Eliberarea neaşteptată a lui Vlad Filat a eclipsat dintr-odată tot ce se întîmpla în arena politică moldovenească. Un eveniment care în mod normal nu ar fi trebuit prea tare băgat în seamă a generat multe emoţii, a bulversat niţel fauna politică din Republica Moldova.
Însuşi președintele Igor Dodon a declarat că eliberarea lui Filat „poate fi explicată prin unele acțiuni ale fostului guvern”, iar noul ministru al justiției, Fadei Nagacevschi, a spus miercuri că vor urma mai multe demiteri în administrația națională a penitenciarelor. Şi fosta prim-ministră Maia Sandu a spus că acuzațiile la adresa echipei sale „sunt aberante, iar complicitatea Penitenciarului 13, care prezintă o hârtie datată cu ziua demiterii guvernului, este o făcătură grosolană”.
Brusc, au pălit toate. Eliberarea lui Vlad Filat a eclipsat şi dorinţa premierului Chicu de a construi noi aeroporturi şi multe alte lucruri din agenda politică. Îmi este foarte greu să spun cît de îndreptăţită a fost eliberarea asta, nefiind jurist. Dar reacţiile conducătorilor sunt foarte curioase. Înţelegem din ele că guvernanţii actuali sunt nedumeriţi de eliberarea lui Filat şi se acuză reciproc de complicitate.
Îmi amintesc că Filat spunea într-un interviu din vară că nu mai are ambiţii politice, că nu mai vrea să facă politică. Sunt curios să văd dacă a spus atunci adevărul. Sau poate s-a răzgîndit? Nu pot să uit şi faptul că Filat figura în raportul Kroll 2. Aşa sau altfel, ar trebui să ne vedem de treabă. Avem cu ce să ne ocupăm. Eliberarea lui Filat îl ajută pe el, dar pe noi ne lasă în aceeaşi realitate, searbădă, anostă.
