Tocmai a fost acordat, ca în fiecare an în luna octombrie, premiul -- important, dar numit înșelător -- „Nobel pentru economie".
Poate că nu e lipsit de interes, atunci, să amintim câteva detalii importante: că premiul nu este dintre cele pe care le-a fondat, prin testament, inventatorul dinamitei si „baron al petrolului“ în Baku, Alfred Nobel; și că, oricum, nu întotdeauna premiul a fost acordat unor economiști.
Iată, israelianul Daniel Kahneman, care l-a primit acum două decenii, în 2002, este în realitate un psiholog. El a scris însă despre raționalitate, sau, mai bine zis, despre deciziile iraționale în modelele economice moderne. Este un domeniu foarte important. George Soros, de pildă, a devenit atât de bogat printr-o decizie ce părea irațională, mizând împotriva băncii centrale britanice.
Daniel Kahneman face distincția între "gândirea rapidă", liniștitoare, dar foarte des falsă; și "gândirea lentă", înceată, laborioasă și plictisitoare. Ei bine, asta i-a adus "premiul Nobel", ideea acestei simple distincții. Prin asta explică el erorile de judecată, acele "cognitive bias" de care ne facem vinovați de dimineață până seara.
Dar nu pentru asta e influent Kahneman. El are un alt concept, mai important și mai puțin evident: cel de "zgomot" sau "gălăgie" (noise). L-a expus, explicat și decorticat în detaliu într-o carte pe care tocmai a publicat-o împreună cu francezul Olivier Sibony și cu Cass R. Sunstein. Cartea, apărută anul acesta și intitulată simplu Noise („Zgomot"), a devenit de îndată un bestseller mondial.
„Zgomotul" sau „gălăgia" este informația inutilă din secvențierea ADN-ului, informațiile acelea acumulate de-a lungul evoluției care îngreunează programul și falsifică lectura secvențierii și rezultatul. Este așadar o noțiune din genetică; „noise” (în franceză, la fel de simplu: „bruit”). Dacă "zgomotul", acumularea de informație inutilă, balastul din mostra de ADN, se dovedește prea puternic și nu e identificat ca atare, asta face ca programul să comită erori în secvențiere. Rezultatul, așadar, nu va fi fiabil.
Ceva similar facem noi când luăm decizii tâmpite: ignorăm "zgomotul" care ne încețoșează judecata: o masă prea grea și prea stropită, lipsa de somn, vlăguiala. Rezultatul poate fi foarte grav: un medic poate pune un diagnostic greșit; un jurat va vota o pedeapsă aiurea; sau faci o investiție catastrofală, când de fapt nici n-ar trebui să fii lăsat să te apropii de bursă. Totul – la propriu, pentru că autorii cărții (dintre care unul premiat cu "Nobel") iar altul, francezul Sibony, e Associate Fellow la Oxford – ne spun că e mai bine să mergi la medic dimineața, deoarece atunci riscul e mai mic ca el să ne ologească din oboseală și prea mult coniac la prânz.
Sigur, ni se dau asigurări că inteligența artificială, AI, nu va avea această problemă, deoarece ea nu obosește niciodată și nu bea la prânz, deși știm cu toții că HAL 9000 din Odiseea Spațiului avea alte probleme în circuite, de-a ajuns de tot halul.
Iar probleme vor fi întotdeauna. Cum o spunea expertul și eseistul Warren Bennis,"uzina viitorului va avea doar doi angajați, un om și un câine. Omul va fi acolo ca să hrănească potaia. Câinele – ca să nu-l lase pe om să saboteze instalațiile."
În sfârșit, să mai spunem (și nu vom repeta niciodată îndeajuns) că „Premiul Nobel pentru Economie”, care răsplătește asemenea înțelepciune… nu e în realitate câtuși de puțin un premiu instituit de filantropul Nobel sau de fundația care îi poarta numele, ci un cec acordat de Banca Națională a Suediei, din 1968 încoace, și căruia i se spune, in mod insidios, „Nobel pentru economie”, doar pentru că e oferit in același timp cu premiile Nobel propriu-zise. Urmașii lui Nobel nu încetează să protesteze că numele familiei e folosit pentru a justifica această impostură.
