Europa Liberă în direct
13 decembrie 2007
Moderatori: Ileana Giurchescu și Lucian Ștefănescu.
Eu și cîinele meu, Securitatea (45)
Din cei șase informatori de la revista „Cinema”, dintr-o redacție cu 15 angajați (practic fiecare al doilea dădea cu subsemnatul, unii se călcau în picioare, se temeau și se supravegheau reciproc), cea mai activă este informatoarea Laura. Nu atât prin numărul de informări, ci pentru că este copios citată în rapoartele și planurile ofițerilor de securitate însărcinați cu supravegherea mea și prin citarea ei cu inițialele numelui, precum și cu numele real: Rodica Lipatti. Și era deosebit de activă în incidentul cu neparticiparea mea la învățământul politic.
La un moment dat, pe când mă aflam în plină anchetă la Securitate, Rodica Lipatti m-a anunțat că trebuie să particip la o ședință de învățământ politic, unul dintre cele mai cumplite meșteșuguri de tâmpire inventate de comuniști.
Însă, după ce-i scrisesem lui Nicolae Ceaușescu tot ce credeam eu despre comunism în general, și despre cel practicat în România în special, mi s-a părut că ar fi o ipocrizie să mă prezint la o asemenea ședință de imbecilizare ideologică. Oricum, mă eliberasem de această constrângere, mă credeam liber și, deci, în măsură să-mi îngădui luxul unui refuz hotărât. De ce nu particip? Din principiu, i-am răspuns cu seninătate. Urma să-mi îndeplinesc obligațiile profesionale stipulate de contractul de muncă, în care însă nu scria nimic despre obligativitatea de a participa la învățământul politic. Așa că de asta nu participam, din principiu.
Rodica Lipatti avea și ea principii, iar principialitatea ei partinică s-a încins la maximum. Primul lucru pe care l-a făcut Laura Rodica Lipatti a fost să-l informeze pe securistul care-o avea în legătură, pe Vasile Măieran, și apoi pe redactorul-șef Ecaterina Oproiu. Tonul informării era atât de alarmant și atât de principial, încât chiar și securistul s-a simțit obligat să-i tempereze zelul revoluționar, adnotînd nota: „Laura a fost instruită să acționeze aspra celui în cauză, în sensul de a-l infleunța pozitiv, dar nu de pe poziții politice rigide, care nu au efect asupra lui Nic. Munteanu”.
Prea târziu, tăvălugul începuse s-o ia la vale.
Ecaterina Oproiu era silită să acționeze. Informatoarea Anca lămurea situația în Nota dată la 28 iunie 1977: „După ce Munteanu a refuzat să participe la învățământ, lucru care l-a mai făcut și altădată, dar nu s-a observat, situația în redacție a devenit nefavorabilă, întrucât Ecaterina Oproiu, fiind pusă în cunoștință de Rodica Lipatti în legătură cu poziția lui Munteanu, aceasta s-a agitat pe de parte determinată de faptul că știa Rodica Lipatti, și în această situația vor mai ști și alții, și, pe de altă parte, se temea de urmările poziției lui Nicolae Munteanu față de refuzul de a participa la învățământul politic”.
Clar, informatoarea Anca o bănuia pe informatoarea Laura Rodica Lipatti că „ciripește”. Ceea ce nu știa era că toate trei erau informatoarele aceluiași organ. După care informatoarea Anca a continuat: „Cu circa 10 zile în urmă, lui Munteanu Neculai i s-a propus să se transfere cu serviciul la Buftea. Acesta nu a acceptat, drept care redactorul-șef l-a anunțat că-i desface contractul de muncă, fapt care s-a și petrecut. Redacția nu a fost încunoștiințată, dar toată lumea știe. Dar după trei zile, Munteanu a fost desemnat să mai capete ceva de muncă, din dispoziția redactorului-șef. După vreo trei zile, redacția a aflat că nu s-a luat în considerație desfacerea contractului de muncă. Acest fapt a produs derută în redacție, ceea ce s-a manifestat printr-o tăcere totală și lipsa altor comentarii. În această perioadă, Dan Comșa și Munteanu N. au reacționat astfel: când Munteanu urma să fie dat afară, cei doi nu mai discutau și Comșa aproba opinia lui Munteanu și protesta chiar la redactorul-șef că el l-ar fi influențat. În clipa în care Comșa a văzut că Munteanu e repezit, prietenia s-a reluat ca mai înainte, cei doi discutând pe coridoare și fiind foarte relaxați, iar restul sunt timorați și așteaptă să vadă ce va urma”.
Săptămâna viitoare vom încheia cu un informator mai special și deosebit de infect. De la televiziune. Până atunci, s-auzim numai de bine.
