Linkuri accesibilitate

Eu am nevoie de pădure, nu de construcția lor...


Nicolae Petrov

Jurnalul săptămînal al lui Nicolae Petrov.

Nicolae Petrov s-a născut la 4 august 1993 în satul Bursuc, raionul Nisporeni. Specializat în marketingul online. Administrator al mai multor comunităţi mari pe reţelele de socializare. A fost membru al organizaţiei „Tinerii Moldovei”.

Jurnal săptămînal: Nicolae Petrov
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:05:19 0:00
Link direct

Luni

Pentru mine nu mai este nici o diferență între ziua de luni și celelalte zile ale săptămânii. Toate sunt la fel, pline cu activități de dimineața până seara, fără zi de odihnă. Dar am și zile în care nu fac nimic. Ziua de luni a început într-un regim alert, m-am trezit la 6, după trei ore de somn. Aveam multe de făcut, și nu știam de unde să încep.

Azi trebuie să filmez prima rețetă video. Am ieșit în oraș să cumpăr carduri de memorie pentru camerele de filmat, da, așa sunt eu, las totul pentru ultima zi. Pe la ora 17 ne-am apucat de filmat, ne-am chinuit vreo două ore cu luminile, până le-am instalat s-a făcut noapte. Am reușit să ducem până la capăt prima filmare, nu credeam că pentru un minunt, două de material video, ai nevoie de 4-5 ore de filmat.

M-am băgat în pat pe la ora 22, cu toate că încă mai aveam mult de lucru. Nu mai puteam, am avut un episod de supraoboseală. Încercam să adorm, da nu puteam, mă cuprinsese o stare de tristețe, nu am reușit să filmăm așa cum mi-aș fi dorit. Ziua de luni se încheie după miezul nopții, când în sfârșit am reușit să adorm.

Marți

Abia de reușesc să mă dau jos din pat, m-am trezit mai obosit decât m-am culcat. Drumețiile din luna martie își arată efectul acum.

Beau cafeaua cu Artemis. Încercăm să găsim lumini normale pentru filmat, nu putem face video cu lumini improvizate.

Pe la mijlocul zilei am o întâlnire în oraș. O întâlnire cu oamenii noi pentru mine. Discutăm despre rețelele de socializare. După această întâlnire mă retrag în parcul catedralei. Stau cam o oră, am nevoie de putință intimitate sufletească.

Următoarele patru ore le petrec într-o cafenea, mi-am luat laptopul cu mine, așa că o să lucrez. Verific toate paginile/grupurile cu atenție. Cred că e prima oară anul ăsta când verific atât de minuțios. Analizez fiecare postare în parte, văd ce e bun și ce ar trebui să îmbunătățesc. Două ore din cele patru, se duc pe analiza postărilor de pe pagini. Îmi mai rămân doar două ore pentru a pune în aplicare noile idei, evident că am prea puțin timp la dispoziție pentru a face asta. Deschid notițele, îmi notez ce trebui să fac. Realizez încă odată că mai am nevoie de un om pentru a mă ajuta să pun în aplicare toate ideile mele. Ajung acasă pe la ora 6.

Trebuia să filmez și azi, dar am avut oaspeți, și nu am mai reușit. Ziua se termină puțin după ora 3 noaptea.

Miercuri

Ziua de miercuri începe dimineața devreme. Iarăși am dormit trei ore. S-au adunat multe de făcut în online, așa că azi o să stau mai mult acasă. Uneori munca mea în online poate fi istovitoare, pentru că nu fac nimic nou, e același lucru care l-am făcut de foarte multe ori, parcă aș fi un robot. Cu greu termin ce am făcut când nu e nimic de nou, când totul se repetă. Da, în mare parte, munca mea necesită multă creativitate, multă gândire și analiză.

Sunt obosit, iar oboseală asta e prezentă de câțiva ani. Am nevoi de o pauză. Cred că mi-am luat prea multe responsabilități pentru vârstă mea, și odată cu trecerea timpului responsabilitățile cresc, iar volumul de muncă e prea mult pentru un singur om, mai apare și presiunea psihologică care singur mi-o impun. Trebuie să reușesc să le fac pe toate și să satisfac necesitățile oamenilor din jurul meu.

După masă avem filmare. Mare noroc am de Artemis, vede că sunt cu gândurile în altă parte, nu-mi zice nimic și face aproape toată treaba de unul singur.

Joi

Ziua de joi e un pic mai relaxantă. Am timp să mă gândesc la toate și la toți. Revin la gândurile legate de societate. Încerc să găsesc cea mai bună soluție pentru reintegrarea mea în ceea ce înseamnă interacțiunea cu oamenii din jur. Din păcate mă distanțez din ce în ce mai mult de ce cei din jur. Nu mă mai regăsesc în discuțiile purtate cu ceilalți oameni. Ceva se întâmplă cu mine de ceva vreme, mă modific pe zi ce trece, mi-e frică de ziua în care nu o să mai pot interacționa cu cei din jur.

Beau cafeaua la balcon. Mă uit peste geam și văd cum pădurea e înghițită de blocurile care se construiesc. Au tăiat pădurea și construiesc clădiri de locuit. Clădiri noi, dar mai puțin frumoase, nu e o construcție sau două, sunt 18 în total. Trist piesaj apare peste geamul meu.

Ies de dragă dimineață din casă, merg să mă plimb prin pădure. Ca să ajung la pădure, trebuie să trec prin șantier. Muncitorii de pe șantier mă urmăresc cu privirea, probabil se gândeau că o să fur ceva. Ei nu știau că eu am nevoie de pădure, nu de construcția lor. M-am plimbat două ore prin pădure, după care am traversat-o pentru a ajunge la lacul din parcul La Izvor. Acolo îmi iau o bărcuță. Următoarea oră e petrecută pe apă. Savurez din plin momentele mele petrecute în natură.

Pe la ora 14 ies la o cafea cu doi prieteni. După asta mă plimb cu Artemis prin oraș până se lasă seara. Seara am avut de ales între teatru și quiz, am ales quiz-ul, e ceva nou pentru mine și vreau să ofer prioritate activităților noi. Ziua nu se poate termina fără tradiționale mele revolte interioare. Azi le-am acordat un pic mai mult de trei ore.

Vineri

Ora 8, sună cineva la ușă. E mama, uitasem că trebuia să vină azi la mine, uitasem că e vineri. M-am trezit bulversat, toate activitățile mele din ziua respectivă sunt date peste cap. M-am trezit cu gândul că e sâmbătă, sărisem de ziua de vineri.

Azi trebuie să plec la Cluj, așa că în următoarele ore trebuie să lucrez mult, nu voi avea timp în următoarele zile să stau la calculator. În cinci ore termin aproape tot ce am de făcut. Apropo, niciodată nu termin tot ce am de făcut, pentru că în timp ce lucrez îmi vin multe idei și trebuie să le pun în aplicare.

XS
SM
MD
LG