Sondajul a arătat că elevii LGBTQI+ sunt cei mai vulnerabili în ceea ce privește relaționarea cu colegii și părinții. Șase din 10 elevi și părinți nu ar accepta nicio formă de interacțiune cu această categorie de copii: nu ar prieteni cu ei, nu s-ar juca în afara orelor și nu ar sta în aceeași bancă.
O persoană non-binară (care nu se identifică nici bărbat, nici femeie), în vârstă de 18 ani, a povestit Europei Libere cum a fost supusă bullyingului în gimnaziu, atât de colegi, cât și de profesori:
„Deseori, mă hărțuiau cu întrebări de felul: «La ce toaletă mergi?», «Ce fel de rasă ești?». La un moment dat, am fost amenințat(ă) cu bătaia în toaleta băieților. Dacă mergeam la baia fetelor, mă întrebau ce caut acolo. Totuși, nu s-a ajuns la agresiune fizică, pentru că în școală acest lucru se pedepsea foarte serios. Conta și faptul că învățam bine și mulți colegi voiau să îi ajut la teme”.
Nu s-a plâns nimănui, dar a discutat despre aceste cazuri cu psihologa școlară: „Ea doar îmi spunea că profesorii nu înțeleg cine sunt, dar a fost cât de cât înțelegătoare și îmi permitea să lipsesc de la școală dacă mă simțeam rău din punct de vedere emoțional, motivându-mi toate absențele”. În clasa a IX-a, a lipsit jumătate de ore, iar în a X-a s-a transferat într-un liceu privat din Chișinău.
Primele date oficiale despre elevii LGBTQI+
Angelica Frolov, directoarea centrului Genderdoc-M (o organizație care promovează și apără drepturile persoanelor LGBTQ+ din R. Moldova) a salutat realizarea studiului. Ea a spus că este pentru prima dată când statul colectează date despre situația copiilor LGBTQI+ din școli, iar rezultatele arată că acesta este cel mai respins și discriminat grup dintre toate categoriile vulnerabile analizate.
Frolov a subliniat că, în cazul copiilor romi, cu dizabilități sau din familii vulnerabile, părinții cunosc situația și pot interveni pentru a-i proteja. În schimb, în cazul copiilor LGBTQI+, de cele mai multe ori, părinții nu știu despre orientarea sau identitatea lor.
Ea a atras atenția că orice familie poate avea un copil LGBT, indiferent de opțiunile politice sau convingerile personale, iar negarea acestei posibilități poate duce la izolare și suferință pentru copil.
Integrarea copiilor cu dizabilități
A doua categorie discriminată este cea a copiilor cu tulburări de dezvoltare, acceptați cel mai mult la nivelul pregătirii temelor de acasă.
Cristina Ungureanu, mama unui elev de clasa a V-a cu necesități speciale de la Liceul „Petre Ștefănucă” din orașul Ialoveni, povestește că, în clasele primare, băiatul a frecventat o altă școală și ea a trebuit să depună eforturi ca să fie acceptat.
„El nu prea vorbea ca să îmi poată spune, dar se întâmpla ceva la școală, pentru că făcea convulsii după lecții. Am discutat cu clasa, cu copiii, învățătoarea s-a implicat foarte mult și situația s-a îmbunătățit”, își amintește femeia.
Liceul în care învață acum fiul Cristinei este singura școală de stat care corespunde, la propriu, cerințelor naționale și internaționale pentru copiii cu dizabilități, inclusiv severe, și are un centru de educație incluzivă. Aici, elevii cu nevoi speciale nu sunt separați sau marginalizați, ci integrați.
„Copiii fac voluntariat la centrul nostru, practică diferite tipuri de activități: fac tablouri cu diamante, confecționează lumânări la anumite sărbători. Îi implicăm pe toți. Aceste interacțiuni fac ca elevii cu dizabilități să fie acceptați. Clar că sunt și la noi excepții, avem în liceu peste 1.000 de elevi”, spune Silvia Rudoi, directoarea adjunctă pentru educație incluzivă.
Vezi și reportajul de la liceul „Petru Ștefănucă” din Ialoveni care este singurul din R. Moldova ce corespunde cerințelor naționale și internaționale de educație incluzivă pentru copiii cu dizabilități severe.
Prejudecăți față de elevii romi
Printre categoriile considerate cele mai vulnerabile sunt și elevii de etnie romă. Marin Alla, directorul Coaliției „Vocea Romilor”, afirmă că fenomenul bullyingului împotriva copiilor romi este prezent, practic, în majoritatea școlilor. Potrivit acestuia, agresiunile vin în mare parte din partea elevilor, însă există și situații în care atitudinile discriminatorii sunt generate de cadre didactice.
„Uneori, profesorii cred că îi protejează pe copiii romi, dar efectul este invers. De exemplu, când spun în fața clasei: «Aveți grijă de ei, că sunt romi și sunt vai de capul lor», intenția poate fi de protecție, însă colegii înțeleg altfel mesajul. În loc să fie protejat, copilul este stigmatizat”, spune Marin Alla.
În urma unor instruiri organizate pentru aproximativ 170 de profesori, reprezentanții Coaliției au constatat că persistă percepții că elevii romi învață mai rău și că nu se poate produce o schimbare în cazul lor, din cauza că părinții nu s-ar implica. „Există ideea că nu are rost să lucrezi suplimentar cu acești copii, pentru că oricum nu vor progresa”, spune directorul organizației.
Totuși, el recunoaște că situația este mai bună decât în anii ’90 sau 2000. Marin Alla spune că este nevoie de instruiri suplimentare privind cultura și tradițiile romilor, pentru ca profesorii să înțeleagă mai bine contextul social al acestor elevi și să lucreze eficient cu ei, inclusiv cu cei care au rezultate mai slabe. El atrage atenția că investiția în educația copiilor romi nu înseamnă o pierdere pentru stat, ci, dimpotrivă, o investiție în viitori contribuabili activi.
Vezi și reportajul filmat la Florești despre Nicolae Goga, singurul elev de etnie romă de la liceul „Ion Creangă” din localitate care primește pentru al doilea an consecutiv o bursă de merit, datorită rezultatelor excelente la învățătură.
În 2025, organizația a efectuat aproximativ 60 de vizite în școli și a înregistrat în jur de 28 de cazuri de discriminare. Potrivit lui Marin Alla, în aproape toate clasele în care sunt elevi romi apar forme de marginalizare, mai ales în cazul copiilor vulnerabili, în special fete, care se confruntă cu dificultăți legate de situația materială sau de aspectul fizic.
Cel mai puțin discriminați sunt copiii din grupurile altor minorități etnice (ucraineni, ruși, bulgari) și din familii cu venituri mici, care sunt acceptați aproape la nivel de prietenie.
În mare parte, elevii și părinții împărtășesc aceeași atitudine față de toate categoriile de copii. În cazul cadrelor didactice, se atestă o reticență mai mare față de copiii cu dizabilități.
Elevii discriminați se plâng cel mai des părinților
25% dintre elevi afirmă că s-au simțit discriminați cel puțin o dată în anul școlar precedent sau că le-au fost încălcate drepturile în școală, comparativ cu doar 10% dintre părinți. Autorii studiului cred că această diferență arată un nivel scăzut de comunicare dintre copii și părinți pe acest subiect.
Totuși, elevii care au fost discriminați s-au adresat, în primul rând, părinților (2/3) și prietenilor (40%). În proporție mai mică, elevii se plâng profesorilor, administrației școlii, bunicilor și fraților sau surorilor (în medie, fiecare al patrulea). Doar unul din 10 elevi s-a adresat și instituțiilor specializate, precum Avocatul Copilului sau Poliției. Per total, nouă din 10 elevi au vorbit cu cu cineva despre situația de discriminare sau de încălcare a drepturilor lor.
Barometrul Școlar semnalează și fenomenul violenței școlare, în special cel verbal și psihologic (de exemplu, bârfirea sau derâderea colegilor), care afectează un număr important de elevi.
La sondajul realizat în 110 școli din 71 de localități din R. Moldova au participat peste 2.100 de elevi, 1.570 de părinți, 2.463 de profesori și 95 de directori. Interviurile au fost desfășurate în limbile română și rusă.
Ministrul Educației, Dan Perciun, a spus, la o întâlnire neformală cu jurnaliștii, că informațiile obținute în urma studiului vor ajuta autoritățile să se implice mai activ în rezolvarea acestor probleme.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
