Între 20 și 27 aprilie are loc a treia ediția a festivalului de film documentar Cesnok – în traducere „Usturoiul”. Organizat la Tiraspol, acesta are și o componentă itinerantă cu proiecții în alte câteva orașe din regiunea transnistreană – Bender, Dubăsari și Râbnița, dar și cu două zile de filme proiectate la Chişinău. Deci, e un festival care are loc pe ambele maluri ale Nistrului. Evenimentul este organizat cu susținerea platformei internaționale de filme documentar despre drepturile omului, Fundația Filme care contează (Movies that Matter Foundation).
Ediția din acest an a festivalului a fost precedată de un master-class organizat în regiunea transnistreană, la Tiraspol, în cunoscutul Club 19, de regizorul documentarist din Estonia, Meelis Muhu, pentru doritorii de a face filme documentare și care să participe ulterior la festivalul Cesnok. Printre participanți au fost oameni de creație și tineri interesați de filmul documentar atât de pe malul stâng, cât și de pe malul drept ale Nistrului. Corespondentul nostru la Tiraspol, Serghei Ursul, a stat de vorbă cu documentaristul estonian care în 2014 a făcut și un film despre viața din așa-numita republică moldovenească transnistreană.
Europa Liberă: Înainte de precedentele alegeri așa-zise prezidențiale ați făcut un film despre Transnistria, cu titlul „rmn”. Acum ați venit pe malul stâng al Nistrului în calitate de instructor și coordonator al unui atelier de creație. De ce ați decis să inițiați tinerii în arta producerii de filme documentare? Ce rol a jucat în această decizie festivalul Cesnok?
Meelis Muhu: „De fapt, nu este proiectul meu, este proiectul festivalului de film documentar Cesnok. Și anul trecut, când am participat la ediția anterioară, după unul dintre filmele proiectate am spus că în paralel cu festivalul am lucrat într-o zonă frontalieră din Estonia, unde locuiesc mulți tineri vorbitori de limbă rusă. Acolo am organizat, împreună cu colega mea Cristina Norman, mai multe work-shop-uri pentru tineri pe tema filmului documentar. Am vorbit acolo și am explicat despre filmul documentar – despre cum trebuie privit și cum trebuie făcut. Și în paralel a fost și un mic concurs de filme.
După ce am povestit despre această experiență a mea celor din Tiraspol organizatorii acestui festival au luat legătura cu mine și m-au întrebat dacă aș fi de acord să vin și să coordonez un trening similar, dacă s-ar organiza așa ceva și la Tiraspol. M-am gândit că este o propunere interesantă. Am înțeles că nu pot spune nu și mi-am dat acordul. Eram curios.
Despre Transnistria sunt făcute multe filme, dar cred că a venit deja timpul când ar fi interesant de văzut și filme documentare făcute în comun cu tinerii și documentariștii din regiune. Evident că regizorii locali nu au o tradiție foarte bogată, poate că nu au cunoștințele și nici experiența necesare. Deci trebuie de văzut ce știu și ce pot face ei deja.
Am fost de acord să vin la Tiraspol și timp de trei zile să coordonez evenimentul, să povestesc despre experiența mea, să arăt filmele mele și alte producții interesante din arta documentară.”
Europa Liberă: Și cum a fost master-class-ul? Ce lucruri specifice ați observat la tinerii din regiunea transnistreană?
Meelis Muhu: „Am fost surprins un pic pentru că nu mă așteptam la un interes atât de mare, la o participare atât de activă. Am fost plăcut surprins să văd câtă lume a completat aplicațiile pentru participare și eu știu că organizatorii acestui eveniment au fost nevoiți să facă și o selecție – nu au putut ajunge la trening toți cei care și-au dorit.
Tinerii sunt tineri peste tot. Au interese asemănătoare, sunt interesați de ceea ce se întâmplă în viață. Așa că nu pot spune că tinerii din Transnistria sunt cumva diferiți sau că ar exista careva diferențe. Când am completat grupul am fost atenți ca acolo să fie oameni care deja au o anumită experiență, să fie oameni care știu deja să lucreze cu camera, care deja lucrează în domeniul video și care au dorința să facă ceva, să se dezvolte în acest domeniu.
Poate că ar fi prea ambițios să ne dorim ca acești tineri să înceapă imediat după acest curs să filmeze profesionist. Dar am văzut și simțit că acești tineri trăiesc într-un spațiu în care televiziunea este cea care influențează cel mai mult tinerii. Iată de ce în primele două zile am dedicat mult timp pentru a le explica că există și alte stiluri în documentaristică și ce înseamnă în general filmul documentar. A fost foarte interesant momentul în care grupul a început să discute independent și era interesant de urmărit felul în care ei simt, în care ei percep acest gen necunoscut de cinematografie.”
Europa Liberă: Care este diferența dintre producerea unui film documentar și un material video pentru televiziune sau turnarea unui film în baza unui scenariu?
Meelis Muhu: „Există o deferența mare. Am discutat toate acele zile și am arătat care este diferența în baza unor exemple concrete. Eu aș spune astfel – filmul documentar este ca o carte, iar reportajul pentru televiziune este ca un ziar. Adică, atunci când citești o carte, asta îți va lua ceva timp, poate destul de mult timp. Iar când citești un ziar este un proces rapid.”
