Institutul Else Frenkel-Brunswik, din cadrul Universităţii din Leipzig, a publicat un nou studiu, intitulat: „Dinamici autoritare şi nemulţumirea cu democraţia. Atitudinea extremistă de dreapta în landurile federale estgermane” („Autoritäre Dynamiken und die Unzufriedenheit mit der Demokratie. Die rechtsextreme Einstellung in den ostdeutschen Bundesländern”).
Studiul confirmă ceea ce se ştia şi până acum. De data aceasta se reliefează o stare de fapt şi se renunţă la subaprecieri justificatoare. Orice încercare de a minimaliza existenţa extremismului de dreapta este contrazisă de ultimele sondaje care exprimă limpede ceea ce, după viitoarele alegeri, ar putea deveni realitate.
Din sondajele publicate se desprinde că, la nivel naţional, partidul naţionalist-autoritar Alternativa pentru Germania (AfD) a depăşit Partidul Social-Democrat (SPD) pentru care ar vota 19 la sută din alegători, pe când cu AfD ar vota 20 la sută. În landurile estice, susţinerea pentru AfD este cu mult mai mare.
Alegerea recentă a unui primar AfD, în localitatea Raguhn-Jeßnitz, din landul răsăritean Saxonia Anhaltină, şi alegerea unui prefect regional în Sonneberg, din landul estic Turingia, au fost percepute ca semnale de alarmă.
Extinderea extremismului de dreapta în mai multe ţări europene se poate observa acum ochiul liber şi în Germania.
Explicaţii sofisticate nu pot bagateliza realitatea
Studiul citat mai sus furnizează dovezile statistice relevante care nu mai pot fi negate prin explicaţii sofisticate. Autorii studiului constată semnale clare că, în viitorul apropiat, polarizarea societăţii se va transforma într-o „spirală a radicalizării”. Alegerile parlamentare regionale, din landurile estice Saxonia, Turingia şi Brandenburg, care vor avea loc în această toamnă, vor dovedi cât de puternică este forţa de atracţie ideologică a radicalismului de dreapta pentru electoratul est-german. Studiul are la bază sondaje efectuate în vara anului trecut în landurile Brandenburg, Mecklenburg-Pomerania Inferioară, Saxonia, Saxonia Anhaltină, Turingia şi Berlinul răsăritean. Răspunsurile din chestionarul redactat de autorii studiului oglindesc ceea ce ei descriu ca „o formă a extremismului de dreapta, înnodat cu o mentalitate conspiraţionistă şi dorinţa de supunere autoritară”.
Peste 40 la sută dintre estici cred că „străinii” vin în Germania pentru a „exploata statul social”, 37 la sută sunt de părere că Germania este dominată de străini, iar 30 la sută susţin că străinii ar trebui trimişi acasă în momentul când scade numărul locurilor de muncă.
În opinia autorilor, aceste răspunsuri reflectă un grad înalt de xenofobie, periculoasă pentru democraţia din Germania răsăriteană.
Creşterea şovinismului se desprinde şi din răspunsurile afirmative (peste 27 %) privind „curajul de a ne manifesta sentimentul naţional” şi „impunerea intereselor naţionale prin metode dure”.
Nu lipsesc nici răspunsurile din care rezultă că 9 la sută dintre cei chestionaţi împărtăşesc resentimente antisemite. (9% cred că evreii se folosesc de trucuri ieftine pentru a-şi impune interesele, iar 24 % cred că influenţa evreilor este prea mare.) Nu e de mirare că fiecare al zecelea crede că faţă de alte popoare germanii sunt un popor superior.
Toate aceste păreri se focalizează în jurul ideii care produce simpatii pentru soluţii autoritare. 26 la sută cred că Germania are nevoie de un partid puternic, reprezentativ pentru comunitatea naţională (Volksgemeinschaft). 14 la sută chiar şi-ar dori un conducător (Führer) care guvernează cu mână forte. 8,6 la sută ar fi pentru instaurarea unei dictaturi.
Cel mai important partid polifob care are o ofertă politică pentru acest segment deja radicalizat este Alternativa pentru Germania (AfD), considerat extremist de dreapta, parţial fascist.
„Cine alege un nazist, este un nazist”
Având în vedere datele îngrijorătoare ale ultimelor luni, istoricul Ilko-Sascha Kowalczuk a declarat aproape apodictic într-un interviu (acordat zilele trecute unui cotidian din Berlin): „Cine alege un nazist, este un nazist”. Astfel, el respinge tot felul de analize justificatoare prin care fenomenul extremismului de dreapta din noile landuri este bagatelizat, inclusiv prin formule lingvistice simplificatoare. Formula cea mai frecventă este cea de populism. Prin astfel de tumbe retorice se evită folosirea terminologiei clare care spune lucrurilor pe nume, sugerând că alegătorii habar n-au ce fel de partid votează şi că ei nu se identifică cu linia ideologică a formaţiunii pe care o preferă. Bagatelizarea retorică a fenomenului extremist de dreapta se poate observa nu numai în cazul unor producţii jurnalistice, ci mai ales în declaraţiile unor politicieni democraţi care au speranţa nemărturisită că pot capta bunăvoinţa unor alegători care s-au decis să voteze un partid cu tendinţă naţionalist-autoritară, ca AfD.
