Exagerăm în privința bolilor de care ne place să credem că suferim exclusiv. Argumentul cel mai recent e jocul Primului Ministru italian Giuseppe Conte. În jocul politic, Premierul Conte e un traseist - cum se zice în România. Dar un traseist subtil: Conte a slujit o majoritate de dreapta, apoi s-a lepădat și a devenit șeful unei majorităţi de stînga. Fără să facă parte din vreun partid. În jocul de scenă, Conte a putut fi văzut făcînd figura imputată liderilor din țări est-europene mici. La fotografia de final a unui summit încheiat la Berlin, Conte a încercat să se infiltreze în primul rînd, pentru a apărea alături de Merkel și Macron. A încercat să își găsească un locșor, a insistat ca un săpător de mini-galerii și n-a reușit. Apoi a ocolit adunarea și s-a așezat spășit în ultimul rînd. Fotografia a surprins esența supranațională a importanței de sine.
