S-au auzit zilele astea, după ce selecţionata de fotbal a Moldovei a pierdut în Paris 1-2, cuvinte entuziasmante, s-au rostit laude la adresa fotbaliştilor moldoveni care chipurile au luptat ca leii şi i-au condus pe francezi vreme de jumătate de oră. Ei bine, mi se pare că ne îmbătăm cu apă rece a mia oară.
Fireşte, înfrîngerile astea – 1-2 cu Franţa şi 1-2 cu Islanda – sunt mai uşor de digerat decît 0-4 cu Albania sau 0-4 cu Luxemburg, dar ele au însemnat aceleaşi 0 puncte şi au lăsat Moldova pe ultimul loc în clasament. Deasupra Moldovei e Andorra, o echipă foarte slabă, care însă a reuşit un meci de 2-2 în Albania. Aşadar, Andorra ne-a tras clapa. Şi de ce ar trebui să ne entuziasmăm?
E adevărat că noul antrenor pare ceva mai bun şi moldovenii parcă luptă mai bine, par mai motivaţi, dar puncte tot nu iau. Iar în fotbal contează punctele. Cînd Andorra e deasupra ta, mai contează că ai pierdut onorabil cu Franţa nemotivată şi calificată? Să fim serioşi.
Au trecut aproape 30 de ani de cînd RM-ul încearcă să se califice la un turneu final. Au reuşit s-o facă între timp Letonia şi Albania şi, recent, Finlanda. Moldova însă a fost şi este în subsolul tuturor clasamentelor.
Eu unul am încetat să mai merg la meciurile selecţionatei de fotbal a RM-ului. Nu mai vreau să mă enervez. E un soi de pierdere de timp. Cine vrea nu are decît să privească acest fotbal lamentabil. Eu m-am plictisit.
