Linkuri accesibilitate

„Este important să existe oameni care să lupte cu sistemul, altfel sistemul ne va distruge”


Vadim Vieru

Jurnalul săptămânal cu Vadim Vieru.

Jurnalul săptămânal cu Vadim Vieru
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:09:46 0:00
Link direct

Născut în 5 noiembrie 1988 la Edineț. Studii de licență și master la Facultatea de Drept a Universității de Stat din Moldova. Avocat la Asociația Promo-LEX, unde activează din anul 2010. Împreună cu colegii săi de la Promo-LEX a participat în procesul de litigare și reprezentare judiciară în cauze notorii, cum ar fi Catan și alții versus Republica Moldova (generic numit ”dosarul școlilor cu predare în limba română din regiunea transnistreană”), Sandu și alții versus Republica Moldova (generic numit ”dosarul fermierilor”), Mozer v. Republica Moldova și alte cazuri care scot în evidență probleme sistemice grave în domeniul drepturilor omului.

Luni

Pentru mine luni este deja a 2-a zi a săptămânii. Prefer ca săptămâna să înceapă cu duminică. Atunci am răgaz în liniște să meditez și gândesc creativ. Poate și pentru că prima zi a săptămânii ar trebui să fie petrecută în familie, spațiul cel mai confortabil.

Luni deja, e timpul să părăsesc zona de confort. În fiecare luni obișnuiesc să mă trezesc la orele 5 dimineața. Încă am puteri suficiente. Încep munca de acasă. Pregătesc o notă informativă pentru colegii de la Oficiul Înaltului Comisariat ONU pentru Drepturile Omului. Am fost rugat să descriu care este evoluția procesului lui Andrei Brăguță. Acum, în decembrie, Guvernul trebuie să informeze Comitetul ONU împotriva Torturii despre mersul cazului și ce au făcut ei ca astfel de situații să nu se mai repede. Mă gândesc, oare decesul lui Andrei a prevenit situația ca alte persoane să aibă o soartă similară? A prevenit, sunt sigur. Nu sunt sigur dacă efectul de prevenție va fi de altă durată.

Servesc un ceai împreună cu soția, nu uit să mă asigur că pisica are mâncare suficientă până seara și merg la sala de sport. Ajung cam rar pe acolo. Dar am înțeles că e spre binele sănătății mele. Asta mă stimulează. După, merg la Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal. Am fost invitați împreună cu alți colegi din societatea civilă vineri după masă pentru a participa la consultări pe marginea noii legi. Doar că consultările se fac deja după ce s-a adoptat actul legislativ în prima lectură în Parlament. Oare mai are sens?

După ședință vin la oficiul Asociației Promo-LEX. Mă salut cu colegele din biroul vecin, care mă servesc permanent cu o cafea superbă și finalizăm cu un coleg o cerere la CtEDO a unui beneficiar din Penitenciarul nr. 13. Invocă condiții proaste de detenție și asistență medicală proastă. Oare cîți politicieni trebuie să treacă prin sistemul penitenciar moldovenesc (literalmente, în detenție) ca să înțeleagă că oamenii de acolo tot sunt oameni și au dreptul la tratament uman și demn? Probabil încă mulți.

În a 2-a parte a zilei pregătesc acțiuni pe dosarele care le am în procedură. Probabil o rutină captivantă pe care o face fiecare avocat. Merg acasă la orele 11.00, în schimb fericit că am reușit aproape tot ce am planificat. Aproape tot. Este unul din farmecele profesiei de avocat. Începi și termini lucrul când dorești, chiar dacă demult e trecut de orele 18.00.

Ajung acasă. Încep să scriu jurnalul.

Marți

Astăzi deja ziua începe la orele 6. Merg la oficiu și mă pregătesc pentru o ședință de judecată pe o cauză penală care urmează să fie examinată la Curtea de Apel. De această dată apăr o parte vătămată. Doamna e la prima experiență cu Justiția în acest caz. Am coordonat poziția înainte de ședință și i-am explicat că uneori judecătorii (din cauza că au multe dosare în procedură) examinează dosarele pe ”bandă rulantă”. Ce s-a examinat în instanța de fond în 15 ședințe, aici se va examina în 5 minute.

A început examinarea cauzei penale. Am greșit. Nu a durat 5 minute. A durat 10. Deja e mai bine. Urmează ultimul cuvânt al unei inculpate și deliberarea pe caz. Sper la o decizie echitabilă și corectă.

Merg la birou și încep să analizez modul cum Guvernul implementează Planul Național de Acțiuni în Domeniul Drepturilor Omului pentru perioada 2018 – 2022. Ca să fiu mai corect, cum nu o face. Chiar dacă adoptarea Planului a întârziat cu 2 ani de zile, Guvernul încă nu a crea Consiliul și Secretariatul pentru Drepturile Omului, instituții care trebuie să asigure monitorizarea și implementarea. De ce ar trebui, când există alte reforme prioritare? Uninominalul, spre exemplu.

Din nou rutină. Revizui acțiunile planificate pe dosare. Mă sperii cîte deadline-uri încălcate am (nu pe dosare; termenul procedural încălcat pe un dosar poate să ”doară” foarte tare) . Merg acasă să mă liniștesc.

Miercuri

Dimineața trebuia să mă deplasez la judecătoria Bălți pentru a participa pe un dosar contravențional. Un beneficiar al unui internat psiho-neurologic a fost maltratat de un angajat al internatului. Deși polițiștii trebuiau să raporteze cazul procurorului, pentru a porni o cauză penală pe fapta de tortură, aceștia i-au aplicat o amendă. O amendă pentru tortură. Parcă ar fi o depășire de viteză. Am insistat și a fost pornită o cauză penală, am anulat procesul-verbal contravențional, dar torționarul insistă că are dreptate. Strategia e bine pusă la punct. Știu cu ce o să se termine cazul, indiferent de hotărârea instanței. Ședință nu a avut loc pentru că nu s-a prezentat agentul constatator. O nouă amânare. Un cuvânt atît de des auzit pe coridoarele sălilor de judecată.

La 11 particip într-un nou proces, la sediul Centrul al judecătoriei m. Chișinău. Apăr reprezentanții unui cult religios în activitatea cărora Serviciu de Informații și Securitate și Ministerul Justiției au văzut extremism. Nu am știu că atunci când spui unui copil că este cel mai bună, este vorba despre extremism. Referința Serviciului de Informații și Securitate mă convinge că cei din urmă ar trebui să-și caute de funcții unde se pricep și să nu încerce să limiteze libertatea religioasă, atît timp cât ea nu incită la ură, violență și încălcarea drepturilor omului.

Imediat după proces, merg la o ședință organizată de colegii de la INI. Împreună cu autoritățile și colegii din societatea civilă am convenit asupra modificării unor politici în domeniul anti-drog. Încarcerarea consumatorilor de droguri nu este o soluție. Ei sunt oameni bolnavi. Au nevoie de tratament.

În a 2-a parte a zilei continui să analizez Planul Național de acțiuni în domeniul Drepturilor Omului și să ne pregătim împreună cu Nicoleta, colega, pentru o ședința planificată la Administrația Națională a Penitenciarelor pe subiectul asistenței medicale în penitenciare.

Din nou rutină. De data asta, citesc atent petiția unui deținut din Penitenciarul X (pentru siguranța lui, nu o să comunic numărul penitenciarului). Comunică lucruri grave. Îmi fac impresia că penitenciarul în realitate este condus de reprezentanții subculturii criminale. Este o tradiție se pare că, pentru că continuă deja de mulți ani. Tradițiile sunt sfinte în sistemul penitenciar, se vede că.

Merg acasă. E ceață.

Joi

Dimineața mă trezește pisica. Se întâmplă uneori. Se asigură că cineva din noi o să-i lase mâncare, înainte să iasă din casă.

Trec pe la oficiu pentru 10 minute și-mi iau informație electronică suplimentară în format electronic. Ne deplasăm spre sediul Administrației Naționale a Penitenciarelor. Începe ședința în care trebuie să evaluăm modul de implementare a acțiunilor din Strategia de dezvoltare a sistemului penitenciar, legate de serviciile de asistență medicală în sistemul penitenciar. La ședință au venit cam jumătate din cei invitați. Ministerul Sănătății, a ignorat ședința, ca de obicei, de fapt.

Ascultăm opiniile colegilor din societatea civilă, ANP și alte instituții publice. Înțeleg că situația legată de acordarea asistenței medicale e mult mai gravă decât credeam noi, la Promo-LEX. Cel mai grav mi s-a părut că Ministerul Justiției nu dorește cu adevărat o reformă viabilă a sistemului medical din penitenciare, Ministerul Sănătății, Muncii, Familiei și Protecției Sociale nu vrea să-și ia o povară suplimentară, iar Guvernul... pentru Guvern nu este o linie populară de buget, să cheltui bani pentru deținuți. Am ajuns la unele decizii și sperăm că carul se va mișca din loc, poate după alegerea unui nou Guvern. Între timp, în penitenciare mor oameni...

Am revenit la oficiu. Joi la Promo-LEX avocații oferă consultații juridice pro bono. Consult o doamnă care declară că soțul său a fost arestat ilegal. După ce verific actele, se pare că ipoteza se confirmă. Urmează să decidem cu colegii în ședință cum procedăm pe acest caz mai departe.

M-au telefonat colegii de la Unitatea de Carabinieri. Au solicitat să organizăm o lecție publică pentru carabinieri pe subiectul Drepturilor Omului, pentru săptămâna viitoare. Împreună cu colegii am acceptat necondiționat. Este apreciabil când autoritățile vin cu astfel de solicitări. Ne bucurăm foarte mult.

Reușesc să trec la alți colegi, unde discutăm structura unui studiu. La orele 17.00 merg să mă întâlnesc cu colegii de la Asociația Tinerilor Avocați din cadrul Uniunii Avocaților. Colegii au reușit să convingă partenerii de la Asociația Europeană a Tinerilor Avocați să organizeze o conferință internațională în Republica Moldova. O facem în aprilie. O să încercăm să creăm o platformă de comunicare pentru tinerii avocați din Europa și tinerii avocați din statele CSI. Stabilim sarcinile și ne despărțim.

La 18.00 ajung la Gala ONU pentru Drepturile Omului. Echipa Promo-LEX a avut o surpriză frumoasă. I-a fost decernat premiul special pentru promovarea drepturilor omului de-a lungul timpului cu impact deosebit asupra titularilor de drepturi. Cineva spunea că atunci când primești un premiu sau cineva te apreciază, mergi și spală vasele. Așa am și făcut.

Vineri

La 9 ajung la oficiu. Avem o dimineață mai deosebită. La tradiționala noastră fika (tradiție suedeză) vin colegii de la Secția politică și civilă a Ambasadei SUA. Îmbodobim împreună bradul și avem discuții neformale pe diferite subiecte la ceașcă bună de cafea și un apple pie foarte gustos pregătit de colega Olga.

La orele 10.30 deja începem să ne pregătim pentru un mix dintre conferință de presă și lansare de carte. Sora lui Andrei Brăguță a scris o carte în care a descris suferințele prin care a trecut și trece familia și de ce totuși e important ca oamenii să lupte cu sistemul, atunci când acesta dăunează. Avocații au comunicat în ce etapă se află cauzele penale la moment și au răspuns la întrebările mass-media. Este important să existe oameni care să lupte cu sistemul, altfel sistemul ne va distruge.

Azi nu am ședințe. Dedic ziua lichidării restanțelor. Finisez jurnalul. Merg la Europa Liberă să-l citesc și revin la oficiu. Mâine este zi lucrătoare și am stabilită o ședință de judecată la Șoldănești. Pregătim apărarea și reîncepem lupta... împotriva sistemului.

XS
SM
MD
LG