Festivalul Național de Teatru a fost lansat de organizatori într-o atmosferă prietenoasă, printre prieteni, jurnaliști și oficiali, într-un salon din hotelul construit chiar pe locul unde, odinioară, se afla primul Teatru Național din București a cărui imagine de epocă a patronat discret întreaga seară.
„Mulțumesc tuturor celor care sunteți aici pentru că, fără dumneavoastră, acest miracol al teatrului nu este cu putință și cred că nu există speră de o parte și de cealaltă, cred că suntem împreună, sperăm vă bucurați, să ne însoțiți să învățăm de la artiști că viața trebuie trăită cu o mare intensitate și este foarte important să știi să dăruiești” - le-a spus Marina Constantinescu, critic de teatru și director artistic al Festivalului Național de Teatru, zecilor de jurnaliști prezenți la deschidere.
Așadar, a bătut gongul celui mai mare festival de artă teatrală din țară care condensează în zece zile din 20 octombrie, până în 30 octombrie, peste 90 de spectacole.
Bulgakov, Pirandello, Wedekind, Vișniec, Kafka, zeci de piese, spectacole de pantomimă și balet, happeninguri și expoziții, emisiuni radio și televizate... Implicând o distribuție de mii de actori, regizori, scenografi, trupe din țară și străinătate, dramaturgi, producători și coregrafi. Se vor întâlni cu publicul teatre și companii de dans din București, Sibiu, Timișoara, Craiova, dar și din Franța, Statele Unite ale Americii sau Rusia. Vor dialoga cu spectatorii actori, regizori sau teatrologi ca Juliette Binoche, Evgheni Mironov, Robert Pepage, Angelin Preljocaj, George Banu, Ion Caramitru... prezenți cu toții pe scene sau în săli de teatru, în spectacole, expoziții sau colocvii pe teme teatrale într-o desfășurare de forțe care rivalizează doar cu recent încheiatul Festival Enescu.
Pare riscant într-o țară și într-un oraș în care spectacolul politic a început să-l evacueze tot mai mult pe cel artistic să organizezi două festivaluri de anvergură în aceeași toamnă însă organizatorii spun că au motive să fie optimiști.
Actorul Ion Caramitru, președintele UNITER, e de părere că, după cum arată situația vânzărilor, interesul publicului este mai mare decât în alți ani:
„Acest Festival ajunge la o cifră impresionantă de 27 de ediții, este o trecere în revistă pe de-o parte a producțiilor de excepție ale stagiunii trecute plus invitați din străinătate, lucru pe care festivalul l-a căpătat nu de multă vreme și sper să rămână în picioare. Contează foarte mult, cum vedem și la alte festivaluri, privirea în oglindă în sensul în care vin și alte companii care lucrează în străinătate și se oglindesc în realitatea românească ține de modul nostru de dezvoltare a imaginației artistice.”
„Teatrul schimbă lumea” este sloganul festivalului. Cum ar putea s-o facă? Marina Constantinescu e de părere că „Prin rezistența artiștilor la tot ce este astăzi aberant, cutremurător, șocant în viața noastră. În justiție, în sănătate, în cultură și învățământ.” Forța cuvântului împreună ne poate mobiliza mai repede și ne găsește mai întăriți” - mai afirmă Marina Constantinescu.
Festivalul este dedicat actorului și omului Victor Rebengiuc „care, prin verticalitatea lui, ne-a dat și ne dă în fiecare zi energia să îndurăm și să luptăm pentru schimbare, în viață și în teatru”, după cum spun organizatorii.
L-am întrebat pe Victor Rebengiuc ce i-ar spune unui tânăr care primește acum botezul focului pe scenă.
Victor Rebengiuc: „Ce caută acolo, l-aș întreba ce caută în familia asta care nu are lucru, care nu-și găsește de lucru nicăieri.”
Europa Liberă: Dar dvs ce căutați?
Victor Rebengiuc: „Eu am căutat când existau repartizări la teatre, nu se făceau actori cu lopata cum se fac acum.”
Europa Liberă: Au fost mii de actori. Festivalul acesta vă este dedicat. Sunteți figura etalon, se pare.
Victor Rebengiuc: „Nu cu voia mea. Cineva a ales asta, nu eu am impus-o. Iar eu mă supun că... nu am încotro.”
Europa Liberă: Nu vă considerați unul dintre actorii reprezentativi ai României?
Victor Rebengiuc: „Eu zic că mai am de învățat.”
Europa Liberă: De la cine?
Victor Rebengiuc: „De la cei care sunt mai buni decât mine.”
Europa Liberă: Ce așteptați de la acest festival ?
Victor Rebengiuc: „Să se prezinte toate spectacolele, să vadă lumea spectacolele și să tragem concluzii la urmă, să vedem pe ce drum suntem, unde ne aflăm și noi.”
Festivalul datorează mult (probabil chiar existența sa) generozității sponsorilor privați, Primăriei Generale și Ministerului Culturii. Ministrul Lucian Romașcanu crede că banii destinați acestui festival sunt niște bani bine investiți:
„Festivalul național de teatru este un festival cu un buget respectabil pentru că se întâmplă lucruri cu adevărat deosebite aici și este susținut major atât de Ministerul Culturii cât și de primăria Capitalei; sunt instituții cu bugete rezonabile la bunul mers și succesul unei asemenea manifestări.”
Un semn că teatrul chiar schimbă lumea este decizia de a folosi banii rezultați din vânzarea biletelor pentru a construi un spital de oncologie pediatrică în Capitală. Dar lucrurile nu se opresc aici.
Margareta Pâslaru, una dintre prietenele statornice ale festivalului, ea însăși actriță până să devină figură emblematică pentru muzica ușoară românească, a susținut din răsputeri finanțarea unor programe pentru ajutorarea actorilor în vârstă:
„Este o sărbătoare, o etalare a talentului, din toate punctele de vedere atât actoricesc cât și regizoral. Am avut bucuria să fiu invitată și anii trecuți. Am lansat un album, „Actorii cântă” un album de autor, în care mari actori mi-au interpretat piese în beneficiul colegilor vârstnici cu probleme de sănătate.”
Așadar, după mai bine de un an de eforturi în care micul colectiv de organizatori și-a asumat rolul de regizor al acestui mare spectacol maraton, Festivalul Național de Teatru se pregătește să intre pe scenă. Scena teatrului și a lumii. Dorința de a schimba lumea este, poate, donquijotescă, încărcată cu mult idealism, speranță și optimism, dar nu acestea sunt ingredientele tuturor viselor?