Europa Liberă în direct
joi 30 martie 2007
Moderator: Lucian Ștefanescu
Eu și câinele meu, Securitatea (8)
Căpitanul Costică Tănase, vărul Costel securistul, m-a recrutat ca informator din burtă, ca în orice întreprindere socialistă, la 4 ianuarie 1974, ca să-şi facă planul la turnători. Dar fără să mă anunţe şi pe mine. N-a fost singura scăpare. Uitarea fiind înscrisă în legile omeneşti, vărul Costel a uitat să-şi anunţe şefii că, atunci când mă recrutase ca să torn colegi din Televiziune, nu mai lucram acolo de trei luni. În fine, lipseşte angajamentul pentru simplul motiv că niciodată n-am semnat aşa ceva.
Apoi, în dosarul informatorului Călin, adică eu, timp de 7 luni nu se întâmplă nimic. La 8 august 1974, o filă stingheră din dosar, semnată de lt.col. Stan, poate Stan Păpuşă, trage un semnal de alarmă. „La data analizei, informatorul se prezintă cu foarte puţine materiale. Una din cauzele principale constă în mutarea sa la un nou loc de muncă în afara Televiziunii. Dacă vreţi să-l mai contactaţi în viitor este necesar să stabiliţi în mod clar posibilităţile sale, relaţiile pe care le are la revista „Cinema”, pe lângă persoanele din Televiziune, care ne interesează, şi în acest fel să ne poată fi util în munca informativă. La 10 septembrie 1974, vă prezentaţi cu propuneri în acest caz”.
„Foarte puţine materiale” însemna nici unul, în afară de cele scrise eventual de vărul Costel în urma unor posibile discuţii avute cu mine. Însă nu pot răspunde pentru ce va fi scris el, pentru motivul că, din clipa în care am plecat la revista „Cinema”, n-am prea mai călcat prin Televiziune şi am început să-i dau cu flit vărului Costel. Aşa că, la 10 septembrie 1974, Costel face pe mortul în păpuşoi şi nu prezintă nici o propunere.
Apoi, dosarul e gol până la 21 februarie 1977 când vărul Costel se trezeşte la realitate şi face un referat cu propunere de încetare a legăturii cu informatorul „Călin”, din care citez: „Pe parcursul colaborării cu organele noastre informaţionale ne-a semnalat unele aspecte negative de la locul său de muncă, în special pe linia producţiei de filme de televiziune. De asemenea, ne-a furnizat materiale privind unele elemente aflate în verificarea noastră pe linia acţiunii Z 75, materiale care se refereau doar la aspecte de caracterizare a acestora. După recrutare, s-a transferat într-un alt loc de muncă, respectiv ca redactor la revista «Cinema», iar la Televiziune a mai colaborat doar în mod sporadic. Menţionez că, după ce a plecat de la Televiziune, în activitatea de colaborare cu acest colaborator s-au întâmpinat multe greutăţi, în sensul că, deşi i s-au trasat în repetate ocazii sarcini concrete, nu le-a rezolvat, motivând lipsa de timp şi posibilităţi de informare pe lângă persoanele asupra cărora a fost dirijat. În acest sens, începând din a doua jumătate a anului 1975, rezultatele colaborării cu organele noastre s-au dovedit a fi destul de slabe, observându-se şi o oarecare lipsă de interes a informatorului de a rezolva sarcinile trasate. La data de 20 septembrie 1976, cel în cauză ne-a fost semnat de Direcţia a 3-a că se află în relaţii apropiate cu un diplomat urmărit prin dosar de urmărire informativă. Din discuţiile purtate cu tovarăşul col. Mihai din Direcţia a 3-a, care lucrează cazul, a rezultat că sunt suspiciuni că informatorul întreţine relaţii de homosexualitate cu diplomatul respectiv, indicându-ne ca la întâlniri să nu-l întrebăm sau să-l dirijăm asupra diplomatului. De menţionat că la întâlnirile avute informatorul nu ne-a informat despre relaţiile sale cu diplomatul respectiv. Faţă de cele de mai sus, propun abandonarea informatorului Călin şi clasarea materialului la C.I.D”.
Să reţinem că, în februarie 1977, vărul Costel recunoştea că în activitatea de colaborare cu acest informator s-au întâmpinat multe greutăţi şi că informaţiile furnizate de mine se refereau doar la aspecte de caracterizare. Despre aceste aspecte, săptămâna viitoare. Până atunci, să auzim numai de bine.
