La sediul Alianței Nord-Atlantice din Bruxelles s-a semnat marți, 10 ianuarie 2023, o Declarație Comună asupra Cooperării NATO-Uniunea Europeană. Este a treia declarație comună de acest fel, însă prima venită pe fundalul unui război în Europa – cel declanșat de Rusia împotriva Ucrainei.
Președinta Comisiei Europene, Ursula Von der Leyen și Charles Michel, președintele Consiliului European, au semnat la Bruxelles marți, 10 ianuarie 2023, împreună cu secretarul general al Alianței Nord Atlantice Jens Stoltenberg, o declarație comună fără precedent care pune bazele cooperării militare dintre UE și NATO, având ca element central sprijinirea Ucrainei în fața agresiunii Rusiei.
Este prima oară că se definește o cooperare oficialî la acest nivel, incluzând proiectul unei cooperări militare concrete, ceea ce schimbă aspectul frontului occidental, cel puțin pe plan politic.
Declarația se afla în lucru de mai bine de un an și ar fi trebuit inițial să fie anunțată imediat după invadarea Ucrainei, în februarie 2022. Apoi se aștepta să fie aprobată la summitul NATO de la Madrid din iunie anul trecut, dar a fost amânată din pricina tensiunilor dintre Turcia, pe de o parte, Grecia și Cipru pe de alta.
„Vladimir Putin spera să ocupe Ucraina în câteva zile și să ne dezbine. A eșuat pe ambele planuri”, a spus Jens Stoltenberg.
În declarația finală, Uniunea Europeană și NATO cer Rusiei „să oprească imediat războiul și să se retragă din Ucraina” și își reiterează „sprijinul neclintit și continuu pentru independența Ucrainei”.
NATO și UE au convenit, de asemenea, „să sprijine pe deplin dreptul inerent al Ucrainei la autoapărare și de a-și alege propriul destin”. Se mai spune că „războiul brutal al Rusiei” a „exacerbat o criză alimentară și energetică care afectează miliarde de oameni din întreaga lume”.
Chestiunea Chinei
Washingtonul a presat, de asemenea, Europa să adopte o poziție mai dură față de amenințarea reprezentată de puterea în creștere a Chinei.
„Trăim într-o eră a concurenței strategice în creștere”. „Întărirea militară a Chinei reprezintă o provocare pe care trebuie să o abordăm”, se spune în declarația comună.
NATO și UE, ambele cu sediul la Bruxelles, caută de ani de zile să-și îmbunătățească coordonarea, în ciuda temerilor din unele părți că eforturile de a consolida rolul UE în domeniul militar ar putea fragiliza Alianța Nord Atlantică condusă de SUA.
Summitul NATO de la Madrid din iunie 2022, care a dus la redefinirea noii strategii a Alianței, readusese deja in atenție și chestiunea securității Europei.
Stoltenberg a spus, în conferința de presă care a urmat semnării documentului, că războiul din Ucraina a stimulat auto-chestionarea Europei în materie de securitate, arătând încă o dată, contrar celor anticipate, că Europa nu se poate baza numai pe NATO și că are nevoie și de o strategie de apărare proprie.
Anul trecut deja, pentru prima dată în istoria sa, Uniunea Europeană a luat decizia de a produce și cumpăra în comun armament destinat Ucrainei. Suma alocată este de aproape o jumătate de miliard de euro, plătită proporțional de cele 27 de state membre. Inițiativa e similară cu aceea care a constat în achiziționarea în comun de mari cantități de vaccinuri în timpul pandemiei.
Detaliile fabricării și achizițiilor armamentului și munițiilor destinate Ucrainei nu sunt încă publice, nu se poate ști astfel cu certitudine -- sau cel puțin nu va exista o confirmare oficială -- care sunt fabricile alese pentru aceasta și în ce țări, în schimb inițiativa marchează o turnură în politica comună europeană.
Coperarea militară NATO - UE: un plan mai vechi
Principala lecție pe care au tras-o atât NATO cât și UE din fiasco-ul afgan din 2021 și din războiul în Ucraina a fost aceea că nu se mai poate conta întotdeauna și sistematic pe America (după ce Trump voia deja să retragă trupele americane de pe vechiul continent, în special din Germania) și că e de acum înainte nevoie de o autentică armată europeană.
Sau cel puțin, într-o primă fază, de o „forță de reacție rapidă” (rapid reaction force) de câteva mii de oameni și un cartier general care e pe cale de a fi stabilit la Bruxelles, unde se află și sediul NATO.
Cooperarea militară franco-germană independentă de NATO este veche, ea a început prin inițiativa lui Francois Mitterrand și Helmut Kohl de a crea un corp de armată, o brigadă franco-germană, care de-a lungul anilor s-a transformat în așa-numitul Eurocorps.
Proiectul a fost blocat politic de-a lungul anilor, mai ales în urma opoziției NATO, mai precis a Washingtonului și Londrei, care se temeau că o structură militară a Uniunii Europene ar duce la slăbirea Alianței Nord Atlantice - NATO. Proiectul a fost relansat în 2017, după Brexit și după victoria lui Macron in Franța.
NATO va rămâne principalul stâlp al securității europene
Îngropat vreme de foarte mulți ani, proiectul unei armate europene s-a lovit sistematic la vremea lui de ostilitatea Statelor Unite, care vedeau în el un risc pentru soliditatea și coeziunea NATO.
Desigur, NATO va rămâne principalul stâlp al securității europene, 21 din cele 27 de țări din UE sunt și membre în NATO, iar odată cu primirea Suediei și Finlandei ele vor fi 23, însă pentru prima oară a fost depășită ideea că cele două structuri și-ar putea dăuna una alteia. Dimpotrivă, ele ar fi complementare și s-ar întări reciproc, cum a subliniat-o, după semnare, președintele Consiliului European Charles Michel.
La urma urmei, pentru a da un alt exemplu, existența Europolului, poliția europeană, nu a făcut niciodată să fie pusă la îndoială utilitatea Interpolului.
