Revelația zilei vine de la cotidianul Le Monde care anunță mare, în prima pagină, în această dimineață, că gazul firmei franceze TotalEnergies alimentează avioanele de luptă rusești din Ucraina.
Aflăm că grupul petrolier francez este singurul de acest tip care își continuă activitatea în Rusia. Grupul francez încasează importante venituri din vânzarea gazului și țițeiului care, după transformarea în kerosen, alimentează avioanele rusești ce bombardează Ucraina.
În Rusia, TotalEnergies nu exportă doar gaze în Europa, așa cum explică adesea pentru a-și justifica prezența acolo. Gigantul petrolier francez operează, împreună cu partenerul său local Novatek, zăcăminte din care se extrag condens de gaz, o hidrocarbură lichidă care, odată transformată în kerosen, este folosită pentru a alimenta avioanele de luptă rusești angajate în războiul din Ucraina. Intreprinderea Terneftegaz, care operează aceste zăcăminte, este deținută în proporție de 49% de TotalEnergies și 51% de Novatek.
Datorită informațiilor compilate de ONG-ul Global Witness și obținute din baza de date financiară Refinitiv, deținută de Bursa de Valori din Londra, Le Monde a reușit să reconstituie lanțul de aprovizionare care duce de la zăcământul de gaze Termokarstovoie, în Siberia, până la două baze aeriene militare. (Morozovskaia și Malcevo), fiecare găzduind câte o escadrilă de avioane de luptă. Aceste escadrile sunt acuzate de Amnesty International și Human Rights Watch că lovesc populația civilă ucraineană, fiind vinovate în special de bombardarea Teatrului din Mariupol, care ar fi dus la moartea a aproximativ 600 de persoane, pe 16 martie 2022.
O «crimă de război dovedită», potrivit Amnesty International.
Le Monde are chiar și editorialul despre asta: «informațiile noastre de astăzi ridică serios problema menținerii activităților unei firme franceze într-o țară ce duce un război nedrept în inima Europei. Întrebarea se aplică nu numai gigantului energetic, ci și statului francez: cum poate Emmanuel Macron să pretindă că face presiuni asupra firmei Total pentru a obține reduceri ale prețului combustibilului în Franța, salvând de fapt gigantul industrial de o taxă pe superprofiturile sale legate indirect de războiul din Ucraina și să continue să închidă ochii la contribuția acestuia, fie și neintenționată, la agresiunea rusă?»
Participarea la posibile crime de război: un alt precedent francez
Și pentru că s-a ajuns la acuzația de complicitate la crime de război: merită amintit că anul acesta marele trust franțuzesc Lafarge, gigantul cimentului, “una din cele mai mari întreprinderi din Franța”, cum precizează New York Times, și-a văzut punerea sub acuzare confirmată de către curtea de apel din Paris, miercuri 18 mai 2022. Potrivit ziarului american, decizia instanței „creează un important precedent”. Deschiderea unui proces împotriva unei companii ca entitate a fost o premieră în Franța, și „anunță o lungă bătălie juridică, într-un scandal în care au fost implicați liderii unei mari companii”.
Acuzațiile de presupusă „complicitate la crime împotriva umanității” împotriva companiei franceze de ciment privesc activitățile sale până în 2014 în Siria. Devenită filială a firmei elvețiene Holcim, compania este suspectată că a plătit milioane de euro grupărilor teroriste, inclusiv organizației Statului Islamic, între 2013 și 2014. La acea vreme, scopul plăților era menținerea activității unei fabrici de ciment franceze în Siria, în vreme ce țara se scufunda în război.
— “Gaze!”… subvenții rusești care miros
Dar activitățile suspecte nu se opresc acolo și nu sunt doar franceze… Săptămânalul politico-satiric Le Canard enchaîné are, chiar în prima pagină, o serie de revelații despre cum, pentru a bloca sancțiunile SUA împotriva conductei Nord Stream 2, gigantul rusesc Gazprom a plătit, anul trecut, nu mai puțin de 192 milioane de euro (!) unei organizații ecologiste germane, Fundația pentru apărarea Climei (Klima- und Umweltschutz MV) din Mecklenburg-Pomerania.
În Germania, afacerea este luată foarte în serios, chiar dacă Welt am Sonntag a glumit spunând că Gazprom ia schimbările climaterice foarte în serios, dacă a dotat atât de generos (so üppig) ο fundație ecologistă germană.
Welt am Sonntag revelează că a avut nevoie de intervenția justiției pentru a obține accesul la finanțarea acelei Stiftung (Fundație) “ecologiste”, care militează împotriva energiei nucleare și care e condusă de social-democrații (SPD) din landul Mecklenburg-Pomerania.
Tot Welt am Sonntag revelase, în 2011 deja, în vremea construirii celuilalt gazoduct rusesc, Nord Stream 1, că Gazprom plătise 10 milioane de euro unei alte fundații ecologiste germane, Naturschutzstiftung Deutsche Ostsee. Cât despre cancelarul Gerhard Schröder, care în 2001 a decis abandonarea energiei nucleare de către Germania, el a devenit unul din șefii comitetului de directori ai Gazprom — până să fie obligat să demisioneze acum trei luni — cu un salariu de 250.000 de euro pe an.
Probabil, scrie Le Canard enchaîné, pentru a-și completa mizerabila pensie de cancelar de 7.000 de euro pe lună.
Desigur, rușii nu vor afla niciodată — sau nu curând — despre toate acestea. Propaganda rusă pentru război de la TV este atât de plicticoasă încât un sfert din telespectatori nu se mai uită deloc la canalele oficiale, cum o scrie la Londra The Daily Telegraph.
Dancing queen…
Tot la Londra, The Guardian o citează pe șefa guvernului finlandez, Sanna Marin, care se apără în urma difuzării unui nou video în care ea dansează spunând că «până și politicienii au nevoie să se amuze» (even politicians need fun).
Ea a spus că etica muncii este foarte importantă pentru ea și a descris săptămâna în care a fost forțată să-și apere cu îndârjire viața privată drept „destul de dificilă”
Tânăra politiciană de 36 de ani, cel mai fraged șef de guvern din lume atunci când a fost aleasă în 2019, a adăugat: „Nu am ratat până acum nicio zi de muncă. Vreau să cred că oamenii se vor uita mai degrabă la ceea ce facem la muncă decât la cum ne amuzăm în timpul nostru liber.”
Le Canard enchaîné, la Paris, are la rândul său câteva cuvinte de compasiune pentru Sanna Marin, scriind că «puțini își pun întrebarea: în momentul în care Finlanda intră în NATO și întreține relații tensionate cu Rusia, cine are interes să o destabilizeze pe șefa guvernului de la Helsinki? »
Trump și psihologia sartorială
În sfârșit, tot în Franța, unde presa se dedă, ca în fiecare vară, unor șarmante deconstrucții estivale, oferind și subiecte mai ușoare, pentru ca lumea să continue să citească pe plajă, Le Monde își continuă seria de obiecte mitologice care au aparținut unor figuri istorice (am mai scris despre mitologia trabucurilor răposatului dictator cubanez Fidel Castro și despre un alt obiect personal cu o mitologie înspăimântătoare: poșeta lui Margaret Thatcher).
În numărul de astăzi din Le Monde ni se oferă o serie de foarte chibzuite reflecții filosofice și sociologice despre cascheta lui Donald Trump.
Pe un mod retoric, Le Monde începe prin a mima mirarea în fața popularității vulgarului accesoriu, cu un slogan care nici măcar nu este nou, căci îl reia pe cel deja folosit de Ronald Reagan în 1980: «Make America great again»!… Dar, scrie cotidianul francez: «Șapca cu vizieră largă este un omagiu adus de zeci de ani încoace viziunii stereotipe asupra acelui mult visat American way of life. Viață pe care o regretă atât lucrătorii din regiunile dezindustrializate cât și clasele de mijloc, convinse că se confruntă cu un declin aproape ireversibil și care alcătuiesc baza socială a electoratului lui Donald Trump. Obiectul este purtat înșurubat strâns pe cap, dar cu viziera obligatoriu în față, contrar obiceiurilor și cutumelor culturii rap a minorităților.»
Am mai amintit aici, în revista presei, cum foarte seriosul cotidian al finanțelor britanice din City, Financial Times (FT), pusese deja întrebarea, la rubrica sa de weekend: Style (and Fashion), de ce Boris Johnson poartă cravate atât de oribile, care le imitau slugarnic pe cele ale lui Trump când acesta se afla la putere.
Revenind la caschetă, Le Monde ne amintește însă că este pentru Trump și un mod de a proclama: «make business great again»: în timpul unei călătorii în Texasul afectat de inundații, Trump, pe vremea aceea președinte, a fost criticat pentru că și-a promovat pe față șapca, element comercial important în finanțarea realegerii sale, vândută în peste un milion de exemplare, la 40 de dolari fiecare.
Ștampilată patriotic „made in America”, celebra șapcă, ne informează Le Monde, este fabricată în California, într-o uzină în care 80% din muncitori sunt latinos, dintre cei numiți în mod regulat de Trump invadatori, ba chiar „violatori”.
