Multe curiozități ne spun că n-are rost să căutăm onestitatea, acolo unde ea face parte din numele firmei. Faptele spun că, acum cîteva săptămîni, două polițiste belgiene au fost ucise de un fanatic pro-islamic, la Liege. După șocul din prima zi, a urmat tăcerea. Adică nu au urmat obișnuitele mitinguri, ceremonii, intervenții ale celebrităților și ONG-urilor care apără femeile de violență, discriminare, salarii inferioare și înjosire. Nimeni nu s-a gîndit că și cele două polițiste belgiene erau femei și că, poate, nu au fost alese tocmai la întîmplare de fanaticul ucigaș. Tăcerea e asurzitoare și jenantă. Să fi jucat uniforma un rol? Sînt femeile în uniformă mai puțin femei și prea aproape de poliție care, se știe, e întotdeauna vinovată de ceva? Poate. Mai ales dacă observăm că, politic, nu toate femeile se califică la statutul de femei. Numirea unei femei în fruntea CIA nu a fost sărbătorită ca o mare victorie. Primul Ministru britanic Theresa May pare abia în ultimul rînd un exemplu de promovare a femeii. Se poate și așa dar ceva sugerează că a fi femeie e bine dar nu în uniformă și nu de dreapta.
