Linkuri accesibilitate

Gh. Cojocaru: „Bilanțul este complex, dar societatea din Republica Moldova a eșuat într-o fundătură”


Familia regală a României la Catedrala Mitropolitană din Iași (Foto: Centrul de Cultură și Istorie Militară, Chișinău)

Comentarii în dialog despre un posibil bilanț la Centenarul Marii Uniri.

O discuție în studioul Europei Libere despre R. Moldova, Centenarul Marii Uniri și un posibil bilanț.

Gheorghe Cojocaru: „În contextul Centenarului Marii Uniri de la 1918 merită să se încerce un bilanț al evoluției în acești o sută de ani a spațiului istoric de care aparține astăzi Republica Moldova, chiar dacă necesitatea unui asemenea bilanț nu pare a fi agreată de anumite segmente ale societății politice, care resping de o manieră ideologică ostilă însăși ideea Centenarului. Dincolo de opoziția pro- sau contra-Centenar, rămân totuși o sumedenie de lucruri care ar trebui trecute, cel puțin, în revistă.”

Europa Liberă: Un cetățean grăbit ar cere de la Dvs. un bilanț mai mult sau mai puțin clar – este un bilanț pozitiv sau negativ? Ce spuneți?

Gheorghe Cojocaru: „Bilanțul este unul complex, înainte de toate. Să amintim că prin decizia Sfatului Țării de revenire la trunchiul matern, din 27 martie 1918, Basarabia a fost prima provincie înstrăinată care se întorcea acasă, înaintea Bucovinei și Transilvaniei, care vor reveni și ele la sfârșitul acelui an istoric, făurind împreună cu Vechiul Regat o țară care dobândea mai mult din caracterul european decât balcanic.

Au urmat două decenii de evoluții pașnice, de însușire a alfabetului unei democrații ancorate în spațiul politic și cultural al Occidentului, cu pierderi de ritm și căderile autoritariste de la sfârșitul perioadei interbelice. Apoi, anexarea sovietică și sfâșierile teritoriale din 1940 compensate cumva prin formarea unei noi republici moldovenești din ceea ce mai rămăsese în stânga și în dreapta Nistrului, Războiul al Doilea Mondial cu ororile sale, foametea, deportările și colectivizarea postbelică a satului basarabean, vreo patru decenii de construcție socialistă, marcate de industrializarea, urbanizarea și culturalizarea de tip sovietic, cu efectele și defectele sale.

În fine, pe ruinele URSS a răsărit un stat nou, suveran, Republica Moldova, cu grave probleme identitare, social-economice, demografice, de justiție, sfâșiat teritorial și divizat între Apus și Răsărit. Cu o asemenea moștenire istorică și cu un asemenea prezent, societatea din Republica Moldova a eșuat, cu regret, într-o fundătură.”

Europa Liberă: Altfel spus, greu de digerat o asemenea istorie mai ales de către o clasă politică mai vremelnică decât ne așteptam. Din perspectiva Centenarului, ce puteți spune despre clasa politică de la Chișinău? Cum se raportează la acest eveniment?

Gheorghe Cojocaru: „Un clasament subiectiv, bineînțeles, al oamenilor politici dintre Prut și Nistru ar rămâne dominat de generația Unirii de la 1918, care a regăsit busola sigură la un secol și mai bine de înstrăinare, după care s-ar plasa cei de la 1991, care au pus temeliile statalității independente și bazele democrației în Republica Moldova, apoi, cei din 2014, care au făcut pasul de a semna Acordul de Asociere la Uniunea Europeană, însă care se fac responsabili, totodată, și de devalizarea dezastruoasă a sistemului financiar-bancar al Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Deci, o oareșicare continuitate putem întrevedea, dar ce va lăsa în urmă și aici, în Republica Moldova, momentul Centenarului, în afară de panglici și regrete?

Gheorghe Cojocaru: „Da, și aceste lucruri vor rămâne clipe de trăire intensă națională românească, mai multe inițiative locale simbolice, manifestări în plan cultural și științific, dar și dezinteresul public al autorităților de la Chișinău față de acest eveniment istoric. După cum s-a mai spus, Centenarul va trece, însă Republica Moldova va rămâne... tot acolo.”

XS
SM
MD
LG