Înainte de sărbători, liderii Finlandei au anunțat că își revendică dreptul de a intra în NATO, în ciuda «ultimatumului» dat de Rusia Alianței militare occidentale, Moscova mergând chiar până la amenințarea cu un «răspuns militar».
Șefa guvernului Finlandei, Sanna Marin, a spus astfel, în cadrul urărilor sale de Anul Nou, că țara sa „își rezervă dreptul de a depune o cerere de aderare la NATO”. Apoi, președintele finlandez, Sauli Niinistö, a abordat aceeași temă în urările sale de sărbători. Ba chiar, guvernul de la Helsinki s-a angajat ca în paralel să-și „reîntărească cooperarea cu Uniunea Europeană în materie de apărare”.
Președintele Niinistö a mai cerut și Uniunii Europene să intervină activ în blocarea acțiunilor agresive ale Rusiei, spunând: „În această situație, Europa nu poate doar să stea și să se uite”. El a adăugat că „este dreptul Finlandei să se alinieze militar cu cine dorește și să intre în NATO”.
Aceste declarații au o rezonanță deosebită în contextul internațional actual și mai precis în raport cu recentul „ultimatum” adresat de Moscova în direcția Washingtonului și a NATO.
Prin revendicarea sa a unor noi „tratate” cu NATO, Kremlinul, care pare a-și exagera temerile pentru securitatea Rusiei în fața extinderii continue a Alianței Atlantice către granițele sale, cere acum garanții legale privind încetarea lărgirii NATO în Est și nedesfășurarea unor sisteme de arme care ar «amenința» Rusia la granițele sale.
Pe 20 decembrie, ministrul suedez al apărării se pronunțase deja împotriva încercării Moscovei de a „crea o sferă de influență rusă în vecinătatea Suediei”.
Suveranitatea națională amenințată
„Ultimatumul din decembrie al Rusiei îngrijorează Europa. El este incompatibil cu ordinea predominantă a securității europene”, a spus președintele Finlandei. Pentru Sauli Niinistö, revendicările Rusiei nu au nimic compatibil cu dreptul internațional și amenință suveranitatea țărilor vecine. URSS-ul nemaiexistând, Finlanda și Suedia nu mai sunt împiedicate de nimic, juridic, să intre în NATO.
Echilibrul Războiului Rece impusese o serie de condiții de „neutralitate” (despre care am mai scris aici) impuse anumitor țări-tampon dintre cele două blocuri (Austria, Suedia, Finlanda). Ba chiar, fusese creat conceptul de „finlandizare", termen care a desemnat de-a lungul Războiului Rece o formă particulară de neutralitate, una care se aseamănă mai degrabă cu supușenia și servilitatea față de un vecin puternic. Așa a fost Finlanda vizavi de URSS în timpul Războiului Rece, când presa finlandeză se auto-cenzura, necriticând niciodată URSS-ul, iar Finlanda, oficial neutră, se sovietiza politic din ce în ce mai tare.
Acum însă, nu doar finlandezii, dar și suedezii se arată din ce în ce mai favorabili aderării la NATO. Sprijinul pentru eventuala aderare a Suediei la NATO este mult în creștere (cum am mai arătat-o aici).
Semnalul îngrijorător al intervenției în Ucraina
Vladimir Putin a numit deja prăbușirea URSS-ului în urmă cu trei decenii „cea mai mare tragedie a secolului XX”. Atunci când a făcut-o, asta a fost luat drept o metaforă patriotică, destinată publicului de acasă. Evenimentele din 2014, atunci când Rusia a ocupat Crimeea și a stârnit un conflict militar în estul Ucrainei a arătat că, precum în multe alte dăți, Putin trebuie înțeles literalmente.
Deja, în 2014, în momentul ocupării Crimeei, ministrul de externe al Rusiei, Serghei Lavrov spusese că „Rusia nu poate să piardă Ucraina”, într-un interviu cu canalul rus de televiziune NTV. „Avem aceleași rădăcini, aceeași viziune asupra lumii și aceeași literatură.” (Tot atunci, explicasem deja, într-un eseu intitulat „Cine-i rus? Cine-i ucrainean?” diferențele majore între cele două popoare. Cf. și blogul pe care îl țin la Europa Liberă despre criza din Ucraina, de la tulburările de pe Maidan din decembrie 2013 încoace, inclusiv evoluțiile zilnice ale situației pe front în Donbas: Criza din Ucraina. LiveBlog.)
De altfel, purtătoarea de cuvânt a NATO Oana Lungescu a anunțat pe Twitter că vineri 7 decembrie miniștrii de externe ai celor 30 de țări din NATO vor avea o reuniune extraordinară în legătură cu amenințarea rusă asupra Ucrainei și cu securitatea întregii Europe răsăritene.
Pe acest fundal, Rusia a publicat, vineri 17 decembrie, o listă de condiții de securitate pe care dorește să le negocieze cu Statele Unite și NATO - inclusiv ca alianța nord-atlantică să promită că renunță la orice activitate militară în spațiul fostei Uniuni Sovietice, dar și în vecinătate. Asta și explică neliniștea țărilor scandinave, precum Finlanda și Ucraina.
Deocamdată, Ministerul de Externe al Rusiei a acuzat săptămâna trecută SUA și NATO că împing Suedia și Finlanda să se alăture alianței militare.
„Este destul de evident că aderarea Finlandei și Suediei la NATO ar avea consecințe militare și politice grave care ar necesita un răspuns adecvat din partea Rusiei”, a declarat purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe, Maria Zaharova.
