14 țări din NATO împreună cu Finlanda au semnat o scrisoare de intenție pentru a dezvolta împreună cu Alianța Nord-Atlantice, dar mai ales cu Statele Unite, European Sky Shield Initiative (Inițiativa Scutul Aerian European) – un proiect comun de protejare a spațiilor aeriene de pe întregul continent prin integrarea și coordonarea sistemelor de apărare antiaeriană și antirachetă ale membrilor săi și cooperând la achiziționarea acestora.
Printre cele 14 țări semnatare din NATO se numără și România, apoi Bulgaria și Ungaria, dar și țări mari din NATO precum Germania și Marea Britanie; nu însă și Franța (putere nucleară, ca Statele Unite și Marea Britanie), care după Brexit a devenit singura putere nucleară a Uniunii Europene.
Experiența Ucrainei în a-și apăra spațiul aerian
Exemplul Ucrainei a fost în mod evident ceea ce a declanșat această inițiativă colectivă a aproape jumătate din cei 30 de membri NATO (plus viitorul membru Finlanda). Mai precis, felul în care Ucraina și-a organizat apărarea antiaeriană, folosind mai ales sistemele americane de rachete de tip HIMARS.
European Sky Shield Initiative este un proiect lansat de Germania, dar, pentru că implică și Finlanda, care nu este încă membru, nu este un proiect NATO exclusiv.
Ministra germană a apărării, Christine Lambrecht, a subliniat acest aspect, afirmând că „suntem deschiși tuturor și știm din alte țări că există încă un mare interes [în inițiativă]”.
Mai mult, acoperirea geografică a spațiului aerian printr-un asemenea „scut” nu este încă completă. De exemplu, Franța și Polonia nu s-au alăturat încă, în timp ce Statele Unite vor opera unele site-uri de rachete balistice în Europa de Est fără a deveni (deocamdată) membru oficial al proiectului.
Prin urmare, este probabil ca negocierile privind aderarea la acest proiect să continue – cu scopul de a stabili o acoperire cât mai mare a cerului Europei.
Ce și cum apără Scutul Aerian European
Conform planurilor actuale, Sky Shield va integra trei sisteme de apărare împotriva atacurilor aeriene cu rază medie și lungă de acțiune: sistemul german de apărare aeriană IRIS-T cu rază scurtă de acțiune, sistemul american Patriot cu rază medie de acțiune și sistemul israelian de apărare antirachetă balistică cu rază lungă de acțiune furnizat de US Arrow-3.
Cu toate acestea, negocierile privind lista de sisteme sunt la rândul lor încă în desfășurare. Statele Unite, de exemplu, nu și-au dat încă acordul ca Israelul să furnizeze Arrow-3. În schimb, pentru că Norvegia este membră a inițiativei, sistemul său NASAMS cu rază scurtă și medie (co-produs cu SUA) ar putea deveni un viitor candidat.
Indiferent de specificul său, proiectul va trebui să abordeze aceeași provocare cu care se confruntă Ucraina acum – cum să integreze diferite sisteme de apărare aeriană -- diferite din punct de vedere tehnologic -- și să coordoneze operarea acestora, cum să se asigure interoperabilitatea.
Ucraina este în prezent un teren de testare pentru un asemenea proiect. Statele participante la Sky Shield, vor trebui însă să facă față și provocării suplimentare de a coordona între ele sistemele naționale de apărare aeriană și antirachetă. Numai atunci Europa va avea o protecție solidă împotriva celei mai eficiente tactici ofensive a Rusiei.
