În preajma aniversării a 30 de ani de independență a Republicii Moldova, istoricul Gheorghe Cojocaru și Vasile Botnaru evocă rolul și impactul pe care l-a avut asupra cursului istoriei recente primul premier democrat al fostei Moldove sovietice, cel care a inițiat un amplu program de reforme care urmăreau desprinderea RSS Moldovenești de Uniunea Sovietică și integrarea cât mai strânsă cu România.
Gheorghe Cojocaru: „Istoria politică a Republicii Moldova are un punct de referință care a marcat-o de la bun început: înlăturarea din funcție a prim-ministrului Mircea Druc, exact trei decenii în urmă. În condițiile în care suveranitatea de stat era ceva ce exista doar pe hârtie, a fost un pas extrem de riscant care a scos la iveală incapacitatea unei clase politice, ce abia începea să se contureze, de a-și controla emoțiile și de a ajunge la un compromis rezonabil. Interesele înguste au dominat dezbaterea politică încă de la acel moment din anul de grație 1991, când URSS, măcinată din interior, trăia un proces intens de dezintegrare.”
Europa Liberă: Deci, Dvs. ne readuceți exact în momentul de apariție practic a Republicii Moldova ca stat independent, care unii spun că a fost o recompensare pentru mișcarea de emancipare, alții spun că a fost mană cerească. În epoca respectivă s-a discutat mult despre incompatibilitatea dintre cei doi lideri de atunci, care se profilaseră pregnant, Mircea Snegur și Mircea Druc, pe acele vremuri apăruse și celebrul slogan „Mircea Snegur & Mircea Druc spre victorie ne duc!”. Acum deja totul e istorie și de acum încolo până în august ne vom tot aminti de ceea ce a fost pe parcursul a trei decenii. Tocmai din cauza asta vreau să vă întreb: ce impact a avut acea demitere a unui premier nonconformist și antisistem, cum s-ar spune în terminologia de azi?
Gheorghe Cojocaru: „Sacrificarea nonconformistului Mircea Druc, care devenise un factor turbulent pentru diverse interese locale și pan-unionale, a dat satisfacție unor cercuri conservatoare, dar, paradoxal, și unor aliați firești ai cursului spre dobândirea independenței față de metropola sovietică, care însă îl vor prefera pe prudentul Mircea Snegur în detrimentul unui șef de guvern aproape imprevizibil. Înlocuirea lui Druc cu regretatul Valeriu Muravschi n-a fost o mutare proastă, dimpotrivă, însă efectele acelei conjurații conjuncturale dintre democrați, agrarieni și nomenclatura de partid de acum 30 de ani au fost dezastruoase pentru mișcarea de emancipare democratică și națională, care va atinge apogeul său în urma puciului din august de la Moscova și la data declarării independenței de stat, după care va intra pe o pantă descendentă. Guvernul Muravschi se va dovedi, în cele din urmă, un guvern de tranziție spre reinstalarea unor forțe ale revanșei agrariene, lipsite de busolă și orizont.”
Europa Liberă: Dvs. marcați jalonul Mircea Druc de acum trei decenii, după care au fost multe guverne desfăcute, destrămate, ne amintim, bunăoară, de Tarlev, putem să ne amintim de Filat, și astăzi s-a ajuns la un guvern interimar, aflat în exercițiul funcției de mai bine de jumătate de an, care dă senzația că s-a dezis, de fapt, de patronii ideologici, dar unii din interior tot ar mai face niște servicii de complezență electorală. Vreau să vă întreb, dacă ne uităm astăzi cu luneta acestei istorii de trei decenii, pe cine avantajează și pe cine dezavantajează situația de azi?
Gheorghe Cojocaru: „Cetățeanul simplu este cel care este categoric dezavantajat de o asemenea situație. Cazul nevotării de către unii miniștri a rezoluției pentru obținerea unui sprijin financiar nerambursabil de zeci de milioane de dolari din partea administrației Statelor Unite ale Americii este unul cât se poate de concludent și incalificabil pentru cei care ar trebui să se afle în serviciul oamenilor, și nu al unor interese oculte de partid. Actualul guvern este unul de azi pe mâine, iar de pe urma acestei situații încearcă să profite forțele care râvnesc să-și ia revanșa după pierderea instituției prezidențiale.”
Europa Liberă: Eu presupun că faceți trimitere sau aluzie inclusiv la critica pe care a lansat-o la mijlocul lunii trecute Igor Dodon, care încerca să dea senzația că mai are dreptul să-i ceară socoteală ministrului de externe și prim-ministrului interimar Aureliu Ciocoi, pentru că a semnat la Kiev, alături de miniștrii de externe ai Georgiei și Ucrainei, acel memorandum de cooperare a celor trei țări asociate cu Uniunea Europeană, memorandum care s-a soldat cu niște clauze concrete privind inclusiv asistența foarte necesară în subiectul pandemiei. Deci, până la urmă, în atare circumstanțe electorale, în primul rând, care este rolul și misiunea actualului guvern?
Gheorghe Cojocaru: „Înainte de toate, să asigure vaccinarea populației și ieșirea cu pierderi minime din perioada de pandemie. Apoi, să mențină economia pe linia de plutire și, totodată, un echilibru social pentru desfășurarea în condiții echitabile a alegerilor parlamentare anticipate. Și nu în ultimul rând, să asigure o tranziție pașnică a puterii după data de 11 iulie, predând cheile unui guvern cu o legitimitate plenar confirmată, care să continue în mod firesc cursul pro-european, fundamental pentru dezvoltarea Republicii Moldova.”
