nu e de ajuns: „niciodată pe cît însetez/ nu voi fi”. De trei ori nu va fi. Nu știu dacă în poezia noastră s-a mai profesat o nostalgie atît de irealizabilă și de absolută, tragică în imposibilitatea ei și trăită cu un patetism atroce. Dar dacă ne uităm la declarațiile Magdei, ea imposibile și absolute și-a propus. Și chiar s-a dedicat lor, cu fervoare, cu disperare, cu furie, cu entuziasm tragic.
* * * * * * *
Magda Cârneci (n. 28 decembrie 1955, Gârleni, Bacău), poetă, romancieră, eseistă, critic de artă. Studii la Institutul de Arte Plastice „N.Grigorescu“, Bucureşti, secţia „Istoria şi teoria artei“ (1974 - 1978; teza de licenţă: „Ţuculescu şi problema simbolului în arta moderna“ cu prof. Ion Frunzetti). Specializare post-universitară pe lângă Institutul de Istoria Artei, Bucureşti (1978 - 1979). Diplôme d'Etudes Approfondies, la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales, Paris (1990 - 1992). Doctorat în istorie (opţiunea istoria artei) la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales, Paris (1993 - 1997; teza: „Discours du pouvoir – discours de l'image: l'art roumain pendant le régime communiste“, cu prof. Alain Besançon; calificativul „très honorablement avec félicitations“, susţinută pe 21 noiembrie 1997).
Locuri de muncă: 1979 - 1981: muzeograf la Muzeul Naţional de Artă, Bucureşti ;1981 - 2001: cercetător ştiinţific la Institutul de Istoria Artei, Bucureşti ; 1990 - 1992: director al Institutului de Istoria Artei, Bucureşti; 1996 - 2000: lector invitat la masteratul de American Studies, Universitatea Bucureşti; 2001 - 2005 : lector invitat la universitatea INALCO (Institut National de Langues et Civilisations Orientales), Paris; 2006 - 2010: director al Institutului Cultural Român din Paris; 2010- 2012 : șef secție cultural la revista 22, București; 2011- 2014: conferențiar asociat la Universitatea Națională de Arte, București, Facultatea de Arte Plastice, Departamentul Teorie și Cercetare; 2010 - prezent: redactor-șef al revistei ARTA a Uniunii Artiștilor Plastici din România.
Responsabilităţi publice : 1990: director al departamentului Arte Vizuale din Ministerul Culturii şi Cultelor sub ministeriatul lui Andrei Pleșu; 1990 - 1992: director al Institutului de Istoria Artei al Academiei Române, Bucureşti; 1992-1994 : președinte al GDS (Grupul pentru Dialog Social);
2000 - 2005 : preşedinte al AICA (Asociația internațională a criticilor de artă) - Secţia română (recreată de mine după 1989); 2011 - 2019 : președinte al PEN Club România; 2012 - 2020: președinte al Consiliului Director al Grupului pentru Dialog Social (GDS).
Apartenenţe profesionale : AICA (Association Internationale des Critiques d'Art), Paris ; CAA (College Art Association), USA ; CIRET (Centre International de Recherches et Etudes Transdisciplinaires), Paris ; HGCEA (Historians of German and Central European Art), USA;
PEN International (Organizația Mondială a Scriitorilor), Londra; Maison des Ecrivains et de la littérature - MEL, Paris ; Uniunea Scriitorilor din România (secția poezie); Uniunea Artiştilor Plastici din România (secţia critică de artă).
Cărți de poezie în românește : Hipermateria, București, Cartea Românească, 1980; O tăcere asurzitoare, București, Eminescu, 1984; Haosmos, București, Cartea Românească, 1992; Poeme politice, Botoșani, Axa, 2000; Haosmos și alte poeme, antologie, Editura Paralela 45, 2004; Poeme Trans, București, Tracus Arte, 2012; Viață, Pitești, Paralela 45, 2016; Opera poetică, Pitești, Paralela 45, 2017.
Romane: FEM, București, Polirom, 2011; 2014; 2021; Scurte scenarii inițiatice, Polirom 2022.
Eseuri literare: Poetrix. Texte despre poezie, Pitești, Paralela 45, 2002.
Cărți de literatură în limbi străine: Psaume, Marseille, Editions Autres Temps, 1997; Poeme / Poems, Editura Paralela 45 (în română și engleză); Le paradis poétique, Paris, Transignum, 2004; Chaosmos. Gedichten, în traducerea lui Jan Willem Bos, Amsterdam, Go-Bos Press, 2004 (în olandeză); Chaosmos. Poems, în traducerea lui Adam J.Sorkin, Boston, White Pine Press, 2006; Trois saisons poétiques, Luxembourg, éditions PHI, 2008; Chaosmos, Paris, Editions de Corlevour, 2013; A Deafening Silence, London, Shearsman Books, 2017; FEM, roman, Paris, Non Lieu, 2018; FEM, novel, Deep Vellum, USA, 2021.
