Gheorghe Budeanu este un publicist cunoscut şi apreciat. A participat la înfiinţarea ziarelor „Flux” şi „Timpul”, a scris inspirat despre mai multe personalităţi ale R. Moldova, s-a impus în publicistica de război. Scriitorul Vladimir Beşleaga spune despre „Un strigăt pe Nistru” că este şi o minunată poveste de dragoste între doi crucificaţi şi trimişi spre Marea Neagră pe apa Nistrului, care, până la urmă, se reîntâlnesc, dar nu se regăsesc. Jurnalistul Gheorghe Budeanu şi Vitalie Răileanu, profesor, doctor, poet și critic literar au vorbit în studioul Europei Libere despre această apariţie editorială.
Europa Liberă: La 28 de ani de la proclamarea independenței Republicii Moldova a apărut acest roman, autor Gheorghe Budeanu: „Un strigăt pe Nistru” despre declanșarea războiului de la Nistru din anul 1992. Gheorghe Budeanu a scris mult, pentru că a fost și participant la acest conflict armat. De ce acest roman?
Gheorghe Budeanu: „Dragă Valentina, în primul rând, Gheorghe Budeanu a scris despre acelea ce s-au întâmplat pe Nistru în 1992. Chiar și tu ai o carte: „Râul de sânge”; generalul Costaș; primul președinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur s-a referit în multe volume chiar despre războiul din 1992, iar mie mi-a fost foarte greu să scriu acest roman, pentru că puține romane sunt cu localități concrete și cu persoane concrete.
E una să scrii un roman de ficțiune, cu localități inventate, bunăoară, și altceva e să scrii despre eroi și sate concrete. Bunăoară, dacă acest roman ajunge în satul Zaim sau la mănăstirea Chițcani, cititorul ar putea să râdă de mine. Și lucrul acesta m-a frământat foarte mult și am încercat să găsesc o linie așa, mediană, între roman-fapt și…”
Europa Liberă: Cititorul n-ar putea să râdă, dar cititorul ar putea să fie pus pe gânduri.
Gheorghe Budeanu: „El și așa va fi pus pe gânduri, pentru că sunt cazuri concrete. În capitolul despre războiul de pe Nistru acestea sunt cazuri concrete sută la sută, alta e că eroul este inventat. Eroul care trece de la primul rând scris al romanului până la ultimul. Și acesta este Radu Păduraru, care mai poartă la mănăstirea de la Chițcani, este novice în călugărie, Dragomir. Este un erou care chiar și mie îmi place ca autor, revin la text și-mi place Radu Păduraru.”
Europa Liberă: Haideți să vedem cum a văzut, cum a citit și ce a înțeles Vitalie Răileanu despre acest roman al lui Gheorghe Budeanu „Un strigăt pe Nistru”.
Vitalie Răileanu: „Romanul acesta pe mine m-a impresionat din start, atunci când Gheorghe mi l-a oferit, deci cu un autograf, dar eu sunt un „devorator” de carte bună, dar unui critic literar îi stă bine când citește totul ce i se oferă. Eu întotdeauna pornesc de la titlul cărții. În titlul acesta - „Un strigăt pe Nistru” - să știți că, de fapt, dăinuie lungimea de undă a destinului.”
Europa Liberă: Și strigătul acesta are ecou și astăzi.
Vitalie Răileanu: „E o lungime de undă. Și atunci am fost tentat de faptul să văd care sunt personajele. Am descoperit o galerie de personaje. De ce? Fiindcă acest Radu Păduraru știți de unde vine? El vine din interior. Îi spuneam lui Gicu, îi confesam lucrul acesta . Nu știu, el a făcut-o inconștient, dar romanul lui vine și ia structura camilpetresciană. De ce? Fiindcă personajele nu sunt cele care au căutat decorul. Decorul era deja gata, deci ele au sărit, au venit, au intervenit. Și evenimentele acestea care derulează scriu o altă filă calendariscă a istoriei neamului nostru. De ce zic a neamului? Nistru nu ne desparte. Apele ne unesc, apele au unit popoarele, iar noi am rămas pe această lungime de undă.”
Europa Liberă: Pe râul ăsta a curs sânge!
Vitalie Răileanu: „Absolut, dar sângele acesta a fost vărsat în numele neamului. Adevăraţii patrioţi care sunt în acest roman, în fond nu sunt văduviţi de timp, ei trec prin binefacere, trec prin memoria cititorului. A făcut foarte bine că a ţinut cont de acest spaţiu geografic şi denumirile localităţilor rămân aşa intacte cum sunt, încât o istorie n-o poţi şifona, n-o poţi preface într-un avion cu aripi albe; un avion de hârtie să-i dai zbor. De ce? Fiindcă adevărul întotdeauna se trage și se sedimentează aici, în interiorul nostru.
Gheorghe Budeanu este și un creator de caractere. Vă amintiți și celelalte titluri de carte: „Transnistria în flăcări”, „Vai sărmana turturică”, „33 la masa tăcerii”, „Portrete pe muchie de secol” și altele? În fond, personajele vorbesc de la sine, dar prin intermediul lui Gheorghe Budeanu. Este un scriitor, este un prozator care știți ce face? A cioplit în marmura albă a caracterului. Iată de unde și un fel de compasiune și față de personajele negative. Acel ofițer din armata rusă Crasarm, deci cu această îmbinare de cuvinte, un nume cum ar fi: Nelu, da? Și Lenin. Deci și de Crasarm este un om care oricum în fața sorții, în fața sa el pătimește, el a devenit așa cum este, dar oare mama lui, dar oare cei care l-au cunoscut nu au regretat, nu regretă că a devenit un călău?
Pe când personajele reale pe care le pune Gheorghe Budeanu în aceste 5 capitole foarte frumoase: „Răstignitul”! De la sine vine. Parcă un început de bleg. „Îngerul blond” cu o trimitere spre Nichita Stănescu şi chiar ai deci o amintire foarte frumoasă atunci când auzi scriitorii. Deci, mi-a zis bine de tot! Călugărul... se rosteşte cu meditaţie! Aceste trei puncte vin de
fapt că personajul central sau personajul în jurul căruia se roteşte acest subiect devine cel care meditează şi din perspectiva aceasta a contemplării celorlalte personaje şi el este cel care regretă de răul pe care l-a comis şi se bucură în faţa altarului de binele pe care îl au în suflet. Ziceam, e un moment psihologic. Cititorul la sigur va citi acest roman cu mare atenţie, îndeosebi prin faptul că este şi prefaţat de maestrul Vladimir Beşleagă.
Europa Liberă: Născut şi el în stânga Nistrului, în satul Mălăieşti.
Vitalie Răileanu: „Da! Trecut şi el prin aceste frumoase remarcări. E o simfonie acest roman!”
Europa Liberă: Au trecut 28 de ani, a crescut o generaţie, cititorul de azi va reuşi să afle un mic adevăr despre ceea ce s-a întâmplat la Nistru?
Gheorghe Budeanu: „Bine, Valentina, că m-ai întrebat acest lucru. Cartea apare în cadrul unui proiect. Este aprobată de comisia de selecţie pentru editarea cărţii naţionale şi editată cu contribuţia Ministerului Educaţiei, Culturii şi Cercetării. 300 de exemplare vor fi difuzate de către minister în bibliotecile rurale şi orăşeneşti şi bibliotecile şcolare. Şi mai tare de lucrul acesta mă bucur, pentru că cumpărătorii de carte acum s-au rărit. Cartea se citeşte mai puţin, dar cred că fiind în bibliotecile şcolare ea va fi citită şi generaţia despre care vorbeşti dumneata, poate unii chiar involuntar o vor citi şi vor descoperi, vor înţelege ceea ce s-a întâmplat.”
Europa Liberă: Ce vor înţelege cei din stânga Nistrullui eventual dacă ajunge această carte la ei?
Gheorghe Budeanu: „Am să-ţi spun un caz concret. După apariţia cărţii, am fost în câteva sate din raionul Grigoriopol, în unul dintre care am un prieten, un fost director de şcoală. Era o zi de naştere şi erau mai mulţi vecini din localitatea respectivă invitaţi la dânsul acasă. Şi îl întreb: eu ţie ţi-am adus nişte cărţi, dar am luat mai multe, zic: „Aş putea să dau şi consătenilor tăi, la unii dintre cei prezenţi la masă aici? El zice că: „Gheorghe, mai bine lasă că ei au capul tobă de propaganda asta de la Tiraspol şi nu au să înţeleagă, nu au să înţeleagă cartea şi nu au să mă înţeleagă nici pe mine de ce te-am invitat şi tu vii cu asemenea cărţi la ei”.
Europa Liberă: Şi dacă acum se insistă pe ideea că s-ar putea să se pună pe masă un proiect de statut pentru regiunea transnistreană, ar putea să apară şi a doua parte a romanului?
Gheorghe Budeanu: „S-ar putea, pentru că sfârşitul romanului tocmai aşa este o suspensie. De fapt, eroina romanului, la Tiraspol are numele Catea, la Chişinău, că eroul principal o aduce tocmai prin pădurea Căpriana, Ecaterina, apoi evenimentele se desfăşoară pe teritoriul României în dreapta Prutului şi acolo la sfârşit eroul principal o găseşte cu numele de Catinca. Adică, nu ştiu,eu tocmai pe urmă am analizat ceea ce mi-a reuşit. Catinca e un fel de Transnistrie în fond, aşa, simbolic gândindu-te - Catea e Transnistria, dar devine Ecaterina, pe urmă Catinca. Eu am descoperit lucrul acesta după ce am citit-o mai atent.”
Vitalie Răileanu: „Dragă Gheorghe, eu fiind şi din perspectiva unei biblioteci vreau să zic că avem deja doi ani de zile un cititor cu mult mai atent decât în anii precedenţi. Acest roman eu îl voi oferi profesorilor de limbă şi literatură română de a face nişte lecturi. Știi de ce? Anume pentru a nu ţine cont de faptul, de a le reaminti. Nu! Deci, pentru a le forma acest adevăr. Deci, adevărul trebuie să rămână încarnat în memoria noastră.”
Europa Liberă: Şi în încheiere, Gheorghe Budeanu, cine trebuie să audă acest strigăt?
Gheorghe Budeanu: „Acest strigăt pe Nistru cred că ar trebui să fie auzit de noi toţi. Vorba veche: „de la vlădică până la opincă”. Şi atunci când zic toţi, mă refer la basarabeni, dar şi la transnistreni, dar şi la românii din dreapta Prutului, pentru că un capitol se desfăşoară pe teritoriul României. Adică, e foarte bine ca şi românii să înţeleagă ce s-a întâmplat aici pe Nistru, care-i soarta noastră. Romanul are acţiuni foarte multe şi în diferite locuri, o geografie foarte largă, inclusiv în Ucraina, Doneţk, Donbas, unde eroul principal se răzbună pe duşmanul său, hai s-o spun direct. Şi chiar ziceam de transnistreni, ca să înţeleagă prin ce trecem noi, pentru că ei nu ştiu. Ei ştiu doar propaganda care li se transmite de la Moscova, dar realitatea şi tragediile prin care trecem noi şi ceea ce vrem ei nu înţeleg din cauza asta. Ar fi bine să cunoască ce gândim noi şi ce dorim.”
![În martie 2023, Republica Moldova a obținut dreptul de a exporta carnea procesată de pasăre și ouă de consum ]n UE.](https://gdb.rferl.org/023DC744-7582-4151-B3F1-BD561B99B808_w100_r1.jpg)
![În martie 2023, Republica Moldova a obținut dreptul de a exporta carnea procesată de pasăre și ouă de consum ]n UE.](https://gdb.rferl.org/023DC744-7582-4151-B3F1-BD561B99B808_w66_r1.jpg)
