Vasile Botnaru discută cu istoricul și publicistul Gheorghe Cojocaru.
Gheorghe Cojocaru: „Despre retragerea lui Vlad Plahotniuc de pe scena politică un an în urmă s-au spus multe, dar faptul în sine rămâne încă învăluit în ceață. Principalii actori ai momentului de atunci - Maia Sandu, Andrei Năstase și Igor Dodon - au oferit mai multe detalii despre cele întâmplate în iunie anul trecut, însă insuficiente totuși pentru restabilirea întregului peisaj. Dacă din punct de vedere politic contează rezultatul, toți cei trei lideri politici punând umărul la debarcarea lui Plahotniuc, din punct de vedere istoric, paradigma interpretării este mult mai exigentă, bazându-se pe diverse surse și luând în calcul diverși factori, de natură internă și externă, care pot fi accesați adeseori odată cu scurgerea timpului.”
Europa Liberă: Am văzut un pronostic că, atunci când îl vom auzi și pe Plahotniuc vorbind despre iunie anul trecut, el își va atribui întregul merit că a plecat tocmai ca să evite un „război civil”, unul politic, întâi de toate. Dar, așa sau altfel, vorbim despre instalarea Guvernului în frunte cu Maia Sandu ca o surpriză, pentru că a fost format de forțe eterogene. Acum ne apropiem de un moment similar?
Gheorghe Cojocaru: „Da, probabil că bagajul de surprize încă nu s-a epuizat. În ceea ce privește cele două forțe politice antagonice, la cuțite atunci ca și astăzi, de altfel, acestora le-a fost mai ușor să-și dea mâna pentru a-l da jos pe Plahotniuc, mai ales că erau încurajate să facă acest gest și din afară, decât să meargă împreună până la eradicarea consecințelor unui regim care deturnase natura democrației și a justiției. Trebuie să spunem că deschiderea externă a fost atunci una extrem de generoasă. Și, într-adevăr, pe fondul înlăturării lui Plahotniuc, reluarea relațiilor cu partenerii occidentali de dezvoltare ai Republicii Moldova a generat niște așteptări sociale îndreptățite. Astfel, formula de guvernare, care a rezultat din îmbinarea factorilor interni și externi la acea etapă, a avut o aprobare publică consistentă și în plan național, dar și regional, și internațional.”
Europa Liberă: În vara anului 2019, coalizarea socialiștilor și a Blocului ACUM s-a făcut pentru a doborî „dușmanul comun”, așa cum afirmă toată lumea, dar care s-a volatilizat foarte repede, îndată ce Plahotniuc nu mai avea calitatea de dușman sau, cel puțin, nu era în proximitate.
Prea mare era distanța valorică între cele două componente ale guvernării...
Gheorghe Cojocaru: „Aceasta a fost impresia creată atunci de liderii celor două formațiuni politice, susținută și de declarațiile unor factori externi. Sarcina inițială care stătea în fața acelei coaliții era de a prelua puterea, de a face curățenie în sistemul „statului capturat”, moștenit de la Plahotniuc, și de a desfășura un nou scrutin parlamentar. Prea mare era însă distanța valorică între cele două componente ale guvernării, iar pe de altă parte, lipsa experienței politice și miza pe unele figuri controversate a tras greu la contabilizarea nemulțumirilor reciproce. Cu toate acestea, tovărășia de drum s-a prelungit un timp. Însă, dacă pentru Dodon retragerea lui Plahotniuc din scenă a fost, după cum se vede, un fel de program maximum, îndeplinit și raportat, pentru Maia Sandu și Andrei Năstase aceasta era, mai curând, o premisă esențială pentru „decapturarea” statului.”
Europa Liberă: Dacă vă uitați mai atent la ceea ce se întâmplă în parlament chiar astăzi, vedem că în limbajul curent al politicienilor s-a acreditat deja noțiunea de Miami Pictures cu referință la sforarul Plahotniuc, s-a acreditat ca și un fapt împlinit onorariul pentru cumpărarea deputaților etc., ceea ce sugerează că pagina Plahotniuc din politica moldovenească nu este încă întoarsă. Și totuși, la un an distanță, ar fi să vă întreb: ce impact a avut schimbarea politică de atunci, în special retragerea lui Plahotniuc sau exilarea, cum vor să spună alții, sau alungarea etc.?
Gheorghe Cojocaru: „Da, un impact tot mai puțin perceptibil, așa după cum ați observat, mai ales după debarcarea Maiei Sandu în noiembrie anul trecut, la nici jumătate de an după plecarea lui Vlad Plahotniuc. Oricât de importantă, o schimbare de decor, neînsoțită de o schimbare de fond, așa după cum se poate vedea și astăzi, nu poate sparge cercul vicios în care se învârte, dintr-o inerție comodă, și clasa politică, și societatea de astăzi.”
