Europa Liberă în direct
Joi 8 martie 2007
Moderatori: Ileana Giurchescu si Lucian Ștefănescu.
Eu și câinele meu, Securitatea (5)
În ciuda discuţiei în contradictoriu, vărul Costel securistul a socotit că presiunile la care mă supusese, şantajul cu tentativa de fugă de la Praga la Viena şi cu homosexualitatea, vor fi mai puternice decât refuzul meu explicit de a deveni informator al Securităţii. Sunt luat în studiu pentru a fi recrutat ca informator al organelor noastre. La 30 august 1973, Costel i-a informat despre mine, de la relaţia personală C.T., regizor artistic la studioul de televiziune. Acesta, fiind şeful redacţiei, nu se putea sustrage obligaţiei. Informaţiile sunt neutre, mai mult pozitive şi nu pot fi considerate o turnătorie. Nu acelaşi lucru se poate zice despre relaţia personală A.P., iniţialele unui coleg de birou devenit apoi relaţia personală Pricop, şef de producţie la redacţia culturală-artistică a studioului de televiziune. În redacţie aveam doar doi şefi de producţie şi doar unul avea iniţialele A.P.
Pricop are profil de turnător. E zelos, trage cu urechea, notează cu cine vorbesc la telefon, adună informaţii despre mine şi le dă pe goarnă. Ca la orice şedinţă de partid, omul mă descrie în alb-negru: sunt băiat bun, dar cu lipsuri: „Nicolae C. Munteanu este caracterizat ca un om muncitor, cu cap organizat, dar uneori fără continuitate şi consecvenţă. Momentele sale de bune realizări sunt urmate aproape imediat de momente de inactivitate, nerespectarea sarcinilor, a programului”. Apoi trece la defecte majore: sunt „un caz problemă, pentru că nu este membru de partid”. Am o bubă la dosar: „În anul 1972 s-a pus problema primirii sale în P.C.R., dar din cauză că în anul 1953 a fost înfiat de fratele tatălui său, care a fost legionar, s-a renunţat la propunere”. Urmează lucruri mai grave, opiniile mele politice. „Din punct de vedere ideologic nu exaltă. Este la curent cu tot ce se întâmplă, citeşte, se informează, dar comentariile sale sunt glumeţe, câteodată pline de sarcasm. Nu crede în logica măsurilor, chiar şi interne, din instituţie şi a hotărârilor care se iau de către forurile conducătoare, acestea fiind privite prin prisma subiectivismului”. Aşa era: citeam „Scânteia” din masochism, dar voiam să văd până unde merg şi nu mă privam să mă hăhăiesc când dădeam de idioţenii propagandistice în cuvântări magistrale, în articole de fond, în elogiile pupincuriştilor epocii. În ambele note-raport – una din 30 august '73, alta din 24 septembrie '73 – vărul Costel securistul notează: „Numitul Neculai C. Munteanu se află în atenţia noastră pentru a fi recrutat în calitate de informator”.
Pentru nerăbdătorii care m-au ascultat până acum şi s-au grăbit să tragă concluzia că am fost turnător, să notăm că, cel puţin în septembrie 1973, nu eram; eram doar în studiu pentru recrutare. Însă dorinţa cea mai aprigă a vărului Costel securistul era să mă facă turnător. Şi am fost luat în verificare. Asta înseamnă dirijarea spre mine a informatorilor V. Vâlceanu, a relaţiilor personale C.T. şi A.P., măsuri speciale S. în perioada 15 februarie – 31 august 1974 şi verificări în evidenţa S., adică deschiderea corespondenţei în perioada amintită, dar şi corespondenţa deschisă deja şi arhivată de unitatea specială S. Ce mai vroia vărul Costel? „În mod deosebit interesează următoarele probleme: legăturile sale din ţară şi străinătate, caracterele acestora şi în ce constau ele, dacă face acte pregătitoare în vederea rămânerii în străinătate şi cum intenţionează să procedeze, dacă are legături sau rezultă că este vizitat de cetăţeni străini, cine sunt aceştia şi în ce scop îl vizitează, dacă rezultă care sunt relaţiile sale de familie, comportarea din punct de vedere moral, vicii, pasiuni, orice alte date de natură a interesa organele noastre”.
Va reuşi Costică Tănase să mă facă turnător? Săptămâna viitoare funia se apropie de par. Vărul Costel o unge cu săpun. Până atunci, să auzim numai de bine.
