Născută 27 octombrie 1955, în satul Vărzărești, raionul Nisporeni. A terminat Colegiul de Medicină în 1986. Aproape patru decenii a lucrat în calitate de asistentă medicală.
Luni
Orice zi începută cu mesaje pozitive crește imunitatea. De două luni stăm acasă în carantina, blestematul asta de COVID-19. La ceea ce se întâmplă, nimeni nu s-a așteptat, virusul s-a răspândit pe toate continentele, în toată lumea. Îmi fac griji de lucrătorii medicali, fiindcă am fost și eu asistenta medicala, activând în acest domeniu 37 de ani. Acum oamenii în halate albe sunt pe prima linie. Le doresc din suflet sănătate, curaj, răbdare în lupta cu acest dușman invizibil care a făcut în lume sute de mii de morți. Deși starea de urgență se termină în această vineri, infectările nu scad și îmi fac griji. După carantină trebuie să profităm de noua viață. Cum are să fie ? Nu prea știu. Dar nu mi-e teamă !
Banii pentru trai îi câștigăm cu soțul din vânzările de verdeață de acasă. Feciorul ne-a ajutat puțin cu o publicitate în internet și avem doritori care vin direct la noi și cumpără, dar sunt puțini și producția nu reușim să o realizăm. Ce-ar fi ciorba fără leuștean și pătrunjel verde sau o mâncare de mazăre fără mărar? Mă gândesc să ies în centrul satului si să vând și acolo. Dar aștept relaxarea.
Marți
În această zi se face curat în jurul casei. Noi am trăit la oraș la bloc, dar soțul a avut dorința să venim la sat, și în jur de 15 ani în urmă ne-am mutat de la Buiucani în Trușeni când feciorul a mai crescut. Nici nu am observat cum au trecut acești ani de când suntem aici. Am pornit să reconstruim casa veche în una nouă, dar în așa fel ca să nu ocupăm mult pământ, soțul a dorit să îl folosească la maxim, pentru ca să avem din ce face bani la pensie. Așa că de 15 ani, construim pe exterior, din interior și tot așa. E greu uneori, dar ne descurcăm. Eu am micile mele bucurii care sunt florile de acasă, ce îmi plac mult și îmi mai găsesc ocupații. Azi ies lângă magazinul central să vând. Astfel de ieșiri sporadice am mai avut, am stat uneori 2 ore, uneori mai mult. Cum reușesc să mă protejez de virus și de noua pandemie de isterie ? Cred că „rețetele” folosite sunt aceleași ca peste tot în lume. Dezinfectare, măști, mănuși. Mă bucur de câștigul acestei zile. Mai dau și de pomană. Îi admir pe oamenii care din puținul pe care îl au fac donații pentru combaterea coronavirusului.
Miercuri
A avea casa la sol înseamnă a avea mult de lucru. E foarte bine că soțului îi place pământul, el nu are timp liber. Se ocupă cu semințele, le pune în pământ, de răsad are grijă să îl ude. Imediat ce terminăm de vândut un soi de verdeață, punem îngrășăminte și prelucrăm pământul. Mie la fel îmi place pământul. Noi nu avem, repartizate strict responsabilitățile. Vedem ce avem de făcut de dimineața și o facem.
Aud la radio o noutate. Premierul Chicu a confirmat că guvernul său nu va cere parlamentului prelungirea după 15 mai a stării de urgență impusă din cauza pandemiei de coronavirus, dar a insistat că ea va fi înlocuită cu starea de urgență sanitară și a avertizat împotriva relaxării premature a restricțiilor. Azi avem un număr record de cazuri noi de infectare pentru o singură zi – 252 – Chicu a spus că „în asemenea condiții relaxarea prematură” ar fi o greșeală. El a fost critic mai ales față de dorința unora să fie anulate amenzile aplicate din cauza nerespectării interdicțiilor impuse din cauza COVID-19, numindu-i pe promotorii unor asemenea cereri „iresponsabili”. Putere, multa putere le doresc celor care activează în domeniul sanitar.
E timpul de culcare. Închid ușa casei, unde mă simt și în siguranță, dar și în captivitate.
Joi
Primul lucru pe care îl fac e să mă spăl pe mâini. Până să ies din casă trăiesc cu o amintire. Primăvara l-am născut pe Marin, la o vârstă târzie și a fost greu, dar a fost și foarte binecuvântată nașterea sa, pentru noi. În trei mult timp am locuit la bloc, un apartament de o cameră dar când fiul a împlinit 13 ani, ne-am mutat, ca să nu ne înghesuim. Suntem bucuroși că am făcut acel pas. Deși e greu cu construcția casei, din lipsă de bani, câte puțin o facem și ce nu ne va reuși nouă, o va face deja fiul, îl iubim, ne bucurăm pentru reușitele lui și încercăm să îl ajutăm cu ce putem. Fac plăcinte, îi plac foarte mult lui Marin, eu am învățat să coc plăcinte, pâine, colaci și tot ce ține de brutărie la fel în Nisporeni, în tinerețe. Sora mea până astăzi lucrează la brutăria din Nisporeni, fratele tot acolo a rămas..
Bilanțul deceselor provocate de coronavirus în R. Moldova a ajuns joi la 194, după ce Ministerul Sănătății a confirmat patru noi decese. Trist de tot.
Vineri
Vinerea mă stărui să țin post. Acasă mă rog. Așa sunt timpurile și trebuie de făcut mai des rugăciuni. Am o icoană de la mama, care se află în casă și când eram copiii, toată copilăria o țin minte de sărbători cum era aprinsă candela lângă această icoană, care o arată pe Maica Domnului în brațe cu Isus Hristos. Părinții nu mai sunt în viață de mult timp dar cu gândul sunt la ei. Păcat că s-au dus din viață, mama a trăit 75 de ani, iar tata 80. Îmi amintesc cum mergeam cu mama la biserică mică, țineam posturile, mama știa toate cântecele care se cântau în lăcaș, îi plăcea muzica, asta o am și eu de la mama. Muzica îmi place, în raion unde trăiam cântam la casa de cultură, acum o mai fac prin casă, inconștient. Azi Marin m-a rugat să îi fac zeamă, deja i-am spus pe mâine căci sunt foarte obosită. Seara cu soțul urmărim știrile.
Până acuma, în Republica Moldova au fost confirmate 5 553 de cazuri de infecție COVID-19, dintre care 712 în Transnistria. În total, 196 persoane au decedat din cauza virusului COVID-19 și 2280 persoane au fost tratate de infecție.Tot mai trist și mai trist.