Bijutierul sirian mă invită în magazin să-mi arate cercei cum numai în Alep se mai găseau, înainte ca Marele Bazar de acolo să fie distrus. Când a fugit din Alep spre Turcia, se gândea să se stabilească la Istanbul, dar a rămas la Gaziantep, unde a avut noroc să cumpere acest mic magazin și să-și găsească un partener de afaceri de încredere.
De fapt, la început și-a făcut mulți prieteni turci, dar pe parcurs aceștia au devenit invidioși: „Au început să mă vorbească pe la spate și mi-am dat seama că cei mai mulți nu au caracter”.
Hasan Obana a venit acum opt ani cu familia la Gaziantep, oraș care se află la mai puțin de 100 de kilometri depărtare de Alep. Nu face bijuterii scumpe, dar mai are câteva piese de rezistență pe care le-a adus cu el din Siria.
Îmi arată brățări de argint și coliere din pietre semi-prețioase, dar în timp ce scoate de sub tejghea cutia cu cele mai valoroase lucruri, aude o conversație în engleză și fuge afară să-l convingă pe bărbatul care vorbea să vină să cumpere. Îi spune că este cel mai bun bijutier din oraș, că era un designer cunoscut în Siria și insistă să-i dea numărul de telefon. Clientul, un american cu nevastă turcoaică, nu e interesat, dar sirianul strigă după el, „Obana mă cheamă, nu Obama, ca pe fostul tău președinte, Obana”.
După ce revine la mine, în speranța că voi cumpăra ceva, îmi povestește că familia lui avea de 800 de ani un magazin în Marele Bazar din Alep și că erau cunoscuți pentru țesături de toate felurile, de bijuterii s-a ocupat doar în ultimii ani înainte să plece, dar în Siria avea o fabrică mare care făcea material doar din fibre naturale.
Mai multe rude de-ale lui au murit în luptele care s-au dat la Alep între 2012 și 2016, distrugând cel mai mare și cel mai vechi oraș din Siria.
Luptele au început între opoziția siriană și alte grupări sunite, care aveau legături cu Al-Qaeda, împotriva guvernului sirian, sprijinit de Hezbollah, milițiile șiite și Rusia, [și împotriva kurzilor din Unitățile de Protecție a Poporului, cunoscute sub abrevierea de YPG]. Confruntarea a durat patru ani, până când guvernul sirian cu ajutorul atacurilor aeriene rusești a reușit să reia în stăpânire orașul, în care au fost distruse în jur de 40.000 de clădiri și au fost uciși mai mult de 30.000 de oameni.
Bijutierul sirian ar vrea să se întoarcă în Alep-ul lui iubit unde înainte de război arabii trăiau în bună înțelegere cu armenii, turkmenii, iranienii și circasienii, veniți la mijlocul secolului al 19-lea dinspre Caucazul de Nord și Marea Neagră, după genocidul declanșat împotriva lor de Imperiul Rus.
„La Gaziantep nu e nici pe departe cum era la Alep, pentru că aici rivalitățile sunt vechi și de mai multe feluri și aceste relații dificile se simt destul de bine în afaceri, iar în Bazarul din Gaziantep deși bem ceai împreună, nu suntem deloc prieteni. Turcii nu îi înghit pe kurzi, kurzii se feresc de turci, arabii și kurzii sunt într-o ceartă care nu se mai termină, arabii și turcii sunt în permanentă competiție, iar arabii între ei au la rândul lor probleme”.
Proprietarul unei cafenele din apropiere de cetate e venit din Siria în 2013, înainte ca Statul Islamic să ocupe Raqqa, unde avea același tip de afacere. Nu se poate încă întoarce acolo, pentru că această fostă capitală a organizației Statul Islamic a fost distrusă în proporție de 80%. Cafegiul spune că nici el, nici mulți alți antreprenori sirieni nu au venit cu mâna goală. El și Mohamed, vecinul lui, care avea o cofetărie tradițională siriană în Alep, au investit serios și nu le place să fie permanent hărțuiți de autorități, care îi controlează doar pe ei și pe kurzi.
Nu se acomodează în Gaziantep, unde prețurile chiriilor și caselor au crescut astronomic, unde amenzile sunt date pe sprânceană, iar refugiații sirieni sunt nevoiți cel mai adesea să facă cele mai înjositoare munci. Practic, întregul oraș a primit investiții substanțiale odată cu venirea sirienilor, care însumează mai bine de 20% din toată lucalitatea și care pretind deja ca universitatea să ofere și cursuri în limba arabă.
Conflictele nu sunt la vedere în regiune, dar ele mocnesc și mulți sirieni își aduc aminte că Turcia a ocupat o mare parte din Siria istorică, inclusiv regiunea Alexandretta, numită acum Iskanderum, iar în timpul războiului din Siria a preluat controlul în Jarabulus, al-Bab, și Afrin.
Gaziantep, numit înainte de războiul cu Franța doar Antep, a preluat acest prefix care înseamnă erou sau veteran, după luptele eroice duse în 1920. După Primul Război Mondial, Gaziantep a fost ocupat inițial de Marea Britanie în decembrie 1918, iar ulterior, regiunea a fost transferată Franței în noiembrie 1919.
Localnicii nu au acceptat această decizie internațională luată după Ocuparea Constantinopolului de către forțele occidentale în 1918, așa că în 1920 forțe patriotice au început asedierea orașului într-o bătălie care a durat zece luni și a culminat cu victoria franceză, victorie la care au participat și voluntari armeni din așa numita Legiune Orientală, căreia i s-au alăturat la Port Said.
În jur de 6.000 de civili turci au murit în timpul asediului. Orașul a revenit în mâinile turcilor în 1921 după Tratatul de la Ankara, care i-a obligat pe francezi să evacueze regiunile ocupate în Turcia și a pus bazele graniței dintre Siria și Turcia, o problemă spinoasă, nerezolvată definitiv nici astăzi, fiindcă între cele două state nu există o frontieră naturală. Absența unei granițe naturale, un râu sau un masiv muntos, provoacă dezavantaje, după cum explica George Curzon la începutul secolului 20. În locul acelei bariere naturale care lipsea, a fost luată în considerare faimoasa cale ferată Berlin-Bagdad, începută la finele secolului al 19-lea, cu tronsonul Istanbul-Bagdad terminat în 1940.
Granița dintre Turcia și Siria este de 900 de kilometri și desparte comunități și familii, care până în 1921 trăiseră împreună în ceea ce fusese Imperiul Otoman. Această frontieră este și azi fluidă, pentru că războiul civil din Siria și toți actorii străini implicați, au readus în discuție vechi nemulțumiri, iar Turcia controlează încă spații importante din Siria.
