Alegerea lui Andei Năstase la conducerea primăriei Chișinăului este azi unul dintre cele mai comentate subiecte. Mai toți comentatorii consemnează surpriza. O singură excepție, Radu Carp, unul dintre bloggerii de la „Adevărul”, care reamintește că a prevăzut acest rezultat.
Armand Goșu, care într-un interviu acordat înaintea celui de-al doilea tur conta mai degrabă pe victoria lui Ion Ceban, scrie acum în revista „22” că „Miza alegerilor de la Chișinău a fost setarea unui trend politic care să readucă speranță nu doar printre alegătorii de peste Prut, ci și în cancelariile străine”. „Obiectivul a fost atins, cecurile pot fi semnate, țara nu se va prăbuși în acest an”.
Articolul insistă pe incertitudinile și dificultățile cu care se va confrunta opoziția la alegerile parlamentare. Pe de o parte, noul sistem de vot favorizează setul de scenarii al lui Vlad Plahotniuc, pe de altă parte, eventualitatea unei coaliții între partidele opoziției democratice și Partidul Democrat nu e deloc atrăgătoare. Pentru București, Armand Goșu spune că alegerea lui Năstase e o înfrângere usturătoare. Puterea de aici a fost de partea Silviei Radu, independenta susținută de democrații lui Plahotniuc. Dar nu atât coaliția de guvernare e furioasă, căci Liviu Dragnea nu s-a prea inflamat, nu i-a convenit drumul deschis de predecesorul său Victor Ponta către Vlad Plahotniuc, deci nu atât coaliția, cât Consiliul Suprem de Apărare a Țării, adică structurile „militarizate”, spune Goșu, au de ce să fie nemulțumite și vor ieși cu tot felul de scenarii care să le justifice miza greșită.
La Chișinău se practică din plin sportul acesta, arată Radu Carp în Adevărul. Din 1991 până azi, nicio victorie sau înfrângere nu a fost judecată în raport cu prestația candidatului, ci aburită în tot felul de presupuneri. În cazul de față, s-a spus, ori s-ar putea spune: nu cumva Năstase „a lucrat cu Plahotniuc, pe sub mână? Ori este cumva o înţelegere cu socialiştii lui Dodon, să piardă acum ca să devină mai puternici la toamnă? Putin a dat indicaţii - nu ştim ce a spus, dar este imposibil să nu fi fost implicat. România a intervenit decisiv, doar a susţinut integrarea europeană a Republicii Moldova şi vrea refacerea AIE, cu implicarea statului paralel”. Dacă există și o altă explicație decât că Năstase a fost bun în campanie, Carp crede că e „strategia de abandon controlat a Partidului Democrat” (lui Plahotniuc nu-i convenea să se încarce cu dificila adminisrare a Chișinului), plus lipsa de viziune a Partidului Socialiștilor.
Da, la toamnă va fi greu, dar Sebastian Zachmann (blogger Adevărul) consideră că electoratul tăcut care l-a făcut primar acum pe Andrei Năstase ar putea oferi și atunci o surpriză: să asigure opoziției democratice suficiente voturi ca să nu fie nevoie de mezalianțe.
Pe aceeași pagină electronică de bloguri, Răzvan Munteanu semnează cel mai sceptic comentariu despre victoria liderului Platformei Demnitate și Adevăr. Cel ales „are la dispoziţie doar un an până la întoarcerea la urne, iar unele dintre promisiunile sale electorale sunt utopii, spune Munteanu. Numai realizarea unui audit în cadrul primăriei şi a întreprinderilor municipale pe baza căruia să ia deciziile cele mai optime ar dura mai mult de un an de zile”. Acest text pomenește ideea că Andrei Năstase ar putea candida la prezidențiale, caz în care s-ar aștepta ca Maia Sandu (Partidul Acțiune și Solidaritate) să-i întoacă susținerea pe care el i-a acordat-o la alegerile precedente de șef de stat.
