Născută pe 31 ianuarie 1967, în satul Brătuleni, Nisporeni, cu domiciliul în Ungheni. A absolvit Școala muzical-pedagogică din Bălți și Universitatea Pedagogică de Stat « Ion Creanga » din Chișinău. Profesoară de limba și literatura română în Colegiul Agroindustrial din orașul Ungheni. Membră a formației folclorice « Țărăncuțele ».
Luni
M-am trezit mai târziu decât de obicei, deși sunase alarma la 6. Un pahar de apă caldă mi-a făcut bine și parcul primăvăratic de vis-a-vis mi-a fost gazdă până la 8. Mersul scandinav și exercițiile fizice zilnice sunt un obicei educat, muncit de vreo 3 ani. Sunt bucuroasă și mândră că reușesc să-l respect cu mare plăcere și dorință de viață.
Este a doua zi după Paști. Mi-am băut ceaiul din melisă și m-am gândit la ieri. N-am mers nicăieri, am stat cuminți acasă împreună cu soțul, am ascultat sfaturile medicilor. A trecut ziua de Paște fără întâlnirile cu cei dragi, deși copiii noștri, stabiliți în Franța rezervaseră bilete în ajun. Nu au de gând să se întoarcă în țară. Chiar dacă nu prea suntem de acord, le respectăm decizia. Suntem fericiți dacă și ei sunt fericiți. Omul are o viață și merită s-o trăiască cum vrea el- frumos, cu demnitate, cu plăcere. Am comunicat cu ei prin rețelele de socializare și parcă ni s-a uns sufletul cu miere de bucurie. Ce fericită sunt că am copii minunați!
Astăzi m-am pregătit de lecții pentru a doua zi, urma să reluăm procesul de continuitate pedagogică. Sunt bucuroasă că am însușit o nouă platformă de învățare Padlet, care facilitează studiul online cu studenții mei. Mi-a plăcut mult și inițiativa Ministerului Educației de a propune programul educațional unic Descoperim Moldova, Împreună ! Acesta ne invită la o călătorie virtuală în inima patrimoniului cultural artistic al Moldovei, prin intermediul diferitelor activități interactive. Din platforma propusă am selectat pentru clasa a X- a subiectele: vizionarea spectacolului Casa Mare de Ion Druță și vizita virtuală a Muzeului Național de Artă al Moldovei; pentru clasa a XI-a: emisiunea Știți cum ar arăta lumea fără Moldova? și excursia virtuală Tezaurul din inima naturii ; pentru clasa a XII-a : Ascultă o emisiune despre profesorul, Aurel Marinciuc, fizician, publicist, bibliofil și 100 români celebrități născuți în Moldova - Eugen Doga. Mi-au plăcut subiectele și sper ca această călătorie imaginară să-i ajute pe elevii noștri să cunoască mai bine Republica Moldova, să pună preț pe ceea ce-i național, pe oameni frumoși, fiindcă chiar nasc și la Moldova oameni.
Mă strădui să fiu la curent cu noile informații. Numărul oamenilor infectați cu Covid-19 a crescut vertiginos. A mai decedat un medic, și unul foarte bun. Și așa nu-i prea avem, căci au plecat majoritatea peste hotare. Mulți încep să vorbească, să spună adevărul despre realitatea lucrurilor, despre faptul că nu sunt asigurați cu echipament de protecție. A cam devenit un obicei de a spune că totul e bine, dar de fapt… Avem noroc de presa liberă, de jurnaliștii bravi că descoperă adevărul, scot la iveală dedesubturile lucrurilor, altfel nu se mai ia atitudine. Din păcate, noi, poporul și guvernanții, trăim în lumi diferite și distanța dintre ele se face tot mai mare și mai mare. Până când ?
Marți
Promenada în parc la ora matinală mă revigorează, simt cu toată ființa prospețimea dimineții și-i admir imaginea debordantă - de la verdele crud până la unul intens, profund. Îmi plac mult orele matinale. Cu mult egoism respir aerul rece, curat și mă bucur de viață. Îmi ordonez gândurile și proiectez mai bine agenda pentru toată ziua. Aici îmi cresc dorința de a munci, iubi, trăi. Uit de toate.
Am reluat lecțiile online, sunt ocupată până peste cap. Mi s-a blocat calculatorul, telefonul lucrează foarte încet, supraîncărcate. Stau mai toată ziua în fața calculatorului și acest lucru îmi afectează vederea mult, suntem nervoși, devin mai nervoasă. Se cer multe hârtii de completat, foarte multe. Mai multă hârtie decât lecție. Am găsit timp și mi-am felicitat cumnata cu ziua de naștere. S-a bucurat mult de mesajul meu. Soțul, fratele meu, îi cumpărase un inel foarte drăguț.
Covid -19 face ravagii, încă un sat este în carantină. Este mare haos, panică…
Miercuri
E o dimineață răcoroasă, savurez aerul tare și sunt fericită că sunt, că merg, văd, trăiesc, respir… Ce frumoasă este viața! Mă bucur că fac parte din Marele Univers, mai mult ca atât, am sporit și eu frumusețea lui cu două minuni - copiii mei dragi și frumoși. Ce fericire că am copii!
Sunt ocupată cu lecțiile, învăț din mers platforme educaționale.
După masă, cu bicicleta mea dragă, am făcut o vizită la policlinică, probleme de sănătate mai vechi. La intrare, o infirmieră cu vizieră și tot echipamentul de protecție mi-a amintit de un personaj dintr-un film fantastic. Am stat cuminte până mi s-a măsurat temperatura și am răspuns la întrebările care le-a notat într-un jurnal. De obicei, holurile policlinicii sunt arhipline, cu cozi interminabile de pacienți care și se mai ceartă când intră unii fără rând. Acum însă, în fața mea se derula o imagine neobișnuită ,era gol, pustiu, simțeam o atmosferă rece, încordată, ici-colo câte un pacient. Într-un cabinet am fost primită de o doamnă arogantă și nepoliticoasă. Mi-ar fi plăcut să manifeste respect și profesionalism, dar fac abstracție azi, nu las atitudinea ei negativă să-mi strice pacea interioară. Cred că ar trebui mai degrabă să-i ofer un buchet de morcovi. Știați că francezii au un proverb interesant, morcovul te face să devii mai drăguț. (“La carotte rend aimable”).
Mai trag cu urechea la știri. Nu plouă, se usucă totul, fermierii bat alarma. Și virusul, și seceta… Această năpastă ar trebui să ne facă să reflectăm asupra faptului că nu suntem veșnici, ci suntem efemeri și că nu luăm nimic cu noi. Ar trebui să trăim viața dintr-o altă perspectivă: sa alegem să FIM, nu să AVEM, să muncim cu dăruire, cu plăcere, să iubim, să zâmbim, să ne spunem cuvinte dragi. Să lăsăm curat în urma noastră, să ne oprim din fuga vremii și să ne raportăm un pic la Marele Univers, conștientizând că de fapt suntem mici, foarte mici. Mici cum suntem, Universul ne-a așezat în centrul lui, dându-ne posibilitatea de a-i admira paradisul. Și cum răsplătim noi acest dar ? Am umplut Pământul cu plastic, se sufocă Planeta de gunoiul nostru, noi, care ne considerăm superiori, înzestrați cu rațiune… Ar fi timpul să ne oprim din goana asta nebună și să ne învățăm lecția… Eu, cel puțin am de învătat multe.
Sunt o fire energică de felul meu, ba în sat la casa mamei în grădină, ba la repetiții, plimbări cu bicicleta și în parc, întâlniri cu neamurile mele dragi. Iar acuma, statul acesta acasă mă sufocă. Dar trebuie să rezistăm, trebuie.
Joi
O zi obișnuită și frumoasă. Toată ziua la calculator, peste tot împrăștiate cărți, proiecte, foi, documente, creioane, mare haos e la mine acasă. Da’ mie îmi place acest haos, mi-i drag printre cărți. Răspund la mesajele studenților toată ziua. Unii au fost bolnavi sau n-au avut telefon ori internet și îmi transmit mai târziu lucrul făcut acasă. E bine că ei lucrează, sunt minunați, să fie ei sănătoși.
La amiază, presa anunță că după mai multe discuții aprinse, majoritatea parlamentară a ratificat creditul rusesc de 200 mln.$ Citesc ca opoziția aduce critici dure celor de la guvernare, consideră că are pietre ascunse și e foarte periculos proiectul pentru țară și că ne vor blestema și nepoții din următoarele generații. Stau și ma-ntreb: când oare ne vom ridica din genunchi, când vom înceta să fim leneși la minte, vorba unei personalități a neamului ? Cred că procesul democratic a pornit, merge greu, greu de tot, dar întoarcere nu poate fi.
2778 de oameni infectați în Moldova la acest moment. Pandemia va schimba oare viziunea omului?
Spre seară aud că se prognozează ploi pe sâmbătă și duminică. Un pic de alinare agricultorilor și Pământului ce ne hrănește. Un moment de respiro.
Vineri
Peste drum de parc, prin perdeaua de copaci, un fazan și-a anunțat prezența. L-am recunoscut, era fazanul al cărui cântec mă însoțea în fiecare dimineață. Am zâmbit dulce că a revenit, nu-l auzisem de vreo 2 zile, cred că trecuse Prutul…
Sunt plină de energie și vreau să reușesc multe astăzi. Am făcut 4 lecții de română, apoi mi-am căutat de treabă prin casă. Se anunța o după-amiază frumoasă și caldă, cu mult soare și cer senin. M-am săturat să stau izolată, vreau la aer, la pădure, pe câmpii după floricele de păpădie, să fac miere din ele. Răbdare… În curând...
Termin săptămâna de lucru pe o notă pozitivă, un vis de-al meu începe să devină realitate. Sunt bucuroasă și emoționată în același timp. E o mare realizare pentru mine. Sunt mai încrezută în forțele proprii și în forțele universului care conspiră la realizarea visului meu, vorba lui Coelho.