Gheorghe Cojocaru: „Alegerile prezidențiale, încheiate cu victoria Maiei Sandu, au adus în turul întâi la cele 42 de secții de votare pentru alegătorii din stânga Nistrului, deținători ai cetățeniei Republicii Moldova, peste 14 mii de voturi, dintre care Igor Dodon a obținut 74 la sută, Maia Sandu - 13 la sută, Renato Usatîi - 7 la sută, Violeta Ivanov - 1,5 la sută, iar ceilalți patru candidați ai dreptei au adunat împreună în jur de 4 la sută. În turul decisiv al scrutinului, la urne au ieșit peste 31 mii de votanți de peste Nistru, dintre care 86 la sută au votat pentru președintele în exercițiu și 14 la sută pentru lidera PAS.
În ciuda evidențelor de corupere a votului din stânga Nistrului, aceste rezultate conturează un tablou real al preferințelor electorale transnistrene, care contrastează izbitor cu rezultatele per ansamblu atât ale primului, cât și, mai ales, ale celui de-al doilea tur.”
Europa Liberă: Propun să ne uităm la această contabilitate un pic mai atent și să constatăm că preferințele electorale la scară națională trebuie dezagregate pe regiuni totuși. Eu zic să ne uităm la voturile cetățenilor din stânga Nistrului care se aseamănă cu cele înregistrate în unitatea teritorial-autonomă găgăuză sau cu cele din raionul Taraclia, cu populație bulgară. Dvs. cum explicați aceste similitudini între regiuni tatonate în mod diferit sau explorate în mod diferit sub aspect politic de către cei care au jinduit fotoliul de președinte?
Gheorghe Cojocaru: „Să amintim că în primul tur din cei peste 53 de mii de alegători găgăuzi, pentru Igor Dodon au votat peste 83 la sută, pentru Renato Usatîi - circa 11 la sută, pentru Maia Sandu - 2 la sută, pentru Violeta Ivanov - sub 2 la sută, iar pentru cei patru candidați de dreapta - sub 1 la sută. În turul din 15 noiembrie la care au participat 68 de mii de alegători, Igor Dodon a acumulat 95 la sută din voturi, iar Maia Sandu - 5 la sută. La Taraclia, pentru Igor Dodon la 1 noiembrie și-au dat votul 77 la sută din cei 15 mii de alegători, pentru Violeta Ivanov - 13 la sută, pentru Renato Usatîi - 4 la sută, pentru Maia Sandu - 3,5 la sută, restul candidaților acumulând împreună 1,5 la sută.
În ultimul act al alegerilor, din cei aproape 18 mii de votanți bulgari, pentru Igor Dodon au votat 93 la sută, iar pentru Maia Sandu - 7 la sută...
Privind la toate aceste date statistice, dacă Igor Dodon a obținut recordul de 95 la sută în circumscripțiile găgăuze, cele 14 la sută ale Maiei Sandu obținute în circumscripțiile pentru populația de peste Nistru reprezintă un rezultat maxim al său pentru toate cele trei zone electorale. O primă constatare ar fi că, în pofida celor trei decenii de conviețuire în cadrul Republicii Moldova, găgăuzii și bulgarii au conservat preferințele pro-Răsărit, în timp ce populația de peste Nistru, în pofida politicii de separare de Republica Moldova în toți acești ani, arată totuși o deschidere relativ mai mare pentru cursul proeuropean.”
Europa Liberă: Statistica e o chestiune încăpățânată, cum se zice, dar, fiindcă veni vorba de încăpățânare, să vă întreb în felul următor: găgăuzii care sunt înrudiți, cel puțin lingvistic cu Turcia, de ce nu ar vrea și ei în NATO unde este Erdogan, e adevărat, cu niște relații mai speciale în ultimul timp sau bulgarii și, mai evident, care au o țară-mamă în Uniunea Europeană, au și cetățenia bulgară preponderent, dar nu sunt foarte atrași de polul acesta european sau de către cei care reprezintă acest pol european? Dvs. cum vă uitați la aceste lucruri?
Gheorghe Cojocaru: „Da, într-adevăr, datele statistice sunt niște lucruri încăpățânate, dar ele ascund o motivație comportamentală care își are rădăcinile în istoria și în mentalitatea colectivă a acestor etnii, găgăuză și bulgară, care au gravitat în ultimii peste două sute de ani în câmpul rus de influență și dominație.
Da, bulgarii au într-adevăr o Bulgarie membră a Uniunii Europene, ca și românii din Republica Moldova, de altfel, care au o Românie membră a familiei europene, dar unii dintre ei au alte preferințe electorale decât pro-Europa. În cazul etnicilor bulgari și găgăuzi, mai curând contează comandamentele locale, ambele aceste zone aparținând de peisajul rural, unde alinierea electorală este dictată adeseori de liderii locali cu orientare tradițional și predominant răsăriteană.”
Europa Liberă: Până la alegerile parlamentare, liderii formațiunilor de dreapta vor trebui să desfacă firul în patru ca să ajungă la cauzele acestor fenomene. Vreau să vă mai întreb ceva: în aceste zile, autoritățile de la Chișinău au fost sesizate de administrația de la Tiraspol, care solicită accesul unor urne mobile de vot în localitățile din stânga Nistrului, pe care Tiraspolul le declară „temporar sub jurisdicția Republicii Moldova”, adică și formula asta încorporată în demers este iritantă, darămite esența acestui demers și asta pentru scrutinul organizat de Tiraspol pentru așa-numitul soviet suprem. De unde atâta curaj, ca să nu-i spunem tupeu?
Gheorghe Cojocaru: „Din punct de vedere practic, trebuie să observăm că aceste voturi ale populației din satele de peste Nistru subordonate autorităților constituționale ale Republicii Moldova n-au vreo pondere deosebită în economia electorală de la Tiraspol, dar, din punct de vedere politic, acest demers marchează un avertisment în adresa noului format postelectoral de la Chișinău. Iată că după jocurile de rutină și combinațiile din ultimii patru ani cu Igor Dodon, administrația separatistă de la Tiraspol încearcă, după cum se vede, să forțeze nota înainte ca Maia Sandu să se instaleze la președinție.”
