La încheierea unui consiliu de miniștri la Ankara, cum a anunțat-o antena turcă a Euronews, președintele turc a anunțat în fața presei că nu va ezita să „înghețe” procesul de aderare al celor două țări scandinave dacă acestea „nu iau măsurile necesare” în lupta împotriva organizațiilor kurde pe care Turcia le consideră „teroriste”.
La summitul NATO de la sfârșitul lunii iunie de la Madrid, Ankara acceptase totuși să-și ridice veto-ul opus aderării celor două țări nordice. „Constatăm însă că Suedia, mai ales, nu pare că e gata să ia măsurile necesare privind acest subiect”, a spus Recep Tayyip Erdogan. Stockholm tocmai a refuzat extrădarea unui militant kurd aflat în vizorul justiției turce.
Erdogan a zburat însă luni la Teheran, unde va propune omologilor săi din Rusia și Iran, ceilalți doi protagoniști ai conflictului sirian, o nouă intervenție militară în nordul Siriei.
Între timp, toate cele 30 de țări membre în NATO au trimis parlamentelor naționale spre aprobare cererea oficială de aderare a Suediei și Finlandei. Este nevoie de unanimitatea celor 30 de foruri legislative, așa încât un eventual vot negativ al parlamentului turc ar bloca, cel puțin temporar, aderarea celor două țări nordice.
O aderare care este dorită fără rezerve atât de cvasi-totalitatea europenilor, cât și de Statele Unite. Asta mai ales deoarece, cu Finlanda și Suedia în NATO, America și-ar putea în sfârșit concentra atenția în partea cealaltă, pe China și Pacific, care au devenit o fixație a ultimilor președinți americani, de la Obama încoace. Washingtonul își dorea să poată aloca mai multe resurse în acea direcție.
Or, termenul care a dominat summitul NATO de luna trecută de la Madrid a fost „mai mult”, "more". Mai mulți membri (Finlanda și Suedia), mai multă dotare militară (o sporire de șapte ori a dimensiunii forței de intervenție rapidă a NATO), mai mulți parteneri (Australia, Japonia, Coreea de Sud și Noua Zeelandă), mai multe provocări (adăugarea Chinei și schimbărilor climatice la noul concept strategic al NATO) și, în sfârșit, mai multe trupe americane în Europa.
În mijlocul tuturor acestor „mai mult”, atât susținătorii, cât și oponenții angajamentului mai mare al Statelor Unite în Europa au vorbit despre posibila aderare finlandeză și suedeză ca și cum ar fi doar un alt pas în procesul de extindere deja decis al Alianței.
Dar adăugarea celor două națiuni nordice ar putea fi o oportunitate pentru mult mai mult de atât: aceste țări ar putea transforma fundamental NATO în moduri care să extindă posibilitatea globală de acțiune a Washingtonului.
Dacă Statele Unite vor profita de această oportunitate este o altă întrebare.
