Cum se desfășoară acest proces, cum ar putea deveni mai performant și mai inclusiv – a fost tema unei dezbateri organizată – cum altfel decât online - de Institutul de Politici şi Reforme Europene.
La expirarea a șase săptămâni de la închiderea instituţiilor de învățământ, educaţia la distanţă continuă să fie una problematică din varii motive. Mulţi dintre profesori încă nu au reuşit să însușească metodele de navigare pe diferitele platforme educaționale digitale sau în general nu dispun de laptopuri sau computere şi inventează tot felul de modalităţi cum să interacționeze cu elevii, de exemplu prin telefonia fixă sau aduc la poarta elevilor materialele didactice.
Guvernul a identificat 20 de milioane de lei pentru procurarea laptopurilor pentru elevi şi profesori defavorizaţi, dar procesul de achiziţii încă durează şi acestea vor fi disponibile cel mai probabil abia la începutul anului şcolar viitor. Cele mai recente date statistice oficiale sugerează că, în 2018, în oraşe 62 la sută dintre gospodării aveau computere, iar la sate - doar 42 la sută.
Aceşti copii trebuie să aibă o abordare individualizată în procesul de educaţie
Invocând aceste date Roman Banari de la Consiliul Naţional al Tineretului a pus la îndoială datele cu care operează Ministerul Educaţiei precum că peste 95 la sută dintre elevi au acces la învăţământul online. Mai cu seamă că există familii care au un singur calculator conectat la internet la care pretind mai mulți copii dar și maturii care lucrează și ei de-acasă, spune Roman Banari. El constată că mai dificil este accesul la educație online pentru elevii cu cerințe educaționale speciale. „Aceşti copii trebuie să aibă o abordare individualizată în procesul de educaţie ceea ce nu ar fi aplicabil la tehnologiile şi metodologiile pe care le utilizăm pentru cadrul general de tineri. Aici ar trebui să fie o monitorizare în ce măsură se implementează astfel de planuri şi cum tinerii daţi se încadrează în sistem. În ce măsură tehnologiile pe care le punem la dispoziţie sunt disponibile pentru ei, adică avem dispozitive cu limbaj Braille sau în limba mimico-gestual. ”
Coordonatoarea de proiecte în cadrul Centrului Pro Didactica Michelle Iliev spune că mai accesibil este Proiectul Educație Online patronat de Primăria Chişinău. Platforma dispune de o bibliotecă digitală cu peste 2000 de lecții video care au rămas a fi predate până la finele anului şcolar pentru toate clasele, începând de la întâia şi terminând cu a douăsprezecea. Lecţiile pot fi urmărite la televizor, astfel sunt accesibile unui număr mai mare de elevi.
Fie prin intermediul televizorului, fie prin internet sau telefon informaţia profesorilor ajunge până la urmă la elevi. Problema este cum această informaţie este asimilată, spune profesorul de informatică de la Liceul Orizont Sergiu Corlat. Instrumentele existente acum sunt necesare, dar insuficiente. Lipsesc mai cu seamă instrumentele interactive care ar transforma elevul dintr-un simplu spectator într-un participant activ la procesul educațional. Sergiu Corlat spune că în acest moment se pune accent pe rolul activ doar a profesorului:
„Suntem în situaţia când profesorul trebuie să organizeze sesiunile de instruire, trebuie să dirijeze întreg procesul şi asta ia o mare parte din resursele care ar putea fi direcţionate pentru activităţi de mentorat, indrumări, nişte chestii orientate direct pentru progresul elevilor.”
Educaţia de azi trebuie să înzestreze elevii cu competenţele necesare în lumea de mâine
Valeria Ciolac elevă în clasa a 12 la Liceul Teoretic Mihai Eminescu Bălți consideră că sistemul de învățământ nu a fost pregătit pentru transformările impuse de criza pandemică, iar una din cauze e curicula şcolară depăşită de realitate: „Până la pandemie nu au fost dezvoltate suficient competenţele digitale ale profesorilor şi elevilor deopotrivă. La informatică am fost învăţaţi să construim modele şi algoritmi pascali, dar nu am învăţat nişte lucruri esenţiale care sunt indispensabile în cadrul procesului de învăţământ la distanţă cum ar fi ceva atât de simplu cum ar fi utilizarea Google Drive. Cred că ministerul ar trebui să-şi revadă viziunea şi să includă aceste componente digitale în curiculum post pandemic, or educaţia de azi trebuie să înzestreze elevii cu competenţele necesare în lumea de mâine.”
Secretarul de stat în domeniul educaţiei Natalia Grîu nu a exlus o eventuală revizuire a conţinuturilor didactice după pandemie. Doar că nu sunt elaborarte deocamdată suficiente conținuturi digitale şi dotări tehnice în şcoli.
Întrucât nu se ştie când se va încheia criza sanitară şi dacă nu va reveni ulterior, participanţii dezbaterii au propus pe termen lung instituționalizarea unui program național online cu suporturi video şi informaționale, cu manuale digitale şi evaluări asistate de calculator, astfel încât profesorului să-i revină doar rolul de facilitator în procesul de învățământ.
