Chiar dacă mulți oameni ar evita subiectul fricilor, fricile nu evită pe nimeni, iar societatea moldovenească este marcată de temeri, îngrijorări, riscuri și preocupări. Frica rămâne totuși o dimensiune constantă a cotidianului la nivel individual și colectiv. Despre curajul și fricile moldovenilor vorbim la acest sfârșit de săptămână.

Așadar, care sunt cele mai mari frici ale moldovenilor? Unii spun că nu le este frică de nimic, în timp ce alții găsesc diverse motive care le provoacă teamă. Europa Liberă a căutat să afle motivele de frică cele mai des invocate. Subiectul l-am abordat cu oamenii întâlniți ocazional în satul Andrușul de Jos, raionul Cahul.

– „Moldovenii se tem pentru ziua de mâine, se tem pentru a avea ce pune pe masă copiilor, pentru că părinții noștri, de exemplu, mult au lucrat și le-a fost mult mai greu ca în ziua de astăzi, dar era o stabilitate cândva și, în genere, timpurile erau altfel și n-aveau, poate, atâta frică. Zic eu, că atunci eram eu cu mintea mea de copil, eu asta înțelegeam, acum pleacă...”

Europa Liberă: Dar ideea că frica de sărăcie i-a alungat pe acei un milion de cetățeni ai Republicii Moldova peste hotare în căutarea unui trai mai bun se adeverește, că tot o frică i-a fugărit?

– „Se adeverește, dna Valentina, pentru că frica pentru a avea ce pune pe masă, pentru a le da o școală mai bună copiilor, pentru a avea cu ce-l îmbrăca, pentru a avea cu ce-l lecui pe copilul bolnav, sigur că i-a dus și poate nu în totalitate pe un milion i-a dus peste hotare, dar, știți, s-au mai luat și unul după altul, pentru că la moldoveni mai este și: „Ei, dar cum, acela face, dar eu să nu fac?”, este și o mică fudulie.”

Europa Liberă: Firca de boală, iată, dacă e pandemia de COVID-19, cetățeanul e mai conștient că trebuie să aibă grijă de sănătate sau trăiește cu frică de boală?

– „Sunt oameni care trăiesc cu frică de boală, pentru că este banul, dacă trebuie să-ți aperi sănătatea și să ai grijă de sănătatea ta, este banul pus la mijloc. Unii au, unii n-au și sigur că trăiesc cu frică, dar cu toate că trăiesc cu frică, mulți nu respectă, nu-și păstrează sănătatea lor și a celor de aproape, pentru că trebuie de purtat măști, trebuie, trebuie, trebuie, multe de-alde trebuie.”

Europa Liberă: Frica de lege în anii de independență a fost?

– „Este, este frica de lege, că mai ales oamenii de la sate nu știu legile și dacă vede polițistul înaintea lui, el deja se teme de ceva. Mamă dragă, dar ce am făcut?! Sau dacă-i vine la poartă, asta-i chiar un colaps pentru dânsul. Deci este frica de lege. Se duc sărmanii oamenii de la sate cu vânzare la oraș și umblă carabinierii aceștia care au grijă de ordinea publică și îi fugăresc dintr-o parte în alta, îi obijduiesc și au o frică oarecare, dar dacă mai ajung și pe la judecăți, sărmanii oameni, asta în genere-i strășnicie.”

Europa Liberă: Mulți spun că există frică pentru ziua de mâine. Adică nu au încredere în viitorul statului sau ce e la mijloc?

– „Nu au încredere în viitorul statului, credeți-mă. Era o perioadă când mulți votau PD-ul, chiar pedagogii erau, și eu am fost în PD, pentru că șeful nostru de la Direcția de învățământ era cu PD-ul și din stimă față de omul acela și necunoscând tot adevărul de la bun început, știți, am mers, și noi avem un cuvânt de spus, intelectualitatea din sat și, da, noi mergeam pe la case, eu nu ascund chestia asta, dar odată cu răsturnarea și cu tot ceea ce am văzut și ne-am dezamăgit, eu și cu o colegă de-a mea am „îngălbenit” satul într-o zi și o noapte. Și marea majoritate au votat pentru PAS. La început erau entuziasmați, ca acum unii să fie oleacă dezamăgiți, că vedeți prețurile, pentru că lumea nu știe că depinde de niște cerințe ale Moscovei față de Chișinău, că-s niște cerințe la care conducerea noastră nu a putut să meargă și sigur că pentru ziua de mâine este frică.”

Europa Liberă: Frica de o confruntare armată persistă și ea?

– „Eu mă tem, pentru că am copii, am nepoți. Cum să nu mă tem? Numai să nu fie război, pentru că noi suntem cap de pod între Uniunea Europeană și forțele ruse și la noi e instabilă situația din considerentul că mulți avem ruși și până acum Dodon, Dodon, Dodon... Și Transnistria îi în coastele noastre cu o armată întreagă de ruși aici, care nu-s pacifiști, cum zic ei, dar îs de cei care provoacă și desigur că ne temem. Și eu mă tem, și toți se tem. Nu dea Domnul, nu dea Domnul!”

Valentina Ursu, Europa Liberă, astăzi suntem în ospeție aici, la sudul Republicii Moldova, și întrebăm cetățenii de ce le este cel mai tare frică. Există frici în societate și de ce?

– „Frică în societate? Mai cu seamă cum la ziua de azi ce se face cu Ucraina, chiar cu Pridnestrovia (Transnistria) la noi în țară, îi alarmantă treaba asta. Îi nervoasă situația, îi nervoasă!”

Europa Liberă: Îi nervoasă de ce?

– „Nu se lămuresc, nu ne dau pace, iaca care-i treaba, ca să fim liberi, independenți.”

Europa Liberă: Și de cine depinde pacea?

– „De cine? De căpeteniile lumii – America, rușii, dl Putin. De aceștia depinde, noi suntem mici pe lângă ei.”

Europa Liberă: Dar dl Putin ce vrea?

– „Nu le dau pace la ucraineni, să se afle liberi, să trăiască cum vor ei.”

Europa Liberă: Situația din jurul Mării Negre poate să zdruncine și situația din Republica Moldova?

– „Dar de ce nu? NATO șade la Constanța, la ruși nu le convine treaba asta și nu vor să se ducă, rușii din Transnistria nu vor să se ducă. Ce nu-i clar ca bună ziua? Așa-i căpetenia asta rusească, de când îi lumea și pământul, ei să cotropească numai și cu hapca pe cineva și să-l țină cu frica. Atât! Ei să fie mari și tari, restul să se simtă prost.”

Europa Liberă: Ce le spuneți celor care trăiesc cu frică?

– „Curaj, răbdare și să avem încredere în ziua de mâine! Mai mult să muncim și mai puțin lea-lea-lea... Pe dna Sandu parcă am mandatat-o ca să facă regulă în țară și merge, numai că greu, că-s mai mulți de cei care ne trag în jos. Păi, așa era lozinca lui Dodon, ca să dezbârne situația în țară, să facă Bălțul să fie aparte, Pridnestrovia să fie aparte, Comratul să fie aparte, sudul Moldovei să fie aparte și să ședem în câmp ca câinii.”

Europa Liberă: Cum vedeți viitorul Republicii Moldova?

– „O să fie bine! Eu socot că în următorii ani o să se schimbe situația pe deplin în Republica Moldova, o să scăpăm și de frică și au să meargă treburile bine. Foarte am încredere!”

Europa Liberă: În cine?

– „În actuala conducere a țării, numai că trebuie răbdare, optimismul o să câștige până la urmă.”

Valentina Ursu, Europa Liberă, astăzi am venit în ospeție aici, la Andrușul de Jos, Cahul, și întrebăm cetățenii de ce au cea mai mare frică și dacă există teamă în societate.

– „Frica de sărăcie, pentru că ce salariu noi avem? Umblăm la lucru cu 200 de lei și cât acum s-a scumpit, cât îi pâinea, cât îi gazul, cât îi lumina? Eu îs de una singură, n-am soț, am doi copii, îs în Europa, eu sunt nevoită să plec, aici eu nu pot să mă descurc de una singură, că eu am trei luni de când șed acasă, că n-au de lucru să-mi dea. Dacă se putea să ies la pensie, trebuia să ies la pensie, că am 57 de ani la anul. Mai ajung eu la 63 de ani la pensie? Eu nu trag speranță, că ziua de mâine e cu frica – te scoli/nu se scoli, ai ce mânca/n-ai ce mânca? De pus în pământ, de pus toate celea, îi greu. Noi am votat, dar n-am știut, pentru că am votat ba pe unul, ba pe altul și, votându-i, totuși n-au făcut ceea ce au promis la lume.”

Europa Liberă: Și acum, dacă ar fi alegeri, aveți pentru cine să votați?

– „Nu mai avem, că nu avem încredere în nimeni. Noi de-amu stăm cu gândul la Domnul, ca Domnul să ne ajute mai departe. Frică de Dumnezeu am avut și am, pentru că eu umblu la biserică și nu mă culc fără să-mi fac cruce și să mă rog și mă scol ca să mă rog, pentru că bunul Dumnezeu îi deasupra noastră și sperăm la El, toată nădejdea-i la El, că păcate noi toți avem, dar când ne ducem și ne pocăim la biserică, și ne împărtășim, și bunul Dumnezeu ne mai scoate păcatele.”

Europa Liberă: În viața Dvs. când ați avut cel mai mult curaj?

– „Când am avut cel mai mult curaj? Când era soțul lângă mine și copiii lângă mine, atunci eram fericită, acum nu mai sunt fericită, pentru că copiii nu sunt lângă mine, soțul îi mort de șapte ani și noi nu mai avem încredere. Eu, una, n-am încredere nici în doctor, nici în poliție, numai am frică și încredere în bunul Dumnezeu și mă rog zi și noapte.”

Europa Liberă: Dar frică de război există?

– „Dar nici nu mai vorbim de frică de război, că am doi copii și tare mi-i frică.”

Valentina Ursu, Europa Liberă, astăzi am ajuns aici, la Andrușul de Jos, raionul Cahul, și întrebăm cetățenii despre frici și despre curaj. Există mai mult curaj în societate sau mai multă teamă?

– „Cred că mai multă teamă există.”

Europa Liberă: Teamă de ce?

– „Teamă, mă rog, așa am fost noi crescuți de „fratele mai mare” și era teama asta. Și acum mulți dintre băieți care au spus că „noi am votat pentru Maia Sandu, dar, ia uite, rușii, dacă vor, ne îneacă într-o lingură de apă și trebuie să mai plecăm capul cu gazul, cu ceea, cu cealaltă”. Așa-i concepția lor.”

VIDEO: Ion si Valentina Raru, foști profesori în satul Andrușul de Jos, Cahul

Europa Liberă: Dar frică de boală, frică de război, frică de instabilitate?

– „Ei, întotdeauna sătenii noștri la un pahar de cinste au spus: „Dă, Doamne, pace și roadă să fie!”.”

Europa Liberă: Există frică de război?

– „Frică de război a fost totdeauna, dar noi avem o armată de 14 mii de soldați ruși care stă ca un butoi cu pulbere deasupra noastră, care poate exploda oricând.”

Europa Liberă: Rusia și-a luat un angajament că-și va retrage armata de pe teritoriul Republicii Moldova.

– „Ei și? L-a luat la summitul de la Istanbul și nu l-a respectat, și nici n-o să-l respecte.”

Europa Liberă: De ce?

– „Pentru că ei au sfera lor de influență aici și mai au încă visul de a reîntoarce Uniunea Sovietică, de a o reface.”

Europa Liberă: Și visul acesta poate să devină realitate?

– „Eu nu cred că poate să devină el realitate. Nu cred, pentru că ce au făcut ei în Karabah, în Gruzia, în Ucraina, la noi aici ne-au luat trei sferturi din pământul nostru și întotdeauna ne-au presat și acum ne presează în continuare.”

Europa Liberă: Dar curajul cel mai mare când s-a manifestat în societatea noastră?

– „Curajul cel mai mare s-a manifestat la sfârșitul anilor ‘80, când lumea a ieșit cu mic, cu mare și a cerut: „Vrem independență! Vrem limbă, vrem alfabet!”, atunci a fost curajul cel mai mare. Acum s-a manifestat la 11 iunie anul trecut, când au votat un milion și ceva de oameni pentru PAS și l-au așezat la putere, și au câștigat puterea întreagă. Mai fac greșeli, mai calcă pe greblă, băieții noștri sunt tineri, dar cred că vor izbuti.”

Europa Liberă: Am discutat cu oameni care trăiesc cu frica pentru viitor. De ce această teamă?

– „Vă spun de ce este teama aceasta pentru viitor, pentru viitorul copiilor, pentru că toți îs plecați în toate părțile. În sat la noi, iată, vă arăt: una, două, trei, patru, cinci, șase și a șaptea gospodărie îs pustii, gospodarii nu-s, îs plecați. Și tineretul nu are unde munci, n-are locuri de muncă, asta-i principala cauză.”

Europa Liberă: Frica de boală, iată, mai ales ținând cont că această pandemie de COVID-19 a dat mari bătăi de cap și autorităților sanitare, există frica de boală?

– „Dar la noi în sat nu prea se simte frica asta de COVID, nu vor să se vaccineze, nu se vaccinează. Iată, noi cu soția ne-am vaccinat de trei ori și, dacă o să fie nevoie, ne vom vaccina și a patra oară, că noi vrem să ne protejăm pentru noi și pentru copiii noștri, și pentru nepoții noștri și vrem să mai trăim.”

Europa Liberă: Ce le spuneți cetățenilor ca să depășească fricile, cum îi încurajați?

– „Să aibă încredere în viitor, în noua guvernare. Eu știu, câte guvernări au fost, noi în toate am avut încredere, dar, uite, dezamăgirile au fost mari până la urmă.”

Europa Liberă: Cât de mult contează curajul?

– „Contează foarte mult. Dacă ai curaj, treci și prin foc, dacă nu ai curaj, dai înapoi.”

Valentina Ursu, Europa Liberă, astăzi am făcut un popas aici, la sudul Republicii Moldova, și întrebăm cetățenii despre frică și curaj. În societatea moldavă e mai multă teamă sau e mai mult curaj?

– „Depinde de starea emoțională a persoanei. De obicei, societatea prinde la curaj atunci când sunt mai mulți. Deci, atunci când e unul, el este fricos, atunci când suntem mai mulți, suntem mai curajoși, așa să spun. Și societatea noastră este învățată să fim mulți. Deci, familii mari, prieteni, verișori, cumetri și prinde la curaj persoana când sunt mai mulți.”

Europa Liberă: Dar când apare frica?

– „Frica apare atunci când persoana se simte în nesiguranță. Și nesiguranța este creată de mai mulți factori – factorul economic, factorul social, că, da, putem rămâne fără căldură, putem rămâne fără acoperiș. Vorbim de piramida necesităților, când dispare primul nivel, ceea ce are persoana de bază nevoie, atunci apare și frica. Și frica pentru ziua de mâine că nu știi ce va fi și cu ce ne vom confrunta mâine, ce legi noi și ce tarife noi ne vor pune, asta creează desigur frică, că nu vom putea supraviețui. Dar noi suntem moldoveni, găsim ieșiri din toate situațiile.”

Europa Liberă: Și în cele mai dese cazuri moldovenii de frica sărăciei și-au făcut bagajele și au luat calea pribegiei?

– „Da, din cauza asta jumătate din cetățeni ai republicii sunt numiți diasporă.”

Europa Liberă: Instabilitatea din regiune, pentru că e o stabilitate fragilă, provoacă frică în societate?

– „Nu cred că Republica Moldova se confruntă cu frica de război. Atâta timp cât nu este la ușa noastră, nu avem frică. Știți, cum a fost și cu coronavirusul. Cât a fost el în China: „Văleu, Doamne ferește, nu se ține de noi și mulțumesc”. Atunci când a bătut la noi la ușă și ne-am confruntat cu el, atunci doar a venit frica. Avem și acum persoane care nu au frică de coronavirus, că nu există, că în familia mea nimeni... Păi, domnule sau doamnă, fii mulțumit(ă) că nu ai trecut prin ceea ce au trecut cei care au avut probleme. Cum poți să nu crezi în ceea ce deja este evident și este peste tot? Așa și cu războiul, așa și cu orișice, atâta timp cât nu este la ușa mea, nu mă interesează și nu am frică. Este o frică așa, Doamne ferește, și mă rog la Dumnezeu, și mă duc și pun și o lumânare la biserică, dar poporul nostru este un popor mai religios, să-i spun, da? Și absolut toate problemele se vor hotărî atunci când tu te duci și te rogi și mai donezi ceva, și mai faci un lucru bun, și atunci Dumnezeu îți va da.”

Europa Liberă: Adică, frica de Dumnezeu, da?

– „Ehe, asta da! Este o frică de Dumnezeu, exact. Vezi că Dumnezeu te poate pedepsi pentru unele chestii. 50 la 50, cineva crede, cineva nu crede, cineva are frică, iar cineva nu are frică. Și frica la fel se manifestă în diferite metode – cineva fuge de probleme, cei care au emigrat, cineva rămâne aici și începe să lupte. Și atunci când te confrunți cu luptatul acesta aici în țară, când te confrunți cu rezistența socială, deci rezistența asta socială nu ne provoacă frică, dar ne descurajează, așa să spun. Deci, vorbind și de curaj și vorbind și de frică, ne descurajează atunci când nu avem susținere.”

Europa Liberă: Frică față de lege există? Sau respect față de lege există?

– „Frică mai degrabă. Respect nu, pentru că respectul se creează atunci când legile sunt funcționale, dar atunci când vedem că orișice problemă o putem rezolva și prin „alte căi”, să spun așa, asta desigur creează nesiguranță în legi.”

Valentina Ursu, Europa Liberă, astăzi suntem în ospeție aici, la sudul Republicii Moldova, și întrebăm cetățenii despre curaj și frică. În societatea moldavă e mai mult curaj sau e mai multă teamă?

– „Teamă!”

Europa Liberă: Teamă de ce?

– „De guvernare, 30 de ani, pentru că cetățenii nu știu definiția de unitate. Eu le-am recomandat de câteva ori să se învețe de la câinii maidanezi, de la albine, aceea știu ce-i asta unitate. Când o să știe ce-i asta unitate și când în piața de legume cântarul o să stea la locul lui – atunci vom trăi bine, doamnă.”

VIDEO: oconvorbire cu Nicolae Dandiș, primarul municipiului Cahul

Europa Liberă: Dar altă frică de ce?

– „Frică eu am de Dumnezeu, mai ales acum la bătrânețe, când simt că sunt neputincios, simt prezența lui permanent lângă mine, că mă ajută în diferite situații dificile ale societății. Societatea, doamnă, e sălbătăcită, nu are educație morală, sufletească, are doar o valoare – bani, toți aleargă după bani. Și cel care are puțini, și acel care are mulți bani, și acela încă mai vrea, piramidă, acel care are mult – acela vrea piramidă să facă. Doar unitatea poate să salveze orice popor, nu numai moldovenesc.”

Europa Liberă: Frică de război, frică...

– „Nu! Eu am fost la război, sunt veteran de război, am fost la războiul de pe Nistru și sunt militar «кадровый» (de carieră), pe rusește îi spune.”

Europa Liberă: Dvs. vă considerați o persoană curajoasă sau cu teamă?

– „Curajos tare! Nu, curajos! Azi îs bătrânel, dar nu mă tem de nimeni și niciodată în viață nu m-am temut, eu m-am născut așa.”

Europa Liberă: Dar ați spus că ați fost participant la conflictul armat de la Nistru. Acolo, în ’92, ați trăit cu frică?

– „Am fost participant foarte activ, aveam vârsta de 39 de ani...”

Europa Liberă: Dar momentul când ați trăit adevărata frică când a fost?

– „Frica era permanentă, doamnă, că gloanțele zburau în cruce și oricând puteai să fii împușcat, trebuia să fii atent cum mergi, unde mergi și am avut frică. Frica care era, dacă eram foarte activ acolo la Nistru, că am fost și la Bender? Pentru țară, pentru bine am luptat, dar nu văd binele în țară de când am venit de acolo. Și frica care era? Că după conflictul – războiul! – nu conflict, acela era război, conflict este atunci când două pistoale împușcă, dar când merg tancuri și tunuri – acolo e război, doamnă! Și mă doare că guvernanții precedenți și chiar și actuali pe noi aproape că nu ne iau în seamă, ne-au dat, avem niște bani pe lună, mulțumesc și de asta, dar în popor când îi spui că eu sunt veteran, am cu mine acum legitimația de război, că eu îs asta... – „Dar mie mi-e în cot unde ai fost tu, că nu te-am trimis eu acolo”. Și eu zic: «Măi, dar eu m-am dus acolo cu nădejdea că să facem țara integră, să trăim toți bine, dar uite că am fost sacrificați și ne-a vândut tot elita de sus acolo».”

Europa Liberă: Și cum vedeți viitorul Republicii Moldova?

– „Sunt optimist, o să fie sfârșit la calvarul acesta pe care-l avem acum, nu știu, o să dovedesc eu să văd lucrul acesta, dar ceva o să vină, o să vină o putere care să facă ordine.”

Europa Liberă: Deci vă las cu curaj?

– „Curaj, curajos!”

Europa Liberă: Cât de mult contează ca omul să nu trăiască cu frică?

– „Contează, că iată acum eu am ieșit afară și am băut o pastilă, că altfel mă enervează societatea, că te împinge din rând, îi spui că ești veteran de război, dar el zice: „Dar mie mi-e în cot, că tu, eu nu te-am trimis acolo, tu dă-te într-o parte, că eu îs mai puternic fizic și acuși te dau jos, dacă nu mă auzi, nu mă înțelegi”. Și iaca asta-i frica.”

Valentina Ursu, Europa Liberă, astăzi suntem în ospeție aici, la sudul Republicii Moldova, și întrebăm cetățenii despre curaj și frică. Când apar fricile și de ce există frică?

– „Frică de la sărăcia de azi, că ia uitați-vă, umblăm și când te uiți ce prețuri, nici nu poți să cumperi nimic. Îs la pensie cu 2.000 de lei pensia, încă mulțumim Domnului că ne-au mărit-o acum și am 2.000 lei pensia, sărăcia tare ne afectează. Altă frică, în rest n-am frică...”

Europa Liberă: Frica de COVID?

– „Și de COVID ni-i frică, dar iaca suntem cu mască, cu mască suntem și vaccinați suntem, ne-am vaccinat și cu mască, că ni-i frică de COVID.”

Europa Liberă: Frica de război?

– „Și de război, d-apoi cum? Dar la noi văd că până ce e liniște.”

Europa Liberă: Dar, în general, situația din regiune trezește îngrijorări?

– „Da, iaca, când vedem cu Ucraina, clar că trezește îngrijorări.”

Europa Liberă: Și cum vedeți viitorul Republicii Moldova?

– „Of! Nici n-am răspuns, că toți o așteptat vremuri bune și nu se vede nimic, că toți îs revoltați, gazul mărit, iaca de la 1 se scumpește lumina, toate celea, în magazine tot, pâinea la un leu, la un leu și jumătate, vă dați seama ce...”

Europa Liberă: Și credeți că aici e vina autorităților?

– „Privim televizorul, că dau vina pe dânșii, că nu au încheiat la vreme contractul cu Rusia. Vedeți cum a fost aici? Și dau vina pe Dodon, într-un fel, că Dodon o fi pus bețe în roate.”

– „De la sărăcie cred că se începe toată frica asta.”

Valentina Ursu, Europa Liberă, astăzi suntem în ospeție aici, la Andrușul de Jos, Cahul, și întrebăm cetățenii despre frică și curaj. Care sunt fricile și când sunt momentele când trebuie manifestat curajul? Au frică moldovenii de ceva?

– „Frica-i de invazie, că noi suntem cotropiți de 30 de ani, așa și am rămas. Din Transnistria Armata a 14-a, 14 mii de soldați. Eu îs de acord, lasă să fie, dar să văd și eu un trotuar făcut de Rusia, dacă suntem frați – să ne ajutăm ca frații. Dar așa ce? Iaca de asta eu am frică. Să-și ia munițiile celea vechi care le au aici și să nu le explodeze la noi pe pământul nostru. Și să fim oleacă mai uniți, să fim mai patrioți, dragoste să avem de neam, de patrie, de localitatea unde suntem.”

Europa Liberă: Și mai sunt și alte temeri, frica de boală?

– „Frica de boală – da! Dar cum? Trebuie să ne informăm. Eu m-am vaccinat și mă vaccinez și pentru copiii mei să nu le fac probleme, asta-i.”

Europa Liberă: Teama de lege?

– „Teama de lege, că nu se respectă și nu-s legi omenești făcute. Dacă la noi ar fi o lege, ca să fie pedepsit nu acel care a fost prins cu un mănunchi de pătrunjel că vinde în mijlocul străzii, dar să fie pedepsiți sau să plătească impozite și acel care are milioane și zice că are trei case de lux și șapte apartamente, dintre care trei case i le-a dăruit soacră-sa și mamă-sa. Vreau să le văd și eu cu ce au lucrat, cu fiecare firișor de păr, cu fiecare unghișoară a lucrat persoana aceasta care i-a dat ajutor. Și eu am vrut tare să-mi ajut copiii, am lucrat și în Israel, și în Italia, dar ia uitați-vă ce casă am făcut, n-am făcut cu trei niveluri, că nu mă pot la un nivel să mă ridic ca lumea.”

Europa Liberă: Dar de ce ați mers peste hotare, de frica să nu trăiți în sărăcie?

– „De frica ca copiii totuși să-și obțină...”

Europa Liberă: Copiii o să revină?

– „Nu! Cel din Belgia a spus că nu revine pentru nimic. „Mi-i dor – vin, o să vă văd, vă iau acolo, dar nu revin”. Și asta-i adevărul!”

* * *

Voci adunate în sudul Republicii Moldova, mai exact, în Andrușul de Jos, localitate din raionul Cahul. Mai mult de zece ani, cercetările sociologice arată că cetățenii Republicii Moldova sunt cel mai mult îngrijorați de sărăcie, de prețuri, de șomaj și de viitorul copiilor. Moldovenilor le mai este frică de corupție, boală și un eventual război în regiune. Despre toate acestea o convorbire cu sociologul Vasile Cantarji.

Vasile Cantarji: „E vorba de câteva frici, de un buchet de frici, să spunem așa, fiindcă de două decenii de când deja se măsoară acest lucru, avem cel puțin patru frici care persistă întruna. E vorba de: sărăcie, prețuri, viitorul copiilor și a patra ar fi șomajul. De-a lungul timpului a apărut și cea de-a cincea frică, e vorba despre corupția care a ajuns în Top cinci frici cam cu cinci ani în urmă, în plină ascensiune a regimului legat de numele politicianului Vlad Plahotniuc și până în ziua de azi se menține în continuare, ceea ce este absolut firesc atâta timp cât discursul politic mereu subliniază că corupția ar fi fenomenul care subminează energia statului și a poporului în general. Acestea sunt fricile de tip marker, care sunt caracteristice pentru toate păturile sociale, că sărăcia, de exemplu, este pomenită chiar și de cei mai înstăriți în aceste sondaje. Or, în sondaje știți că noi obișnuim să vedem și diferite grupuri de populație cum răspund la o întrebare sau alta. Și din perspectiva stării materiale împărțim eșantioanele noastre între grupuri egale: cei mai săraci, medii și mai bogați sau mai puțin săraci, să spunem, și iată cei care au un nivel socio-economic, așa cum le spunem noi, sporit, e treimea cea mai bogată a eșantionului. Oricum, în rândul lor, iată, în Barometrul din februarie 2021, 45 la sută au pomenit sărăcia ca și problemă sau perspectivă care i-ar îngrijora. Deci, asta să ne confirme faptul că aceste frici de bază sunt caracteristice întregii societăți – celor mai înstăriți, mai instruiți, mai puțin înstăriți și mai puțin instruiți, și bărbaților, și femeilor, și tinerilor, și persoanelor în vârstă.”

Europa Liberă: Eu m-am întors din Moldova profundă, am fost la sud, și din discuție cu cetățenii pe care i-am întâlnit acolo, majoritatea dintre ei cred că acel milion de cetățeni care au luat calea străinătății au plecat peste hotare inclusiv pentru că le-a fost frică de sărăcie. Cum definiți Dvs. această sărăcie, ca să ne fie foarte clar ce înseamnă frică de sărăcie?

Vasile Cantarji: „Nu neapărat este vorba de o sărăcie literalmente vorbind.”

Europa Liberă: Adică, că nu ai o bucată de pâine, că nu ai la această bucată de pâine ce pune pe masă?

Vasile Cantarji: „Exact! Hai să spunem că și fricile sunt de diferită natură. Sunt frici lăuntrice, conștientizate, mai neconștientizate, pentru cele care ne atacă subconștientul, probabil, trebuie să ne adresăm psihologilor, dar...”

Europa Liberă: Sunt o altă categorie de fobii, astăzi vorbim strict despre sărăcie.

Vasile Cantarji: „Omul care spune că îi este frică de sărăcie sau de șomaj, deseori putem vedea că aceste frici sunt împărtășite și de oamenii care sunt angajați în câmpul muncii, o duc bine mersi, ceea ce ne vorbește că nu este, repet, literalmente sărăcia, nu sărăcia în sine după definițiile sale le provoacă deranj, neliniște și teamă.”

Europa Liberă: Câți cetățeni trăiesc cu această frică de sărăcie?

Vasile Cantarji: „Păi, iată că avem 50,5 la sută, fiecare al doilea respondent în cadrul Barometrului de Opinie Publică a spus că se îngrijorează de sărăcie. Omul, când menționează că se teme de sărăcie, el, probabil, conștient sau mai puțin conștient, încadrează aici mai multe frici – frică de o anumită instabilitate, neîncrederea în viitor, lipsa de stabilitate pe care o vede în jur, toate acestea ar fi cumva un piedestal care generează această neliniște a lui.”

Europa Liberă: Să ne explicați și frica față de prețuri. Iată suntem tocmai în toiul iernii, acum când au crescut tarifele la resursele energetice și cetățeanul acum cel mai des arată factura și face comparație cu salariul pe care îl ridică. Și cum explicați Dvs., ca sociolog, frica față de prețuri? Și cât din lumea pe care ați intervievat-o spune că are frică de prețuri?

Vasile Cantarji: „Un an în urmă, în februarie 2021, de prețuri se îngrijorau 47,5 la sută din cei intervievați, totodată, din 2004, anul de când se adresează această întrebare, prețurile mereu aveau un nivel atât de sporit, aceasta deoarece trebuie să înțelegem că suntem o populație totuși săracă. Populația săracă este foarte vulnerabilă la fluctuațiile de pe piață, ori piața este liberă și prețurile sunt dictate de situația obiectivă sau poate uneori și subiectivă de pe piață, adică comerțul dictează prețurile, iar fluctuațiile de prețuri sau mai ales creșterea de prețuri este resimțită întotdeauna tocmai de cei nu prea bogați, nu prea înstăriți, de aceea orice săritură de prețuri pentru populația noastră generează probleme pentru structura cheltuielilor. Dacă noi întrebăm acum cetățenii noștri de ce vor fi nevoiți să se lipsească pentru a achita facturile care au crescut...”

Europa Liberă: La ce ar renunța, în primul rând, ca să poată să-și acopere aceste datorii pentru utilități?

Vasile Cantarji: „Credeți-mă că nu vor fi atât de mulți cei care vor spune că din contul vacanței din vara viitoare, așa cum ar spune probabil mai mulți cetățeni din țările dezvoltate, ci vor spune că din contul la vestimentație, din contul la alimentație, la tratament și medicamente. Adică o populație săracă face față creșterilor de prețuri deseori limitându-se la a-și acoperi calitativ, să spunem, necesitățile cele mai de bază.”

Europa Liberă: Cât de îngrijorată este populația atunci când e vorba despre boală? Suntem în plină pandemie, statistica arată că zilnic iarăși a început să crească foarte mult numărul celor infectați cu COVID-19. Se teme lumea de boală?

Vasile Cantarji: „Exact. Se teme și pot să vă dau mai multe cifre. În același barometru la care am făcut referință, în februarie, un an în urmă, se îngrijorau de o eventuală boală 22 la sută din cei intervievați. Or, boala, ca și frică, ca și îngrijorarea, chiar dacă nu se regăsește printre cele mai mari frici, este una din fricile pentru care noi de-a lungul timpului, la anumite etape, am înregistrat în sondaje unele explozii, or de boală se îngrijorau până la pandemie în medie în jurul la 10 la sută din cetățeni, ceea ce comparat cu 50 la sută care se îngrijorează de sărăcie pare nu foarte mult, însă evident că vremurile pe care le trăim mereu prin diverse evenimente majore intervin în acest clasament al fricilor. Același lucru s-a întâmplat în cazul îngrijorării de boală, când odată cu răspândirea acestei pandemii numărul celor îngrijorați de boală s-a dublat practic, chiar în octombrie 2020 constituiau 30 la sută din cetățeni.”

Europa Liberă: Probabil, astăzi ar fi și mai mare procentul?

Vasile Cantarji: „Nu! 30 la sută a fost în octombrie 2020 și asta a fost maxima, deja în februarie 2021 am înregistrat 22 la sută, ceea ce vorbește despre un alt fenomen – cumva obișnuință cu această pandemie. Pot să vă dau un alt exemplu – mereu se punea în lista fricilor de bază așa o frică sau o îngrijorare de un război în zonă, care mereu era sub 10 la sută, practic, 15 ani, ca ulterior să sară pe fundalul evenimentelor conflictuale din estul Ucrainei în aprilie, apoi în noiembrie 2014.”

Europa Liberă: Și, mai ales, astăzi se vorbește despre o escaladare a conflictului dintre Federația Rusă și Ucraina și, probabil, cresc și îngrijorările din partea cetățenilor?

Vasile Cantarji: „O să le vedem în următoarele sondaje. Cel puțin, în ultimul realizat de noi, în februarie 2021, doar 5 la sută deja se îngrijorau de un eventual război în zonă. Nu știu cum vor evolua evenimentele în jurul conflictului ruso-ucrainean, dar cu siguranță dacă se vor produce unele evenimente majore, opinia publică va reacționa așa cum mereu reacționează la orice evenimente de anvergură.”

Europa Liberă: Când putem vorbi despre curajul cetățenilor și cum se manifestă în societate curajul din partea cetățenilor? Sunt curajoși moldovenii?

Vasile Cantarji: „Trebuie să recunoaștem că la capitolul curaj mai puțin am studiat, însă cumva persistă percepția că nu ar fi foarte curajoși moldovenii. Să ne amintim de proverbele gen: „Capul plecat sabia nu-l taie”, deși, nu știu, dacă deschidem una din operele lui Paul Goma, dumnealui tocmai combate această percepție, spune că ea este greșită, spunând că pe timpuri în Peresecina bărbații foarte des se uneau în cete de călăreți și atacau fără probleme tătarii de la sudul Basarabiei, susținând prin acest lucru că moldovenii nu sunt prin definiție și din tradiție lipsiți de curaj și dimpotrivă ar fi o națiune curajoasă.”

Europa Liberă: Dar frica pentru viitorul copiilor ce ar însemna în procentele sondajului de opinie?

Vasile Cantarji: „47 la sută dintre cei intervievați spun că sunt îngrijorați de viitorul copiilor. Apropo, o bună parte din acești 47% nu au copii mici, așa că definiția că „îmi fac grijă că copilul meu nu se va realiza în viață” nu este aplicabilă, ceea ce mă face și în acest caz să cred că această frică mai degrabă se bazează pe percepția de instabilitate, pe percepția de un viitor sumbru al țării și, în genere, neîncredere în ziua de mâine.”

Europa Liberă: Ce ar trebui să facă autoritățile ca să dispară aceste frici – frica de sărăcie, frica de corupție, de șomaj, de boală?

Vasile Cantarji: „Autoritățile nu pot face foarte mult pentru ca să dispară aceste frici, fiindcă sentimentul omului e ceva care e născut dincolo de relația stat-cetățean. Statul evident că poate contribui la micșorarea, cel puțin, acestor grade de frică care bântuie în societate prin a oferi o siguranță pentru toți. Pentru cei care investesc – siguranță că nu vor fi lipsiți pe nedrept de roada muncii lor; pentru cei care sunt nu prea bine la capitolul sănătate – că vor primi din partea statului serviciile necesare; cei care ajung la o vârstă când nu pot să câștige pentru a-și asigura existența, dacă vor simți că statul a construit și menține un sistem de protecție adecvat necesităților lor și tot așa, atunci cu siguranță aceste procente se vor reduce.”

Europa Liberă: Frica de corupție e pe locul 4, înseamnă că printre prioritățile guvernării faptul că se găsește lupta împotriva corupției și reforma justiției e justificată, dacă să ținem cont de datele sondajului?

Vasile Cantarji: „Da, e pe locul 4-5.”

Europa Liberă: Cu câte procente?

Vasile Cantarji: „Cu 42,3, adică după ce este rotunjit avem aceleași 42 la sută ca și șomajul. Deci, iată, alterează corupția cu șomajul pe locurile 4 și 5. Nu știu, din cauza acestor observații în baza sondajelor sau din alte considerente, dar noi știm că deja de ani buni autoritățile, forțele politice de orice culoare pedalează lupta cu corupția, fiindcă, da, ei simt cumva că această cerere din partea electoratului există. A fost furat un miliard, a fost stârpit un regim politic asociat pe larg în opinia publică cu corupția și au fost declarații de stat capturat, aceste lucruri evident că au generat cerințe din partea cetățenilor ca autoritățile să lupte, să stârpească acest fenomen, deși vreau să vă zic o observație foarte interesantă – în timp însăși ponderea cetățenilor care au experiență de corupție, adică cărora li se cer bani cu anumite ocazii a scăzut. E un exemplu când publicul își modelează percepția și opinia mai mult pe ceea ce aude, citește, decât pe experiența proprie.”

Europa Liberă: Așteptăm datele următorului sondaj ca să vedem dacă tendințele se mențin sau se schimbă. Mulțumim foarte mult!

Vasile Cantarji: „Și eu vă mulțumesc!”